ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 7 mai 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.V. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 26 ianuarie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1147/P/2008, menținând rezoluția atacată. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că printr-o plângere adresată instanței petentul a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror în Dosarul nr. 1147/P/2008, reclamând faptul că actele de cercetare efectuate de procuror au un caracter superficial și incomplet, nefiind de natură a conduce la aflarea adevărului, astfel că a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei notar public Z.C.C.

sub aspectul săvârșii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 C. pen. Instanța a mai reținut în fapt că petentul a formulat o plângere penală împotriva notarului public susținând că i-ar fi încheiat niște acte notariale în mod ilegal și că nu ar fi primit certificatul de urbanism, fapt care ar fi avut implicații ulterioare în ce privește un drept al său de servitute. În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că susținerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimată cu prilejul autentificării la data de 30 iulie 2008 a unui contract de vânzare-cumpărare intervenit între G.M.

și petiționarul P.V. nu s-au confirmat astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata notar public. Investită cu soluționarea plângerii instanța a apreciat că în mod corect procurorul a stabilit că fapta imputată intimatei nu există, aceasta îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia redactării și autentificării convenției în care petentul a fost parte.

S-a constatat ca nefondată critica referitoare la neaudierea de către procuror a petentului în calitate de parte vătămată, în condițiile în care potrivit dispozițiilor legale, organele de cercetare au obligația de a efectua investigații prealabile pentru a se stabili dacă se justifică sau nu începerea urmăririi penale, dreptul de a dispune cu privire la limita acestor investigații fiind atributul exclusiv al organelor de urmărire penală, care nu sunt ținute nici de încadrarea juridică dată faptelor reclamate de către petent și nici de probele indicate de acesta ca fiind necesar a se administra. Împotriva sentinței penale pronunțată de instanță, petentul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că instanța nu a analizat toate apărările sale.

Examinând actele și lucrările din dosar, respectiv hotărârea recurată în raport cu critica invocată cât și din oficiu, Înalta Curte constată, că recursul declarat de petiționar este nefondat. Rezoluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror față de intimata Z.C.C. s-a întemeiat pe actele premergătoare efectuate în cauză, în urma cărora s-a constatat, în mod întemeiat, că în cauză nu există indicii că intimata ar fi comis infracțiunea prev.de art. 246 C. pen. Intimata, în calitate de notar public a autentificat un contract de vânzare-cumpărare intervenit între petent și numita G.M.G., act care reprezintă voința părților, fiind citit și semnat de către acesta după luarea consimțământului.

Din modul în care a acționat intimata nu rezultă că aceasta și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cu intenția de a produce vătămări intereselor petentului. În cuprinsul actului autentificat de intimata notar public este precizat obiectul vânzării, respectiv suprafața de 600 m.p. teren compus din 504 m.p. teren arabil și 96 m.p. teren cu destinația „drum servitute de trecere”, la contractul de vânzare-cumpărate fiind anexată și schița cuprinzând planul de amplasament și delimitare a imobilului, care face parte integrantă din contract. De asemenea, în actul respectiv s-a consemnat că petentul în calitatea de cumpărător a cunoscut situația faptică și juridică a imobilului care făcea obiectul vânzării-cumpărării, semnând deci actul în cunoștință de cauză.

Așa fiind, susținerile sale din plângerea formulată nu sunt confirmate de actele existente la dosar, astfel că soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de intimată apare ca fiind legală și temeinică, în condițiile în care nu au existat indicii că aceasta ar fi săvârșit faptele imputate. Ca urmare, hotărârea primei instanțe, de respingere a plângerii formulate de petiționar în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. și de menținere a rezoluției dată de procuror, apare ca fiind corectă, astfel că recursul declarat de petent împotriva sentinței penale este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.V. împotriva sentinței penale nr. 72 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.