ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința

penală nr. 89/P din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentele B.V.

și I.I.S.M. împotriva rezoluției din 9 noiembrie a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța din dosarul nr. 148/P/2007 și a rezoluției nr. 221/ll/2/2008

din 8 mai a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța.

S-a

menținut rezoluția din 9 noiembrie 2007 a Parchetului de

pe

lângă Curtea de Apel Constanța din dosarul nr. 148/P/2007, confirmată prin

rezoluția nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai 2008 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Au fost obligate petentele la câte 30

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că la data de 29 mai 2008 s-a înregistrat pe rolul

Curții de Apel Constanța sub nr. 1004/36/2008 plângerea formulată de

petenții B.V. și I.I.S.M. , ambele prin procurist B.N., împotriva rezoluției

pronunțată la 9 noiembrie 2007 în dosarul nr. 148/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

confirmată prin

rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța dată în dosarul nr. 221/11/2/2008

din 8 mai 2008.

Î

n

motivarea plângerii s-a susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și

netemeinice, întrucât s-a dispus neînceperea urmăririi

penale

față de intimata V.E.C. - notar public, deși, din probe rezultă vinovăția

acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Se mai arată că, în cauză, sunt

incidente disp. art. 123 C. pen.

, privind întreruperea prescripției răspunderii penale.

Examinând actele și lucrările

dosarului, curtea de apel a

constatat că

plângerea petentelor este nefondată.

Î

n mod legal și temeinic, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Constanța a apreciat că în dosarul nr. 148/P /2007 nu

se poate începe urmărirea penală față de notarul V.E.C., pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

î

ntrucât

operează prescripția răspunderii penale conform art. 121 alin. (1) coroborat cu

art. 122 lit. d) C. pen. - impediment prev. de art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Față de

momentul autentificării actului de către notarul public

V.E.C.,

la 5 noiembrie 2002, rezultă că termenul de 5 ani

prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen. s-a împlinit la 5 noiembrie 2007.

Nu se

poate reține incidența disp. art. 123 C. pen. privitoare

la întreruperea prescripției răspunderii penale, câtă vreme față de

notarul public nu s-a început urmărirea penală în

cauză.

Î

mpotriva acestei sentințe au declarat

recurs cele două petiționare, susținând în esență în motivele scrise că atât

procurorul, cât și instanța de fond au făcut o analiză superficială a actelor premergătoare

începerii urmăririi penale și în special a conținutului deciziei I.C.C.J nr. 1435

din 14 martie 2007,prin care s-a trimis cauza la Parchet în vederea începerii

urmăririi penale

față de intimată sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. S-a

mai susținut de asemenea că la data de 19

octombrie 2007 intimata a dat

declarație

în fața procurorului, în prezența unui avocat.

Examinând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și

din

oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată că recursurile sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că la data de 20 noiembrie 2002 numita B.E. a formulat plângere penală

împotriva notarului public V.C. și a numiților I.R., U.E. și L. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 215 alin. (1) și (3)

și art. 292 C. pen., constând în aceea că la data de 5 noiembrie 2002 notarul

public a încheiat și autentificat un contract de vânzare-cumpărare între I.R. în

calitate de vânzător și soții U., în calitate de

cumpărători, fără a avea consimțământul petentei.

Prin

rezoluția nr. 34/P/2004 din 29 iulie 2004 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, având în vedere și avizul negativ al

ministrului justiției, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul

public V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen., întrucât s-a apreciat că faptei îi lipsește latura subiectivă.

Prin

rezoluția nr. 79/ll/2/2006 din 9 martie 2006 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost

respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluției sus-menționate de

către numitele B.V. și I.I.S.M., în calitate de moștenitori ai defuncților B.E.

și I.R.

Prin sentința penală nr. 70/P din 13 septembrie

2006 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost

respinsă

plângerea acelorași petente

împotriva rezoluției sus-amintite.

Această

sentință a fost însă casată de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 1435 din 14 martie

2007,

urmare a admiterii recursurilor declarate de către petente, desființându-se

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și trimițându-se cauza la Parchet în

vederea începerii urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Prin

rezoluția nr. 148/P/2007 din 9 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de

intimată, în conformitate cu art. 10 lit. g) C. proc. pen.

S-a

constatat că eventuala faptă ce s-ar putea reține în sarcina notarului public a

fost comisă la data de 5 noiembrie 2002, iar în raport de limitele de pedeapsă

prevăzute pentru această infracțiune, de până la 3 ani închisoare, s-a împlinit

termenul de

prescripție a răspunderii penale

prev.

de art. 122 lit. d) C. pen., existând

astfel un nou impediment la începerea urmăririi penale.

Această

nouă rezoluție a fost menținută atât de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța(care

a respins

plângerea petentelor prin rezoluția nr. 221/ll/2/2008 din 8 mai 2008),cât și de

către instanța de fond, prin sentința recurată în

prezenta cauză.

Curtea

constată că potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură

răspunderea penală, iar potrivit art. 123 C. pen., cursul termenului

prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie

comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Or, calitatea

de învinuit sau inculpat nu se dobândește decât în cadrul unui proces penal

început în condițiile legii, adică numai după începerea urmăririi penale.

În

speță, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că față de

intimată nu s-a dispus începerea urmăririi penale, situație în care prevederile

art. 123 C. pen. nu își găsesc aplicabilitate în cauză.

Este

adevărat că la dosarul întocmit de către procuror, urmare a deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție, se află o

declarație

olografă a intimatei, datată 19 octombrie 2007,însă aceasta nu a

fost

dată în calitate de învinuit, astfel că nu poate avea drept

consecință întreruperea cursului prescripției

răspunderii penale.

De asemenea, este real faptul că prin decizia

sus-menționată

a instanței supreme s-a trimis cauza procurorului în

vederea începerii urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, însă

este de observat că la data pronunțării

respectivei decizii (14 martie

2007), termenul prescripției [de 5 ani, conform

art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 246 C. pen.], calculat de la data la

care s-a comis

presupusa faptă (5 noiembrie

2002), nu se împlinise, lucru care însă

s-a întâmplat ulterior, pe

parcursul cercetărilor.

În

aceste condiții, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, existând

un impediment, altul decât cel în virtutea

căruia

se dispusese anterior o soluție similară [art. 10 lit. g) C. proc. pen.

,

față de art. 10 lit. b) C. proc. pen.].

Pentru

toate aceste considerente, recursurile declarate de către petente sunt

nefondate și vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea lor la plata cheltuielilor

judiciare

către stat, respectiv către intimată conform art. 192 alin. (2) și art.

193

alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarele

B.V. și I.I.S.M.

împotriva sentinței

penale nr. 89/P din 27 iunie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentele petiționare la plata sumelor

de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 476 lei

cheltuieli judiciare către intimata V.E.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.