ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 8/P/2009

din 22 iulie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) și lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimații L.M. (notar public), I.F., M.M.E.

și G.M. pentru faptele prevăzute de art. 220, art. 320, art. 193, art. 217, art.

208-209, art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen.

Plângerea formulată de

petentele M.D. și M.A.F. împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a

fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 635/II/2/2009 din 28 august 2009,

de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj.

În temeiul art. 278/1 C.

proc. pen., petentele M.D. și M.A.F. au formulat plângere la instanța

competentă.

Prin sentința penală nr. 88

din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentelor M.D. și M.A.F.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la instanță, petentele M.D.L. și

M.A. au solicitat

desființarea rezoluțiilor emise de procuror, apreciate ca nelegale și

netemeinice, și tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate. S-a arătat

în motivarea plângerii că cercetările au fost efectuate cu superficialitate, că

nu au ținut seama de obiectul plângerilor penale inițiale, în sensul că prin

aceste plângeri s-au reclamat fapte diferite, comise la date diferite, în care

sunt

implicate și alte persoane decât cele

față de care s-a pronunțat organul de cercetare

penală.

Rezoluția de

netrimitere în judecată a fost criticată, în concret, pentru următoarele motive:

-

nu s-a stabilit modul de dobândire a proprietății asupra unor terenuri înscrise

în C.F. 146267 Cluj, de către numiții N., G. și I., în sensul că nu s-au

solicitat documentele în baza cărora aceștia au devenit proprietari;

-

nu a fost cercetat în calitate de făptuitor și notarul public care a

autentificat contractul în baza căruia a devenit coproprietar numitul G.H.;

-    nu au fost

identificate toate persoanele indicate în plângeri (de ex. conducătorii auto

care au fost îndrumați să parcheze autoturismele în dreptul porții petentei M.D.);

-  nu s-a reținut de către

organul de cercetare penală că faptele reclamate au avut loc pe drumul de

servitute înscris în C.F. 146267 Cluj - 484 mp și că acest drum se înfundă;

-   nu s-a efectuat

cercetare la fața locului pentru a se constata nemijlocit situația concretă,

precum și faptul că persoanele reclamate nu aveau legitimarea de a ocupa

terenul în discuție, că a avut loc o ocupare efectivă, că s-a tulburat normala

folosință a locuinței petentelor, că numitul I.F. a lărgit drumul, deci a

modificat

limitele de hotar fără acordul

tuturor co proprietarilor și că angajați săi au transformat

drumul de

servitute în parcare privată.

Verificând rezoluția atacată

pe baza lucrărilor și materialului din dosar, curtea de apel a constatat următoarele:

Prin rezoluția

procurorului din 22 iulie 2009, dată în dosar nr. 8/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus:

-

neînceperea urmăririi penale față de notarul public L.M.

și numiții

I.F.

și M.M.E. -

pentru infracțiunile de fals material în

înscrisuri

oficiale prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

și uz

de fals prev. de art. 291 C. pen.

- neînceperea urmăririi

penale față de I.F., G.M. și M.M.E. - pentru infracțiunile de tulburare de

posesie prev. de art. 220 C. pen., tulburarea folosinței locuinței prev. de

art. 320 C. pen. , amenințare prev. de art. 193 C. pen., distrugere prev. de

art. 217 C. pen. și furt prev. de art. 208, art. 209 C. pen.

Pentru a dispune această

soluție de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut următoarea stare

de fapt:

Prin ordonanța

din data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr. 8714/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus declinarea competenței de soluționare

a plângerilor penale în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

deoarece s-a cerut tragerea la răspundere penală și a notarului public L.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (f.

50).

Din conținutul

dosarului a rezultat faptul că la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca au fost înregistrate mai multe plângeri penale

ale petentelor

M.D.L. și M.A.F., după cum urmează:

-

la data

de 30 octombrie 2008 s-a înregistrat sub nr. 8714/P/2008 plângerea penală

formulată de petenta M.D.L. împotriva numitei I.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals

prev. de art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen.

Aceasta susține că

numita I.F. a dobândit, prin fals, contractul de vânzare-cumpărare din data de

27 septembrie 2007, autentificat sub nr. 3154/2007 de către notarul

public L.M., și s-a folosit de o C.F. falsă nr. 146267

„drum înainte

B.” care este o servitute de trecere, pentru care însă nu

și-a dat acordul (f. 3-4);

-

la data

de 5 noiembrie 2008 sub nr. 8714/P/2008 s-a înregistrat plângerea penală a petentei

M.A.F. împotriva numiților I.F. și G.M. pentru

infracțiunile de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen.,

tulburarea folosinței locuinței prev. de art. 320 C. pen., amenințare prev. de

art. 193 C. pen. și distrugere prev. de art. 217 C. pen. (f. 5-6);

S-a

reținut faptul că numitul G.M. este constructorul imobilului

dobândit în proprietate de I.F.,

conform contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus.

-

la data de 5 noiembrie 2008, sub nr. 8714/P/2008 s-a

înregistrat plângerea penală a petentei

M.L.D. împotriva numiților I.F. și M.M.E. pentru

infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen., uz de

fals prev. de art. 291 C. pen., furt calificat prev. de art. 208, art. 209 C.

pen.

, distrugerea însemnelor de hotar prev.

de art. 217 C. pen. și tulburare de

posesie prev. de art. 220 C. pen. (f.

7);

-

la data

de 3 noiembrie 2008, sub nr. 8767/P/2008 s-a înregistrat plângerea penală a

petentei

M.A.F. împotriva numiților I.F. și

G.M. pentru

infracțiunile de „tulburare în posesie, tulburarea

folosinței locuinței, hărțuire, amenințări cu moartea și distrugerea însemnelor

de hotar” (f. 8-9; 13-14);

- la

data de 17 noiembrie 2008 s-a înregistrat sub nr.

9198/P/2008 plângerea penală a petentei

M.D.L., pentru infracțiunile de

fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, fată de autori necunoscuți,

persoane care au modificat C.F. nr. 146267 (f. 11).

Toate

plângerile penale menționate mai sus au fost conexate la un singur nr. de dosar

și anume 8714/P/2008.

Pe lângă aceste

plângeri penale, s-a constatat existenta unei alte plângeri a petentei M.A.F.,

înregistrată în dosarul nr. 6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Cluj-Napoca, în care s-a emis la data de 11 iunie 2009 o rezoluție de

neînceperea urmăririi penale împotriva numiților I.F. și

G.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de

tulburare de posesie, tulburarea

folosinței locuinței, amenințare și

furt calificat.

Întrucât s-a

constatat că o parte din plângerile penale existente în această cauză au

conținut identic cu cea menționată mai sus în dosarul nr. 6525/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria

Cluj-Napoca, soluționat, procurorul s-a referit numai la plângerile penale

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals.

Din

înscrisurile existente la dosar a rezultat faptul că, la data de 17 ianuarie 2006,

s-

a autentificat de către notarul public

contractul de vânzare-cumpărare între vânzătorii

I.C., soția C.I. și

cumpărător M.D.L. Obiectul contractului îl constituie 1/6 parte din imobilul

teren situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. nr. 146267 Cluj-Napoca, cu nr. top.

13894/3/1/1 și 13894/4/1/1/1 constând din

„drum

înainte B.” în suprafață totală de 484 mp (f. 23-24).

Totodată și

persoana reclamată, I.F. a cumpărat teren în imediata vecinătate, conform

contractelor de vânzare-cumpărare după cum urmează:

-

contractul

de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public L.M. în data de 27

septembrie 2007, în care vânzător este G.H., iar cumpărător este I.F. Obiectul

contractului constă în imobilul înscris în C.F. nr. 154728 Cluj-Napoca cu nr.

cadastral 13894/1/4 și 13894/2/4 constând în „arător înainte B.” în suprafață

totală de 784 mp, precum și cota de 1/8 parte din imobilul

înscris în C.F. nr. 146267 Cluj-Napoca, număr

cadastral 13894/3/1/1 și 13894/4/1/1/1

constând în „drum înainte B.” în

suprafață totală de 484 mp (f. 36-27);

-

contractul

de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public L.M. la data de 22 ianuarie

2008 în care vânzător este G.H., iar cumpărător este I.F. Obiectul contractului

este cota de 1/4 parte din imobilul înscris în C.F. nr. 152952 Cluj, nr. top

13894/1/5 și 13894/2/5, constând în drum de acces în suprafață de 362 mp, având

intabulat și un drept de servitute de trecere peste nr. top 13894/4/4 și nr.

13894/3/2/1 (f.40-4l).

Petenta M.D.L.

susține că, în anul 2005, pentru drumul de servitute erau numai 6 coproprietari

și nu și-a dat acceptul pentru vânzarea cotei părți, ceea ce înseamnă în opinia

sa că „prin fals au apărut 8 proprietari”.

Acest aspect

este însă nereal deoarece proprietarii de la care petenta M.D.L.

a cumpărat terenul, și anume T.R. și soția H.L.G.,

aveau în 2003, conform cărții funciare o cotă de 1/16, ceea ce înseamnă

că erau un nr. de 16 coproprietari pentru drumul de acces.

De altfel și

fostul proprietar al terenului, Ciorba Ioan a arătat în declarația sa

următoarele „l-am vândut numitei M.D.L. și cota parte din drumul de acces,

respectiv 1/16 din suprafața de 484 mp Ulterior am observat că în contractul de

vânzare-cumpărare apare cota de 1/6 din drum, în loc de 1/16 cât aveam eu în

proprietate. Menționez că nu am observat acest lucru la data semnării

contractului” (f.17).

Din extrasul de

C.F. nr. 146267 Cluj-Napoca, nr. topografic 13894/3/1/1 și 13894/4/1/1/1,

rezultă că acesta este „drum înainte de B.” în suprafață de 484 mp, aflat în

coproprietatea mai multor persoane și anume: M.M.E. și soția L.M., S.V.E., P.I.

și soția P.R., D.A.D., C.A.C., M.M. și soția M.S., M.D.L., I.F., M.R. și soția R.M.

În plângerea sa, petenta M.D.L.

arată faptul că este greșită cota de 1/8 deținută în coproprietate de către I.F.,

dar și alte persoane au această cotă de 1/8 din drumul de acces și anume M.M.E.

și soția L.M., S.V.E., P.I. și soția P.R. și M.M. și soția M.S.

Alți proprietari dețin în

coproprietate cote diferite de 1/6, 2/6 sau 1/16.

S-a reținut faptul că unele

înscrieri în Cartea Funciară sunt în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile

și anume sentința civilă nr. 11907/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca și 6184/2004

a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Față de cele de

mai sus s-a constatat că I.F. și notarul public L.M. nu au comis infracțiunile

care sunt reclamate, fals și uz de fals, motiv pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat că eventualele

neconcordanțe, în privința cotelor de proprietate din drumul de acces, se pot

îndrepta pe calea unei acțiuni civile în rectificare de C.F.

În ceea ce

privește celelalte infracțiuni reclamate, tulburare de posesie, tulburarea

folosinței locuinței, furt calificat și distrugere, s-a constatat că nu sunt

elemente noi față de plângerea penală soluționată în dosarul nr. 6525/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal au formulat

plângere petentele M.D.L. și M.A., plângere ce a fost

respinsă prin rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de

pe lângă Curtea

de Apel Cluj din 28 august 2009, dată în dosar nr. 635/II/2/2009.

Împotriva

acestei din urmă rezoluții, în termen legal și în temeiul art. 278/1 C. proc.

pen., au formulat plângere la instanță petentele M.D.L. și M.A., ale cărei

obiect și motivare, au fost arătate anterior.

În primul rând,

instanța de fond a precizat că obiectul prezentei plângeri îl constituie

rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 22 iulie 2009, dată

în dosar nr. 8/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și nu

rezoluția

procurorului general adjunct din

28 august 2009, dată în dosar nr. 635/II/2/2009, prin

care a fost

menținută prima rezoluție, deoarece, potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc.

pen. -

după respingerea plângerii făcute

conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției

de neîncepere a

urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere, la judecătorul de la

instanța căreia, i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece caza în primă instanță.

Analizând

așadar, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, în baza actelor și

lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în

materie, instanța de fond a constatat că aceasta este temeinică și legală,

pentru următoarele considerente:

În mod corect,

procurorul sesizat cu plângerile penale conexate, anterior

menționate, formulate de cele două petente, a

constatat că sub aspectul infracțiunilor

de tulburare de posesie prev.

de art. 220 C. pen., tulburarea folosinței locuinței

prev. de art. 320 C. pen., amenințare prev. de art. 193 C. pen.,

distrugere prev. de art.

217 C. pen. și furt prev. de art. 208, art. 209

C. pen. - față de numiții I.F. și

G.M., s-a

pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția

procurorului din 11 iunie 2009 dată în dosar nr. 6525/P/2008 al Parchetului de

pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca, față de cercetările efectuate în

respectivul dosar neintervenind elemente noi de fapt, care să trebuiască a fi

analizate, soluția care se impune fiind, de asemenea, neînceperea urmăririi penale,

în temeiul art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca urmare

a lipsei elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, soluție care se

impune și față de făptuitorul M.M.E.

În fapt,

petenta M.D.L., în calitate de coproprietară a unui teren în

suprafață de 484 mp, drum „înainte de B.” în cotă

parte de 1/6 - teren înscris în

C.F. 146267 Cluj-Napoca, împreună cu

fiica sa M.A. - sunt nemulțumite de faptul că, conform propriilor susțineri,

din cei șase coproprietari inițiali ai terenului, în prezent numărul acestora a

crescut la 8, fără să existe acordul coproprietarei M.D.L. pentru înstrăinarea

vreunei cote părți și, că noii proprietari, prin falsuri, prin furturi, au

dobândit și ei diferite cote părți din teren, după care au început să folosească

nelegitim aceste suprafețe, tulburând folosința lor de către petentă, prin

parcarea autoturismelor pe drumul de acces, ce trece prin fața porții petentei,

prin

instigarea muncitorilor să agreseze

verbal petentele, să le blocheze accesul în curte,

etc.

Potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune începerea

urmăririi penale când, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. în art. 10 C. proc.

pen.

În cauză,

organul de urmărire penală, pe baza actului de sesizare (plângerile petentelor)

și a actelor premergătoare efectuate în cauză (declarațiile petentelor și ale

făptuitorilor; declarațiile martorilor C.I., S.D.A., H.M.F.; actele de

dobândire a proprietății, atât de către petente, cât și de către presupușii făptuitori;

extrasele C.F. pentru terenul în discuție), a constatat existența unor cazuri

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale incidente, respectiv cele

prev. de art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., faptele reclamate nu există, pe

de o parte, în privința infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale

prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și uz de

fals prev. de art. 291 C. pen. - reclamate a fi comise de numiții L.M., I.F. și

M.M.E., iar pe de altă parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen., tulburarea

folosinței locuinței prev. de art. 320 C. pen., amenințare prev. de art. 193 C.

pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. și furt prev. de art. 208, art. 209 C.

pen. - reclamate a fi comise de numiții I.F. și G.M., astfel încât soluția ce

se impunea nu putea fi decât neînceperea urmăririi penale, conform art. 228

alin. (4) C. proc. pen.

S-a constatat că organul de

cercetare penală s-a pronunțat asupra tuturor faptelor reclamate de petente și

asupra tuturor făptuitorilor, a examinat și modul de dobândire a proprietății

asupra unor cote părți din terenul în discuție, de către numiții I.F. și

M.M.E., pe baza contractelor de vânzare-cumpărare

și a extraselor

de C.F.

În privința numitei

L.M., care a autentificat contractele de

vânzare-cumpărare

dintre I.F., în calitate de cumpărător și G.H., în

calitate de vânzător

- nu s-a putut stabili comiterea vreuneia dintre infracțiunile reclamate, atât

timp cât respectivele contracte, exprimă voința părților și, neidentificându-se

vreo acțiune materială care să se circumscrie elementelor constitutive ale

infracțiunilor de fals. Făptuitoarea, în calitate de notar public, a

autentificat cele două contracte, în baza documentelor prezentate de părți

(extras C.F., actul de dobândirea proprietății de către vânzător, certificat de

urbanism, certificat fiscal, schița terenului, actele de identitate ale

părților - documente pe care, de altfel, le-a pus și la dispoziția instanței în

copie, filele 25-77) și a reglementărilor legale în vigoare, conform cărora

orice coproprietar poate dispune de cota sa parte din bunul determinat, fără

acordul celorlalți coproprietari.

În privința numiților I.F. și M.M.E., nu s-a dovedit că, cu ocazia

cumpărării cotelor părți din terenul, a cărei coproprietară este și petenta

M.D.L., ar fi comis vreo

acțiune ce intră în conținutul infracțiunilor de fals sau că s-ar fi folosit de

anumite înscrisuri cunoscând că sunt false, iar cu privire la infracțiunile

prev. de art. 220, art. 320 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art.

208, art. 209 C. pen., așa cum corect s-a reținut

prin rezoluția procurorului din 11 iunie 2009

dată în dosar nr.

6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca - nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestora, respectiv, nu s-a dovedit

intenția ocupării imobilului (drum de servitute) folosit de petente, de către

făptuitori; tulburările de folosință invocate, nu sunt cele care, în sensul

legii penale, să poată fi apreciate ca tulburând normala folosință a locuinței;

amenințările invocate nu sunt susținute decât prin afirmațiile petentelor;

furtul reclamat de petente, constă în „furtul cotei de 1/6 din terenul în

discuție”, aparținând petentei M.D., ceea ce evident că nu poate constitui

infracțiunea prev. de art. 208, art. 209 C. pen., al cărei obiect material nu

îl poate constitui decât un bun mobil. Aceleași argumente sunt valabile și în

cazul numitului G.M. - constructorul imobilului dobândit de I.F.,

nedovedindu-se în sarcina sa vreo acțiune, care să se circumscrie faptelor

reclamate.

În consecință, s-a

constatat că rezoluția atacată este temeinică și legală, astfel că plângerea

petentelor a fost respinsă ca nefondată în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a)

C. proc. pen.

Împotriva

deciziei, petentele M.D. și M.A.F. a declarat prezentele recursuri.

Recurentele-petente, legal

citate (fil. 10, 11), nu s-au prezentat la instanța de recurs, și nici nu și-a

angajat un apărător.

Prin serviciul

poștal, petentele au transmis la dosar motive scrise de recurs (fil. 18-21), în

care - fără a menționa critici concrete de nelegalitate sau netemeinicie ale

sentinței - au reluat expunerea situației de fapt și juridică cu privire la

litigiul civil, precum și acuzațiile menționate în plângerea penală.

Intimata L.M. a

transmis la dosar, prin serviciul poștal, concluzii scrise prin care a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate (fil.36-40).

Prealabil

examinării recursurilor, Înalta Curte constată:

-   petentele,

prezente la primul termen de judecată în primă instanță, au solicitat amânarea

cauzei pentru studierea dosarului (fil. 84). La următorul termen de judecată,

când s-a judecat pe fond plângerea, acestea nu s-au mai prezentat la instanță

(fil. 104);

-    legal

citate la instanța de recurs, petentele nu s-au prezentat, trimițând prin

serviciu poștal, așa cum s-a menționat anterior, motive scrise de recurs (fil.

18-21).

Recursurile

petentelor M.D. și M.A.F. vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se

vor arăta.

În lipsa unor

critici concrete ale recurentelor cu privire la nelegalitatea ori netemeinicia

sentinței atacate, Înalta Curte - conform art. 385/6 alin. ultim C. proc. pen.

- va examina întreaga cauză sub toate aspectele.

În vederea

soluționării plângerii penale, au fost efectuate - potrivit art. 224 C. proc.

pen. - acte premergătoare, fiind format dosarul nr. 8/P/2009 (58 de file) care

conține, în copie certificată, toate înscrisurile cu relevanță juridică

referitoare la litigiul civil. De asemenea, au fost ascultate petentele (fil.

15, 48, 49).

În conformitate

cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5/2 C. proc. pen., precum și cu cele

ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de

prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin

începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de

lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire

penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,

dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de

sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.

proc. pen.

În urma

efectuării actelor premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale

formulată de petente - dar și pentru a se stabili eventuala incidență a

vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute

de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice, în

sensul art. 68/1 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că

persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârșit

infracțiunile menționate în plângerea penală (argumente de fapt și de drept

prezentate în pag. 1-4 ale rezoluției).

Organele

judiciare penale nu au competența soluționării unor litigii de natură civilă,

în cauză fiind efectuate acte premergătoare - ca acte prevăzute de Codul de

procedură penală - cu referire la persoanele și infracțiunile menționate în

plângerea penală. În condițiile legii, procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a procedat la examinarea

legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată, respingând

motivat plângerea petentelor formulată împotriva acestei soluții (argumente de

fapt și de drept prezentate în pag. 2-3 ale rezoluției).

Sesizată cu

plângerea formulată potrivit art. 278/1 C. proc. pen. de petente (fil. 1-3 d.p.i.),

Curtea de Apel Cluj a examinat criticile aduse soluției de netrimitere în

judecată și, cu ample argumente de fapt și de drept pe care Înalta Curte le

apreciază ca fiind convingătoare, a respins-o ca nefondată (argumente de fapt

și de drept prezentate în pag. 5-6 ale sentinței atacate).

În lipsa unor

critici concrete ale petentelor cu privire la legalitatea și temeinicia

sentinței atacate (în motivele de recurs acestea rezumându-se numai la

reiterarea situației de fapt și de drept, precum și la reiterarea acuzațiilor

aduse persoanelor față de care s-au efectuat acte premergătoare, și menționând

doar că sentința atacată este „nelegală și netemeinică„ - fil. 18-21), Înalta

Curte constată că organele judiciare (procurorul, procurorul general adjunct și

judecătorul instanței de fond) au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale în materia soluționării plângerii penale și în materia soluționării

plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Soluțiile dispuse

sunt temeinic motivate în fapt și în drept, Înalta Curte însușindu-și toate

argumentele de natură probatorie și juridică prezentate de organele judiciare.

Ampla motivare

a sentinței judecătorului primei instanțe, astfel cum a fost expusă anterior,

justifică nu numai concluzia legalității și temeiniciei sentinței atacate, dar

și pe cea a inutilității reiterării argumentației de fapt și de drept.

În raport cu

cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen., recursurile

petentelor urmează a fi respinse ca nefondate.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petentele M.D. și M.A.F. împotriva sentinței penale nr. 88 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentele petente la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2010.