ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1287/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I.(domiciliat în Bacău, județul Bacău), împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la data de 23 iulie 2008 în Dosarul nr. 561/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că plângerea petentului împotriva notarului public C.E., a vizat încălcarea, de către ea, a dispozițiilor art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, aceasta, cu ocazia încheierii de autentificare nr. 1326 din 12 mai 2006, vizând contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Bacău, prin acesta soții B.G.

și B.E. înstrăinând locuința către M.I. și M.E.C. Procurorul, în efectuarea actelor premergătoare, a reținut că notarul public C.E. nu a săvârșit o faptă penală și, ca atare, a dispus neînceperea urmăririi penale, temeiul legal constituindu-l dispozițiile art. 228 alin. (1), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), în plângere petentul susținând că aceasta a încălcat dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999. Raportând cauzei aceste dispoziții, procurorul, față de text, a constatat că atunci când a autentificat respectivul contract, notarului public nu i-a fost adusă la cunoștință, prin scris sau notificare, cerere, vreo situație dintre cele prevăzute. Pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor art. 44 din O.U.G.

nr. 40/1999 nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Eventualele nemulțumiri trebuie judecate și analizate în fața unei instanțe civile. În altă ordine de idei, instanța, verificând și respectarea, de către petent, a dreptului și obligației corelative, de a se fi plâns în fața procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a constatat că plângerea nu conținea observații privind actele procurorului și soluția dispusă prin rezoluție, considerentele neavând nici o legătură cu cele menționate prin rezoluția din 9 septembrie 2008 dispusă în Dosarul nr. 677/II-2/2008 al aceluiași parchet, ea a fost respinsă ca inadmisibilă. Verificând plângerea adresată instanței competente în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., Curtea de Apel Bacău, în virtutea obligației instituită prin art. 278 1 alin. (7) din același cod, a constatat, comparativ actelor procurorului și susținerilor petentului că acesta a reclamat încălcarea dreptului de proprietate al familiei sale pentru suprafața de 24,40 m.p., aceasta însă a fost concesionată prin contractul de concesionare nr. 25083/2003 al Consiliului Local Bacău. Ca atare, notarul public, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1326 din 12 mai 2006, a inserat voința părților sub aspectul „dreptului de folosință asupra terenului aferent, indiviz apartamentului, în suprafață de 24,40 m.p. (în act figurează 11,75 m.p.), respectiv cota indiviză de 2,5% din teren potrivit contractului de cesionare”.

Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe considerente ținând, în esență, de propriile reprezentări ce-și au sorgintea în presupuse fapte penale ce s-ar fi săvârșit de către notar, cu ocazia autentificării actului. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Ca atare, examinându-se sentința, se reține că plângerea petentului (înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la 10 aprilie 2008 sub nr. 561/P/2008) împotriva notarului, s-a referit la cercetarea și constatarea că actul (ele) au fost încheiate cu încălcarea flagrantă a O.U.G.

nr. 40/1999 art. 44. Organul judiciar și instanța competentă, fiecare realizându-și competențele, au verificat cele reclamate și constatându-se că notarul nu a săvârșit vreo faptă penală, au soluționat legal plângerea. Cum, în recurs, petentul a reclamat că notarul ar fi săvârșit infracțiunea de fals, uz de fals, înșelăciune, instanța de control judiciar nu se poate pronunța decât exclusiv pe legalitatea sentinței, care, la rândul său, a fost competentă să verifice numai legalitatea rezoluției.

Astfel, actele efectuate de procuror în baza documentației analizate (cererea de redactare și autentificare a unui contract de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare, încheierea de autentificare, certificatul fiscal, extrasul de carte funciară cu nr. 600/N – nr. cadastral 49/A, 491/A, încheierea nr. 31182/2004 a Biroului de carte funciară Judecătoria Bacău, documentația cadastrală cu anexe, actele de identitate ale vânzătorilor, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 23 decembrie 2004, la acea dată vânzători fiind N.G. și N.E., act prin care s-a stipulat „transmiterea și dreptul asupra terenului aferent imobilului în suprafață de 24,40 m.p. reprezentând cota conform contractului de concesionare nr. 25083/4/2003 emis de consiliul Local al Municipiului Bacău”.

Notarul, în baza atribuțiilor specifice sarcinilor sale, a redactat și autentificat contractul în cauză, dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, chiar dacă i s-ar fi făcut o opunere la vânzare, nerespectat, nu realizează elementele constitutive ale unei fapte penale. Pentru considerentele expuse, sentința recurată fiind legală, recursul va fi respins, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 173 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, s ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie . Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.