ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 72 din 7 mai 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.V. împotriva rezoluției

de neînceperea urmăririi penale din 26 ianuarie 2009 dispusă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1147/P/2008, menținând rezoluția

atacată.

Pentru a se pronunța astfel

s-a reținut că printr-o plângere adresată instanței petentul a solicitat

desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror în Dosarul

nr. 1147/P/2008, reclamând faptul că actele de cercetare efectuate de procuror

au un caracter superficial și incomplet, nefiind de natură a conduce la aflarea

adevărului, astfel că a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale împotriva intimatei notar public Z.C.C. sub aspectul

săvârșii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de

art. 246 C. pen.

Instanța a mai reținut în

fapt că petentul a formulat o plângere penală împotriva notarului public

susținând că i-ar fi încheiat niște acte notariale în mod ilegal și că nu ar fi

primit certificatul de urbanism, fapt care ar fi avut implicații ulterioare în

ce privește un drept al său de servitute.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că susținerile petentului

referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de

către intimată cu prilejul autentificării la data de 30 iulie 2008 a unui

contract de vânzare-cumpărare intervenit între G.M. și petiționarul P.V. nu

s-au confirmat astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata notar public.

Investită cu soluționarea

plângerii instanța a apreciat că în mod corect procurorul a stabilit că fapta

imputată intimatei nu există, aceasta îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile

de serviciu cu ocazia redactării și autentificării convenției în care petentul

a fost parte.

S-a constatat ca nefondată

critica referitoare la neaudierea de către procuror a petentului în calitate de

parte vătămată, în condițiile în care potrivit dispozițiilor legale, organele

de cercetare au obligația de a efectua investigații prealabile pentru a se

stabili dacă se justifică sau nu începerea urmăririi penale, dreptul de a

dispune cu privire la limita acestor investigații fiind atributul exclusiv al organelor

de urmărire penală, care nu sunt ținute nici de încadrarea juridică dată

faptelor reclamate de către petent și nici de probele indicate de acesta ca

fiind necesar a se administra.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de instanță, petentul a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și a susținut că instanța nu a analizat toate

apărările sale.

Examinând actele și

lucrările din dosar, respectiv hotărârea recurată în raport cu critica invocată

cât și din oficiu, Înalta Curte constată, că recursul declarat de petiționar

este nefondat.

Rezoluția de neînceperea

urmăririi penale dispusă de procuror față de intimata Z.C.C. s-a întemeiat pe

actele premergătoare efectuate în cauză, în urma cărora s-a constatat, în mod

întemeiat, că în cauză nu există indicii că intimata ar fi comis infracțiunea

prev.de art. 246 C. pen.

Intimata, în calitate de

notar public a autentificat un contract de vânzare-cumpărare intervenit între petent

și numita G.M.G., act care reprezintă voința părților, fiind citit și semnat de

către acesta după luarea consimțământului.

Din modul în care a acționat

intimata nu rezultă că aceasta și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile de

serviciu, cu intenția de a produce vătămări intereselor petentului.

În cuprinsul actului

autentificat de intimata notar public este precizat obiectul vânzării,

respectiv suprafața de 600 m.p. teren compus din 504 m.p. teren arabil și 96

m.p. teren cu destinația „drum servitute de trecere”, la contractul de

vânzare-cumpărate fiind anexată și schița cuprinzând planul de amplasament și

delimitare a imobilului, care face parte integrantă din contract.

De asemenea, în actul

respectiv s-a consemnat că petentul în calitatea de cumpărător a cunoscut

situația faptică și juridică a imobilului care făcea obiectul

vânzării-cumpărării, semnând deci actul în cunoștință de cauză.

Așa fiind, susținerile sale

din plângerea formulată nu sunt confirmate de actele existente la dosar, astfel

că soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de intimată apare ca

fiind legală și temeinică, în condițiile în care nu au existat indicii că

aceasta ar fi săvârșit faptele imputate.

Ca urmare, hotărârea primei

instanțe, de respingere a plângerii formulate de petiționar în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. și de menținere a rezoluției dată de procuror, apare ca fiind

corectă, astfel că recursul declarat de petent împotriva sentinței penale este

nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.V. împotriva sentinței penale nr. 72 din 7 mai 2009

a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

septembrie 2009.