ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2010

Asupra recursului de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr. 184/P/2009 din 5 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul C.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de notarul S.N. și numiții A.R.C., A.C.A., G.V.D. și G.C.E.

, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen., motivând că notarul public și-a încălcat cu rea-credință atribuțiile de serviciu, în sensul că a autentificat contractele de vânzare-cumpărare nr. 131/2006 și 429/2000 care au avut ca obiect vânzarea a două apartamente, în pofida faptului că terenul pe care s-a construit clădirea în care se află aceste două imobile, aparține mamei petentului, uzurpând astfel de dreptul său de proprietate. în ce privește pe ceilalți presupuși făptuitori, a motivat că aceștia, în calitate de părți contractante, au fost de rea-credință, cunoscând împrejurarea că terenul aparține mamei petentului. Prin rezoluția din 5 iunie 2009, dată în dosarul nr. 184/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din verificările efectuate, că nu există indicii din care să rezulte săvârșirea faptelor penale menționate în plângerea petentului. Prin rezoluția din 29 iunie 2009, dată în dosarul nr. 435/ll/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a solicitat desființarea ambelor rezoluții. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că cele două contracte de vânzare-cumpărare au avut ca obiect vânzarea unei locuințe-garsonieră și a unui spațiu comercial, iar nu a terenului de sub acestea, odată cu dreptul de proprietate transferându-se și dreptul de folosință asupra terenului aferent, aflat în indiviziune cu ceilalți locatari.

în concluzie, s-a reținut că actele întocmite au respectat dispozițiile legii, întrucât se referă la o locuință și la un spațiu comercial, nu la un teren, pe baza unei documentații complete și cu respectarea tuturor cerințelor legale. Având în vedere că actele premergătoare nu au confirmat susținerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă a exercitării atribuțiilor de serviciu de către intimatul notar public S.N. cu prilejul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două imobile și că părțile contractante nu au înstrăinat ilicit cele două construcții, s-a reținut că rezoluția atacată este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Î mpotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care nu l-a motivat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Î ntr-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina notarului S.N. și numiții A.R.C., A.C.A., G.V.D. și G.C.E.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că la autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare, care au avut ca obiect vânzarea unei locuințe-garsonieră și a unui spațiu comercial, notarul public a respectat condițiile prevăzute de lege, în conformitate cu atribuțiile sale legale și nu a săvârșit acțiuni sau inacțiuni care să se circumscrie conținutului infracțiunii reclamate de petiționar, deoarece obiectul celor două contracte nu a constat și în transferarea dreptului de proprietate, ci doar de folosință asupra terenului aferent celor două imobile. De asemenea, din actele premergătoare nu a rezultat nici vreo intenție ilicită a părților contractante de înstrăinare a terenului aparținând mamei petentului.

Așa fiind, instanța a apreciat corect că nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală în sarcina notarului public, activitatea desfășurată de acesta respectând întocmai obligațiile impuse de dispozițiile Legii nr. 36/1995 privind exercitarea activității notariale. Î n raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.I. împotriva sentinței penale nr. 158 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2010.