ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 52 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de către petenții K.P.L. și P.E.,

prin mandatar B.V. împotriva rezoluției din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 219/P/2009, care a fost desființată și

s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

pentru continuarea cercetărilor în vederea eventualei începeri a urmăririi

penale.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că prin plângerea

înregistrată sub numărul de mai sus petenții K.P.L. si P.E., prin mandatar B.V.

au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea

rezoluției din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, Dosar nr. 219/P/2009, cu consecința reținerii cauzei spre judecare de

către instanță.

În motivarea plângerii se arată că

petentele se consideră înșelate de numiții Ș.G. și Ș.V., care au folosit

procurile semnate de P.E. la vânzarea terenului proprietatea acesteia fără

acordul petentelor și fără să le plătească vreo sumă de bani.

În privința procurii care apare ca

fiind autentificată la Biroul Notarului Public C. din Baia Mare, arată că acest

lucru nu s-a întâmplat în realitate, deoarece P.E. nu a fost prezentă în fața

acestui notar.

Se mai precizează în plângere că

frații Ș. au pregătit acțiunea de înșelătorie cu mult înainte de venirea lor în

data de 08 februarie 2005 la locuința petentelor din Ungaria, depunând la Primăria Baia Sprie în numele lor, la data de 30 aprilie 2004, o cerere de restituire a

terenurilor în baza legilor proprietății.

Intimații au fost legal citați, dar

nu s-au prezentat în fața instanței.

Intimata C.C.R., prin concluziile

scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii,

invocând expertiza criminalistică din 15 iulie 2009 efectuată în cauză prin

care s-a stabilit că semnătura și mențiunea „sunt de acord cu vânzarea” din

cuprinsul procurii autentice au fost executate de către titulara P.E. Ca

urmare, intimata nu a făcut altceva decât să respecte voința părților din

procură, fiind străină de înțelegerea părților, iar în procură petenta P.E. și-a

manifestat voința ca Ș.V.I. să vândă în numele ei și pentru ea, cui va crede de

cuviință, la prețul pe care îl va stabili cu cumpărătorii, întregul drept de

proprietate al petentei asupra imobilului situat în Baia Sprie.

Verificând rezoluția atacată, pe

baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., curtea constată că plângerea este fondată și urmează a

o admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că prin

rezoluția din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, Dosar nr. 219/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza

privind pe notarul public C.C.R. și pe numitul Ș.V.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291

C. pen., reținându-se că petentele K.P.L. și P.E. sunt moștenitoarele

defunctului P.A.M. și au obținut pe baza legilor proprietății mai multe

terenuri situate în intravilanul localității Baia Sprie, pentru obținerea

titlurilor de proprietate fiind contactate de numitul Ș.V.I., care le-a propus

să le intermedieze în baza unei procuri obținerea titlurilor de proprietate de la Comisiile de aplicare a legilor proprietății, împuternicindu-l pe acesta să le reprezinte

interesele în fața autorităților locale și în fața notarului dacă va fi cazul.

Acuzația adusă de petente numitului

Ș.V.I. că, în complicitate cu notarul public C.C.R. ar fi încheiat în fals

procura din 19 februarie 2007, prin care era împuternicit numitul Ș. să vândă

un teren în numele și în contul petentei P.E., cu toate că aceasta din urmă nu

a fost niciodată prezentă în fața notarului public menționat, ea domiciliind în

Ungaria, a fost contrazisă de raportul de expertiză criminalistică din 15 iulie

2009 al L.I.E.C. Cluj, care a concluzionat că actul „procură specială” din 17

februarie 2007 de către notarul public C.C.R. a fost semnat la „mandant” de

către titulara P.E.

Ca urmare, s-a apreciat că notarul

public și-a îndeplinit atribuțiile autentificând actul menționat, iar

făptuitorul Ș.V.I., prin vânzarea imobilului pentru care a fost mandatat prin

procură specială de petenta P.E., și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contractul de mandat așa cum a fost împuternicit, motiv pentru care, în temeiul

art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în

cauză.

Instanța, analizând actele dosarului

de urmărire penală, constată că Parchetul nu a administrat suficiente probe

pentru stabilirea adevărului.

Astfel, se constată că petentele nu

au fost audiate nici înainte, nici după efectuarea expertizei criminalistice

pentru a se afla punctul lor de vedere referitor la împrejurările în care a

fost semnată procura și la probele pe care înțeleg să le propună pentru a-și

dovedi susținerile.

Petentele arată în plângerea

adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj că

nu contestă expertiza criminalistică a scrisului, admițând astfel că este

posibil ca procura să fi fost semnată de P.E., dar nu la cabinetul notarului

public din Baia Mare, așa cum se atestă în procură, ci în fața unui domn R. care

lucrează pentru notarul C.

Instanța observă că procura specială

prin care Ș.V. a fost împuternicit a vinde terenul înscris în C.F. Baia Sprie,

constând din teren, a fost autentificată la data de 19 februarie 2007, notarul

public făcând mențiune că documentul a fost semnat la sediul biroului său

notarial din Baia Mare.

La numai trei zile de la semnarea

acestei procuri, mandatarul Ș.V.I. a vândut soției sale terenul menționat,

contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat la data de 22 februarie

2007, în fața aceluiași notar public - fila 25.

Potrivit prevederilor art. 1308 C.

civ. este interzis mandatarului a-și adjudeca direct sau prin persoane

interpuse averea pe care este însărcinat să o vândă.

Potrivit literaturii juridice de

specialitate soția intră în categoria persoanelor interpuse.

Art. 6 din Legea nr. 36/1995,

modificată, prevede că „notarii publici au obligația să verifice ca actele pe

care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor

moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte

spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în

scopul prevenirii litigiilor.

În cazul în care actul solicitat

este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea

lui”.

Legea civilă permite încheierea unui

contract de către mandatar cu sine însuși sau cu o altă persoană pe care tot el

o reprezintă (dubla reprezentare), însă într-un astfel de caz, existând

pericolul neglijării intereselor mandantului - în cazul contractului cu sine

însuși - sau a unuia dintre mandanți - în cazul dublei reprezentări - este

necesar ca părțile să încheie contractul în deplină cunoștință de cauză,

convenind să dea mandatarului împuternicire expresă în acest sens - F.D. Tratat

de Drept Civil, Contracte speciale, Editura A., București 1996, p.276.

Tocmai pentru a preveni pericolul

vătămării intereselor mandantului art. 67 din Regulamentul de punere în

aplicarea a Legii notarilor publici și a activității notariale prevede că „în

cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de

vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soțul acestuia are el însuși calitatea

de mandatar al vânzătorului, notarul public va pretinde părților să înscrie în

cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul.”

În contractul de vânzare-cumpărare

se face mențiune că mandatarul Ș.V.I. este căsătorit cu cumpărătoarea Ș.M.C.,

prin urmare însuși mandatarul a dobândit astfel drept de proprietate asupra

bunului înstrăinat, bun ce este supus comunității matrimoniale conform art. 30 C.

fam. și care urma a fi înscris în C.F. în favoarea ambilor soți ca bun comun.

Reiese din prevederile legale de mai

sus că notarul public, constatând incompatibilitatea persoanelor care se

prezentau în fața sa de a încheia actul solicitat, avea obligația de a refuza

încheierea lui, cu atât mai mult cu cât dacă petenta P.E. ar fi fost prezentă

în fața sa luni, 19 februarie, iar intenția ei era de a vinde mandatarului și

soției acestuia, se putea încheia la acea dată, în mod direct, contractul de

vânzare-cumpărare între aceste părți și nu pe cale ocolită, la trei zile de la

semnarea procurii, respectiv joi, 22 februarie 2007.

De asemenea, dacă notarul public ar

fi constatat că voința petentei P.E. era de a vinde mandatarului terenul și din

motive obiective acest lucru nu s-a putut realiza în 19 februarie 2009, avea

obligația potrivit Regulamentului din 05 iulie 1995 să menționeze în procura

specială încheiată la 19 februarie 2007 inclusiv prețul vânzării, lucru pe care

nu l-a făcut.

Toate acestea în condițiile în care

în contractul de vânzare cumpărare se menționează că prețul vânzării de 41.236

lei a fost achitat de cumpărătoarea Ș.M.C. mandatarului, soțul său, anterior

semnării contractului, existând deci posibilitatea ca banii să fie remiși

petentei mandatare P.E. cu ocazia semnării procurii, în 19 februarie 2007, ceea

ce de asemenea nu s-a realizat.

Pentru ca să fie autentificat

contractul de vânzare-cumpărare la data de 22 februarie 2007 era necesar ca

notarul să solicite extrasul C.F. Baia Mare pentru autentificare act de vânzare

cumpărare cu cel puțin trei zile înainte de data la care era programată

autentificarea actului.

Potrivit prevederilor Ordinului nr. 90

din 15 februarie 2007 al directorului General al Agenției Naționale de Cadastru

și Publicitate Imobiliară, extrasul C.F. nu se eliberează în aceeași zi, nici

în cazul plății unei taxe de urgență.

Astfel, termenul pentru eliberarea

extrasului C.F. pentru autentificare este de 2 zile, în regim normal și de o

zi, în regim de urgență, termene ce se calculează pe zile lucrătoare, neintrând

în calcul ziua înregistrării cererii la Registrul General de Intrare al Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Contractul din 22 februarie 2009 a fost redactat de avocat și doar autentificat de notar. Pentru redactare și avocatul avea

nevoie de extras C.F. cel puțin de informare, iar raportat la caracterul

special al procurii notarul avea obligația de a cere și pentru procură extras C.F.

pentru autentificare.

Extrasul C.F. pentru informare se

eliberează în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii și în termen de o zi

în regim de urgență, conform Ordinului menționat.

În cazul în care contractul a fost

autentificat pe baza aceluiași extras C.F. ce a stat la baza autentificării

procurii, intenția de inducere în eroare a petentei de către Ș.V.I. și știința

notarului public despre aceasta sunt evidente.

Ca urmare Parchetul va solicita

documente de la Biroul de Cadastru Baia Sprie privind data la care s-a

solicitat de către notar extrasul C.F. Baia Sprie necesar autentificării

procurii din 19 februarie 2007, dacă s-a solicitat un nou extras C.F. Baia

Sprie pentru autentificarea contractului din 22 februarie 2009, dacă extrasele

au fost eliberate în regim de urgență, dacă s-a plătit taxa de urgență, cine a

plătit această taxă, va solicita copia C.F. Baia Sprie pentru a se verifica

dacă terenul a fost întabulat pe soții Ș. ca bun comun, dezmembrările

ulterioare care s-au făcut din acest teren, având în vedere că la data de 28

martie 2007 soții Ș. au parcelat terenul în 6 parcele ce au fost înstrăinate,

se vor solicita C.F.-urile în care au fost transcrise cele 6 parcele și

contractele în baza cărora s-au făcut acele transferuri.

Va fi audiat avocatul B.Ș.R. cu

privire la data redactării contractului de vânzare cumpărare autentificat în 22

februarie 2009, data la care s-a solicitat de către avocat extrasul C.F. de

informare, cu probarea acesteia prin cererea înregistrată la Biroul de Cadastru.

Va administra probe privind data la

care suma de bani rezultată din vânzarea terenului petentei la data de 22

februarie 2007 a intrat în posesia petentei P.E., fiind posibil ca suma de bani

să fi fost remisă acesteia abia după data înstrăinării primei parcele de teren,

cu toate că în contract s-a menționat că prețul s-a achitat anterior semnării

acestuia, acest aspect urmând a fi clarificat prin audierea petentei P.E. și

prin administrarea altor probe utile în acest sens, cum ar fi acte de transfer

de bani.

Se va verifica pașaportul petentei

pentru a se stabili dacă aceasta a fost sau nu în România la data de 19

februarie 2007, împrejurarea dacă aceasta deținea sau nu la data menționată o

carte de identitate europeană, pe baza căreia putea călători în spațiul U.E., i

se va cere petentei să indice martorii care pot atesta susținerea ei că nu a

fost în România în februarie 2007 și vor fi audiați martorii indicați, va fi

întrebată petenta dacă mandatul era unul gratuit sau mandatarul urma să

primească o răsplată după îndeplinirea lui și care este aceasta. Acest din urmă

aspect va fi clarificat și cu ocazia audierii făptuitorului Ș.V.I.

Va fi identificat numitul R. (sau R.)

F.R. și audiat referitor la locul semnării de către petenta P.E. a procurii

autentificate în 19 februarie 2007.

Se vor administra probe privind

realitatea plății prețului de 41.236 lei făcută de cumpărătoarea Ș.M.C. mandatarului

Ș.V.I., prin verificarea contului bancar din care a fost ridicată suma

menționată, iar în cazul în care suma nu a fost depusă în vreun cont, prin

verificarea veniturilor lui Ș.M. și a posibilității reale a acesteia de a plăti

soțului ei prețul menționat, urmând a fi extinse cercetările și împotriva

acesteia în cazul în care va rezulta fictivitatea operațiunilor.

Toate aceste probe sunt menite a

contura buna sau reaua credință a făptuitorului Ș.V.I. în executarea

contractului de mandat, precum și eventuala contribuție a notarului public la

deposedarea petentei de terenul său, urmând a se stabili dacă nerespectarea

prevederilor din Legea nr. 36/1995 și din Regulamentul de aplicare a acestei

legi de către notarul C. atrage răspunderea sa penală sau doar răspunderea

disciplinară.

Graba cu care mandatarul Ș.V.I. a

procedat la vânzarea terenului petentei P.E. către sine și soția sa furnizează

indicii privind intenția lui de inducere în eroare a petentei.

Chiar dacă legea civilă prevede

posibilitatea încheierii contractului cu sine însuși sau a dublei reprezentări,

valabilitatea unui astfel de contract este supusă verificării bunei credințe a

mandatarului în îndeplinirea mandatului.

În cazul de față se pare că

făptuitorul nu a făcut nici un demers pentru a căuta un terț vânzător, nu a

încunoștințat petenta despre faptul că nu ar fi găsit alt cumpărător și în

aceste condiții ea și-ar fi exprimat acordul pentru a vinde mandatarului. De

asemenea, cu ocazia încheierii procurii luni, 19 februarie 2007, se pare că nu

a adus la cunoștința petentei P.E. că intenționează să cumpere el însuși

terenul împreună cu soția sa.

Pentru toate considerentele

prezentate, Curtea urmează ca în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen. penală să admită plângerea formulată de către petenții K.P.L. și P.E.,

prin mandatar B.V., împotriva rezoluției din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 219/P/2009, care va fi desființată, iar

cauza va fi trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru

continuarea cercetărilor în vederea eventualei începeri a urmăririi penale,

urmând a se strânge probele mai sus indicate fie în etapa actelor

premergătoare, cu încheierea procesului verbal corespunzător conform art. 224 C.

proc. pen., fie după începerea urmăririi penale, organul de anchetă având

posibilitatea și de a aduna o parte din date în etapa actelor premergătoare,

urmând ca celelalte să fie efectuate după eventuala începere a urmăririi penale.

II. Împotriva acestei sentinței

penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o

ca netemeinică, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., solicitându-se casarea acesteia și respingerea plângerii

petentelor K.P.L. și P.E.

Cu ocazia dezbaterilor orale ale

recursului de față, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., menționând că susține în parte motivele de recurs formulate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în sensul că acesta este fondat

și trebuie admis întrucât rezoluția procurorului a fost desființată în

totalitate, apreciind astfel că această rezoluție nu trebuia desființată în

ceea ce privește soluția de neurmărire pentru infracțiunile de fals. A mai

menționat că, în ceea ce o privește pe recurenta intimată C.C.R., aceasta nu a

respectat prevederile art. 67 din Regulamentul de punere în aplicare a legii

notarilor publici, impunându-se începerea urmăririi penale față de aceasta

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 și art. 246 C. pen.

În consecință, a solicitat admiterea

recursului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

pentru a se efectua cercetări în legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu

săvârșită de notarul public și cu infracțiunea de înșelăciune săvârșită de

intimatul Ș.V.I.

Împotriva aceleiași sentințe penale

a declarat recurs intimata C.C.R., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulată de

cele două petiționare, prin mandatar, și, în subsidiar, respingerea ca

neîntemeiată a plângerii. A mai arătat că procura depusă de mandatar se referea

doar la petiționara P.E., nefiind semnată și de petiționara K.P.L. și că

plângerea este inadmisibilă și în ceea ce privește plângerea formulată de

mandatar în numele petiționarei P.E.

A mai subliniat faptul că ar fi

trebuit ca mandatarul să fi deținut o procură expresă în care să se fi

menționat că are dreptul de a promova o plângere, în lipsa unei asemenea

procuri, acesta neavând abilitatea legală de a formula plângere în fața Curții

de Apel Cluj.

În subsidiar, apărătorul recurentei

intimate a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, apreciind că

instanța de fond s-a substituit instanței civile. A mai arătat că nu se impune

trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări în legătură cu

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și că, în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune în convenții, săvârșirea acesteia de către notarul

public era imposibilă.

Examinând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică iterate prin

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de cele

invocate în recursul intimatei C.C.R., pe al acesteia și din oficiu, sub toate

aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că ambele recursuri

sunt fondate și urmează a fi admise ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., dată fiind incidența în cauză a cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Aceasta întrucât prima instanță a

comis o gravă eroare de fapt prin soluția pronunțată și care este contrară

celor statuate prin raportul de expertiză criminalistică din 15 iulie 2009

efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, care

concluzionează că actul „procură specială” din 19 februarie 2007 de notarul

public C.C.R. a fost semnat la rubrica „mandat” de către titulara P.E. (filele

50-56 dosar urmărire penală).

Datorat caracterului de probă

științifică a expertizei criminalistice mai sus-descrisă, rezultă fără echivoc

că, cele statuate prin acest raport de expertiză grafologică nu pot fi

înlăturate prin declarațiile unei persoane, din care rezultă că petiționara P.E.

nu s-a aflat în fața notarului public C.C.R. când a semnat procura din 19

februarie 2007 și a semnat olograf „sunt de acord cu vânzarea”.

Pe de altă parte, se reține că,

într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 1308 C. civ., este interzis

mandatarului de a-și adjudeca direct sau prin persoane interpuse averea pe care

este însărcinat să o vândă, dar legea civilă permite în același timp încheierea

unui contract de către mandatar cu sine însuși sau cu o altă persoană pe care

tot el o reprezintă (dubla reprezentare). Petentele au la îndemână calea unei

acțiuni civile prin care pot cere constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare încheiat de Ș.V.I. cu soția sa M.C. și rectificarea cărții

funciare.

Așa fiind, admițându-se ambele

recursuri declarate în cauza de față, se va casa sentința recurată și cu ocazia

rejudecării urmează a se respinge plângerea formulată de petiționarii K.P.L. și

P.E., prin mandatar B.V., împotriva rezoluției nr. 219/P/2009 din 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a se menține rezoluția atacată.

Urmează ca sumele de bani cu titlu

de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de intimata C.C.R. împotriva

sentinței penale nr. 52 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Casează sentința penală atacată și, rejudecând:

Respinge plângerea formulată de petiționarii K.P.L. și P.E.,

prin mandatar B.V., împotriva rezoluției nr. 219/P/2009 din 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Menține rezoluția atacată.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2010.