ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2008

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 89/P din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentele B.V. și I.I.S.M. împotriva rezoluției din 9 noiembrie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din dosarul nr. 148/P/2007 și a rezoluției nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. S-a menținut rezoluția din 9 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din dosarul nr. 148/P/2007, confirmată prin rezoluția nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Au fost obligate petentele la câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că la data de 29 mai 2008 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 1004/36/2008 plângerea formulată de petenții B.V. și I.I.S.M. , ambele prin procurist B.N., împotriva rezoluției pronunțată la 9 noiembrie 2007 în dosarul nr. 148/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța dată în dosarul nr. 221/11/2/2008 din 8 mai 2008. Î n motivarea plângerii s-a susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice, întrucât s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata V.E.C.

- notar public, deși, din probe rezultă vinovăția acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Se mai arată că, în cauză, sunt incidente disp. art. 123 C. pen. , privind întreruperea prescripției răspunderii penale. Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că plângerea petentelor este nefondată. Î n mod legal și temeinic, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a apreciat că în dosarul nr. 148/P /2007 nu se poate începe urmărirea penală față de notarul V.E.C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., î ntrucât operează prescripția răspunderii penale conform art. 121 alin. (1) coroborat cu art. 122 lit. d) C. pen. - impediment prev. de art. 10 lit. g) C. proc.

pen. Față de momentul autentificării actului de către notarul public V.E.C., la 5 noiembrie 2002, rezultă că termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen. s-a împlinit la 5 noiembrie 2007. Nu se poate reține incidența disp. art. 123 C. pen. privitoare la întreruperea prescripției răspunderii penale, câtă vreme față de notarul public nu s-a început urmărirea penală în cauză. Î mpotriva acestei sentințe au declarat recurs cele două petiționare, susținând în esență în motivele scrise că atât procurorul, cât și instanța de fond au făcut o analiză superficială a actelor premergătoare începerii urmăririi penale și în special a conținutului deciziei I.C.C.J nr. 1435 din 14 martie 2007,prin care s-a trimis cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

S-a mai susținut de asemenea că la data de 19 octombrie 2007 intimata a dat declarație în fața procurorului, în prezența unui avocat. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 20 noiembrie 2002 numita B.E. a formulat plângere penală împotriva notarului public V.C. și a numiților I.R., U.E. și L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 215 alin. (1) și (3) și art. 292 C. pen., constând în aceea că la data de 5 noiembrie 2002 notarul public a încheiat și autentificat un contract de vânzare-cumpărare între I.R.

în calitate de vânzător și soții U., în calitate de cumpărători, fără a avea consimțământul petentei. Prin rezoluția nr. 34/P/2004 din 29 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, având în vedere și avizul negativ al ministrului justiției, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât s-a apreciat că faptei îi lipsește latura subiectivă. Prin rezoluția nr. 79/ll/2/2006 din 9 martie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluției sus-menționate de către numitele B.V. și I.I.S.M., în calitate de moștenitori ai defuncților B.E.

și I.R. Prin sentința penală nr. 70/P din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea acelorași petente împotriva rezoluției sus-amintite. Această sentință a fost însă casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 1435 din 14 martie 2007, urmare a admiterii recursurilor declarate de către petente, desființându-se rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și trimițându-se cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 148/P/2007 din 9 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de intimată, în conformitate cu art. 10 lit. g) C. proc.

pen. S-a constatat că eventuala faptă ce s-ar putea reține în sarcina notarului public a fost comisă la data de 5 noiembrie 2002, iar în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, de până la 3 ani închisoare, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen., existând astfel un nou impediment la începerea urmăririi penale. Această nouă rezoluție a fost menținută atât de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța(care a respins plângerea petentelor prin rezoluția nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai 2008),cât și de către instanța de fond, prin sentința recurată în prezenta cauză. Curtea constată că potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, iar potrivit art. 123 C. pen., cursul termenului prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Or, calitatea de învinuit sau inculpat nu se dobândește decât în cadrul unui proces penal început în condițiile legii, adică numai după începerea urmăririi penale. În speță, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că față de intimată nu s-a dispus începerea urmăririi penale, situație în care prevederile art. 123 C. pen. nu își găsesc aplicabilitate în cauză. Este adevărat că la dosarul întocmit de către procuror, urmare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, se află o declarație olografă a intimatei, datată 19 octombrie 2007,însă aceasta nu a fost dată în calitate de învinuit, astfel că nu poate avea drept consecință întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

De asemenea, este real faptul că prin decizia sus-menționată a instanței supreme s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, însă este de observat că la data pronunțării respectivei decizii (14 martie 2007), termenul prescripției [de 5 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 246 C. pen.], calculat de la data la care s-a comis presupusa faptă (5 noiembrie 2002), nu se împlinise, lucru care însă s-a întâmplat ulterior, pe parcursul cercetărilor. În aceste condiții, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, existând un impediment, altul decât cel în virtutea căruia se dispusese anterior o soluție similară [art. 10 lit. g) C. proc.

pen. , față de art. 10 lit. b) C. proc. pen.]. Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de către petente sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv către intimată conform art. 192 alin. (2) și art. 193 alin. (6) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarele B.V. și I.I.S.M. împotriva sentinței penale nr. 89/P din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentele petiționare la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 476 lei cheltuieli judiciare către intimata V.E.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.