ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3481/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106/P de la 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 1726/36/2008, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul I.J.

A fost obligat petentul I.J., la 40 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 13 august 2008, pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrată plângerea petentului I.J. împotriva rezoluției din 26 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 278/P/2008 precum și împotriva rezoluției nr. 323/II/2/2008 de respingere a plângerii din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

în motivarea plângerii formulate conform art. 278

1

C. proc. pen., petentul a arătat că în realitate temeiul în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale este de fapt art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului s-a constatat că prin plângerea adresată de numita D.M. s-a solicitat efectuarea de cercetări penale de

avocatul I.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.

193 și art. 205 C. pen., întrucât la data de 15 februarie 2008, pe holul Tribunalului Tulcea a fost amenințată și insultată grav în calitate de consilier juridic al SC A.S. SA. Cu prilejul efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că avocatul

I.J. a reprezentat pe reclamantul S.S., într-un dosar

civil aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, în care pârâta este SC

A.S. SA din județul Tulcea, reprezentată inițial de o

avocată, iar ulterior de avocatul M.N. din Baroul Tulcea.

Petenta D.M. nu a reprezentat SC A.S. SA Tulcea în acel dosar civil.

Din declarațiile avocatului I.J. și ale numitului S.S.

a rezultat că, petenta D.M. nici nu s-a întâlnit cu avocatul

I.J. și nu s-a putut reține că ar fi proferat amenințări și insulte la adresa petentei.

Mai mult, în declarația din 20 iunie 2008, petenta și-a retras plângerea

față de avocatul I.J., motivând că nu poate să-și probeze afirmațiile din plângere.

Pentru aceste considerente, în mod legal și temeinic, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta de insultă a fost abrogată prin Legea nr. 278/2006,

iar pentru cea de amenințare petenta și-a retras plângerea.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

a fost respinsă, ca nefondată plângerea petentului.

În baza art. 191 C. proc. pen., petentul a fost obligat la 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal recurs petiționarul I.J., criticând-o, arătând în scris că sentința pronunțată în primă instanță este nelegală.

În motivarea recursului, recurentul petiționar a arătat că prin

rezoluția din 27 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 278/P/2008 Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și (6), art. 10 lit. b) și h) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen. față de reclamația numitei D.M. care a arătat că în ziua de 15 februarie 2008 pe

holul Tribunalului Tulcea ar fi amenințat-o și insultat-o grav.

Pentru adoptarea soluției, procurorul de caz a reținut că fapta de insultă pentru care a fost reclamat nu este prevăzută de legea penală ( art. 205 C. pen., fiind abrogat prin art.

I

pct. 6

A

1 din Legea nr. 278/2006 ), iar, pe de altă parte pentru fapta prevăzută de art. 193 C. pen.

a intervenit retragerea plângerii, astfel că temeiurile de drept în baza

cărora s-a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale au fost cele prevăzute de art. 10 lit. b) și h) C. proc. pen.

Recurentul petiționar a mai menționat că împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere care prin rezoluția nr. 323/II/2/2008 adoptată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a

respins-o cu motivarea că temeiul legal reținut de procurorul de caz este corect, respectiv art. 10 lit. b) C. proc. pen. în loc de art. 10 lit. a) cum a solicitat, deoarece fapta de insultă pentru care a fost reclamat nu mai este prevăzută de legea penală, art. 205 fiind abrogat prin art.

I

pct. 6

A

1 din Legea nr. 278/2006.

Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere la Curtea de Apel Constanța, criticându-le pentru nelegalitate, deoarece în mod greșit s-a

reținut că temeiul de drept în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi

penale este art. 10 lit. b) în loc de art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere tocmai situația de fapt reținută prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale potrivit căreia în ziua de 15 februarie 2008 nu s-a întâlnit cu petiționara D.M. pe holul Tribunalului Tulcea, astfel că nu se poate reține că ar fi proferat insulte și amenințări la adresa reclamantei.

Față de situația de fapt reținută prin rezoluție potrivit căreia în ziua cu pricina nu s-a întâlnit cu reclamanta pe care de altfel nici nu o cunoaște, astfel că nu se poate reține că ar fi insultat-o și amenințat-o, temeiul de drept care își găsește aplicarea în speță este art. 10 lit. a) și nu art. 10 lit. b) C. proc. pen., așa cum greșit au reținut procurorii, deoarece el nu a comis fapta prevăzută de art. 205 C. pen. și nici pe cea prevăzută de art. 193 C. pen., pentru care șie-a retras plângerea.

Prin sentința penală nr. 106 de la 9 septembrie 2008 a Curții de Apel

Constanța i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluțiilor procurorului, sentința fiind nelegală, deoarece din situația de fapt reținută prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale rezultat indubitabil că la 15 februarie 2008 nu s-a întâlnit cu reclamanta pe care de altfel nici nu o cunoaște și astfel că nu a comis faptele reclamate.

Greșit instanța a respins plângerea, deoarece rezoluțiile procurorului

sunt nelegale, temeiul de drept al neînceperii urmăririi penale reținut de parchet, respectiv art. 10 lit. b) C. proc. pen. este nelegal, întrucât fapta de insultă este prevăzută de legea penală conform deciziei nr. 62/2007 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, reținându-se că dispozițiile art.

I

pct. 5-6 din Legea nr. 278/2006 (invocate de procurori), partea referitoare la abrogarea art. 205, art. 206 și art. 207 C. pen. sunt neconstituționale.

Deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii astfel că la 15

februarie 2008 când s-au reclamat faptele, infracțiunea de insultă era prevăzută de legea penală potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 62/2007.

Recurentul petiționar consideră că greșit s-a reținut că la 15 februarie 2008 fapta de insultă nu ar mai fi fost prevăzută de legea penală [art. 10 lit. b) C. proc. pen.], deoarece potrivit deciziei nr. 62/2007 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate, reținându-se că dispozițiile art.

I

pct. 5-6 din Legea nr. 278/2006, partea referitoare la abrogarea art. 205, art. 206 și art. 207 C. pen. sunt neconstituționale, astfel că art. 205 era prevăzut ca infracțiune, iar temeiul de drept arătat de procurori și confirmat de prima instanță, respectiv art. 10 lit. b) este nelegal, fapta fiind prevăzută de legea penală potrivit deciziei Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recurentul petiționar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii nr. 106/2008 a Curții de Apel Constanța, dispunerea rejudecării cauzei și pe fond admiterea plângerii, desființarea în parte a rezoluțiilor atacate și schimbarea temeiului de drept al neînceperii urmăririi penale din art. 10 lit. b) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., menținând totodată și celelalte temeiuri invocate în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

La dosarul cauzei a fost depusă la filele 4-6 dosarul Înaltei Curți și fotocopia rezoluției de la 28 iulie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în lucrarea cu nr. 323/II/2/2008 prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată a plângerii formulată de petent împotriva rezoluției nr. 278/P/2008 din data de 27 iunie 2008.

La termenul de astăzi, au lipsit recurentul petiționar I.J. și

intimata D.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta

Curte, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art. 385

13

C. proc. pen., a acordat cuvântul părților, în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de petiționar, arătând că soluțiile dispuse în

cauză sunt legale și temeinice.

Examinând recursul declarat de petiționarul I.J. împotriva

sentinței pronunțată în primă instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, în condițiile impuse de art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod corect prima instanță a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.J.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen.

Prin rezoluția dată de procuror la 27 iunie 2008 în dosarul nr. 278/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și (6), art. 10 lit. b) și h) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen.

În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că prin plângerea adresată, numita D.M. a solicitat efectuarea de cercetări față de

avocatul I.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen., arătând că în data de 15 februarie 2008 pe holul Tribunalului Tulcea a fost amenințată și insultată grav în calitate de consilier juridic al SC A.S. SA.

Ulterior, cu prilejul efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi

penale a rezultat că avocatul I.J. a reprezentat pe reclamantul S.S. într-un dosar civil aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, în care pârâtă este SC A.S. SA, județul Tulcea, reprezentată inițial de o avocată, iar ulterior de avocatul M.N. din Baroul Tulcea.

Petenta D.M. nu a reprezentat SC A.S. SA Tulcea în acel dosar civil. Prin declarația din 20 iunie 2008 petenta D.M. a arătat că își retrage plângerea penală față de avocatul I.J., întrucât nu poate să dovedească cele afirmate, deoarece nicio persoană nu a asistat la faptele reclamate de dânsa.

Pe de altă parte, a rezultat, atât din declarațiile avocatului I.J.

, cât și ale numitului S.S. că petenta D.M. practic

nu s-a întâlnit cu avocatul I.J. și nu se poate reține că avocatul ar fi proferat insulte și amenințări la adresa acesteia.

Situația de fapt mai sus menționată este susținută de actele premergătoare efectuate, respectiv cererea petentei D.M. prin care renunță la această cauză (filele 16-17 dosarul parchetului); declarația petentei D.M. dată în fața procurorului la data de 20 iunie 2008 (fila 19 dosarul parchetului);declarația numitului S.S. dată în fața procurorului, la data de 20 iunie 2008 (fila 20 dosarul parchetului); declarația intimatului I.J. dată în fața procurorului la data de 20 iunie 2008 (fila 21 dosarul parchetului).

Procurorul a constatat că activitatea avocatului I.J. de reprezentare a numitului S.S. într-un dosar civil în contradictoriu cu SC A.S. SA TULCEA a fost desfășurată în limitele exercitării calității de avocat și nu se circumscrie conținuturilor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen., iar, pe de altă parte, petenta D.M. și-a retras

plângerea penală sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni.

Soluția mai sus menționată a fost menținută prin rezoluția din 28

iulie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța în lucrarea cu nr. 323/II/2/2008, prin respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petent împotriva rezoluției nr. 278/P/2008 din data de 27 iunie 2008.

Înalta Curte nu poate examina critica formulată de recurentul petiționar I.J., în recurs, referitoare la schimbarea temeiului de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. b) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de prevalența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut la art. 10 lit. h) C. proc. pen., incident în cauză, concretizat în manifestarea de voință a persoanei vătămate D.M., de a-și

retrage plângerea pentru ambele fapte pentru care a și formulat plângere

prealabilă, acesta fiind un impediment ce rezultă din lipsa de obiect a acțiunii penale.

În declarația dată în fața procurorului la data de 20 iunie 2008 (fila 19 dosarul nr. 278/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța), persoana vătămată, petenta D.M. a menționat că „în legătură cu plângerea formulată față de avocatul I.J. sub

aspectul infracțiunilor de amenințare și insultă, arăt că înțeleg să-mi retrag

această plângere față de domnul avocat I.J. și nu mai doresc

continuarea procesului penal sub aspectul săvârșirii celor două fapte. Fac

această retragere întrucât în momentul de față mi-am dat seama că nu pot

să dovedesc cele afirmate, deoarece eram într-un loc public, pe holul Judecătoriei Tulcea și nu știu nicio persoană care să fi asistat la aceste fapte. în prezent nu mai sunt consilier juridic al SC A.S. și nu mai reprezint această societate. Eu când s-a întâmplat

acest incident am mers la instanță să-i înmânez avocatului M.N. niște înscrisuri, dar eu nu reprezentam societatea în procesul civil. în acest context este posibil ca avocatul I.J. să nu cunoască numele meu. Susțin și semnez după ce am citit personal declarația și corespunde întru-totul ce cele declarate de mine."

Așadar, retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată,

petenta D.M. pentru cele două infracțiuni de amenințare și insultă prevăzute de art. 193 și art. 205 C. pen., care au făcut obiectul plângerii prealabile formulate împotriva intimatului I.J., exprimă manifestarea unilaterală de voință a acesteia de a nu continua

procesul penal, constituind un caz care înlătură, atât răspunderea penală,

fiind reglementat de dispozițiile art. 131 alin. (2) C. pen., dar și de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau exercitare a acțiunii penale prevăzut la art. 10 lit. h) C. proc. pen., reprezentând, atât o condiție de pedepsibilitate, cât și de procedibilitate.

Odată constatată incidența acestui caz, acțiunea penală este lipsită de obiectul său și anume tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, ce s-ar fi putut exercita în tot cursul procesului penal, dacă nu ar fi intervenit cazul menționat, ale cărui efecte sunt imediate, respectiv stingerea acțiunii penale chiar înaintea punerii ei în mișcare, așa cum este și în cauza de față.

În raport cu cele menționate, sentința pronunțată în primă instanță este legală și temeinică, în considerentele acesteia, fiind evidențiată împrejurarea retragerii plângerii prealabile de către petentă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar I.J. împotriva sentinței penale nr. 106/P din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar I.J. împotriva sentinței penale nr. 106/P din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.