ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2010

Asupra

recursului de față

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 158 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr. 184/P/2009 din 5 iunie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul

C.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de notarul S.N. și numiții A.R.C.,

A.C.A., G.V.D. și G.C.E.

, pentru pretinsa

săvârșire a infracțiunilor prevăzute de

art. 215, art. 289, art. 291 și

art. 246 C. pen., motivând că notarul public și-a încălcat cu rea-credință

atribuțiile de serviciu, în sensul că a autentificat contractele de

vânzare-cumpărare nr. 131/2006 și 429/2000 care au avut ca obiect vânzarea a

două apartamente, în pofida faptului că terenul pe care s-a construit clădirea

în care se află

aceste două imobile,

aparține mamei petentului, uzurpând astfel de

dreptul său de

proprietate. în ce privește pe ceilalți presupuși făptuitori, a motivat că

aceștia, în calitate de părți contractante, au fost de rea-credință, cunoscând

împrejurarea că terenul aparține mamei petentului.

Prin

rezoluția din 5 iunie 2009, dată în dosarul nr. 184/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, în

baza art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru

infracțiunile reclamate, reținându-se, din verificările efectuate, că

nu

există indicii din care să rezulte săvârșirea faptelor penale

menționate în plângerea petentului.

Prin

rezoluția din 29 iunie 2009, dată în dosarul

nr.

435/ll/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de

neîncepere

a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarul a solicitat desființarea ambelor

rezoluții.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, că cele două contracte de

vânzare-cumpărare au avut ca obiect vânzarea unei locuințe-garsonieră și a unui

spațiu comercial, iar nu a terenului de sub acestea, odată cu dreptul de

proprietate transferându-se și dreptul de folosință asupra terenului aferent,

aflat în indiviziune cu ceilalți locatari. în concluzie, s-a reținut că actele

întocmite au respectat dispozițiile legii, întrucât se referă la o locuință și

la un spațiu comercial, nu la un teren, pe baza unei documentații complete și

cu respectarea tuturor cerințelor legale.

Având

în vedere că actele premergătoare nu au confirmat susținerile petentului

referitoare la modalitatea abuzivă a exercitării atribuțiilor de serviciu de

către intimatul notar public S.N. cu prilejul autentificării contractelor de

vânzare-cumpărare a celor două imobile și că părțile contractante nu au

înstrăinat ilicit cele două construcții, s-a reținut că rezoluția atacată este

legală și

temeinică, motiv pentru care s-a

respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen.

Î

mpotriva sentinței a declarat recurs

petiționarul, pe care nu l-a motivat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționar,

ca nefondată.

Î

ntr-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare

efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea

infracțiunilor reclamate în sarcina notarului S.N.

și numiții

A.R.C., A.C.A., G.V.D. și G.C.E.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că la autentificarea celor

două contracte de vânzare-cumpărare, care au avut ca obiect vânzarea unei

locuințe-garsonieră și a unui spațiu

comercial,

notarul public a respectat condițiile prevăzute de lege, în

conformitate

cu atribuțiile sale legale și nu a săvârșit acțiuni sau

inacțiuni care să se circumscrie conținutului infracțiunii reclamate de

petiționar, deoarece obiectul celor două contracte nu a constat și în

transferarea dreptului de proprietate, ci doar de folosință asupra terenului

aferent celor două imobile.

De asemenea,

din actele premergătoare nu a rezultat nici vreo intenție ilicită a părților

contractante de înstrăinare a terenului aparținând mamei petentului.

Așa

fiind, instanța a apreciat corect că nu poate fi reținută

săvârșirea vreunei fapte de natură penală în

sarcina notarului public,

activitatea desfășurată de acesta respectând

întocmai obligațiile impuse de dispozițiile Legii nr. 36/1995 privind

exercitarea activității notariale.

Î

n raport de considerentele expuse, se constată că

sentința

instanței de fond este temeinică și legală,

urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I., cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar

C.I. împotriva sentinței penale nr. 158 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300

lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 martie 2010.