ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2706/2008

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 64/P din 13 mai 2008 a Curți de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și

familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul N.T.,

împotriva rezoluției din 29 februarie 2008, emisă de procurorul

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în dosarul de cercetare penală nr. 310/P/2007.

Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea

petentului N.T., formulată împotriva rezoluției nr. 123/11/2/2/2008 din 14 martie 2008, a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Au fost menținute rezoluțiile atacate, iar petentul a fost obligat

la plata către stat a sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel examinând

actele dosarului penal nr. 310/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, a reținut că petentul N.T. a

formulat mai întâi plângere penală împotriva numitului D.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., care a făcut obiectul dosarului nr. 5467/2005 al Judecătoriei

Tulcea. Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului D.I.

întrucât faptele au fost dezincriminate, lăsând nesoluționată acțiunea civilă formulată de petiționar. Acțiunea civilă formulată de petiționar a

făcut obiectul dosarului nr. 5115/2006 al aceleiași instanțe.

Pentru a-l reprezenta în acțiunea civilă, numitul D.I. care

avea calitatea de pârât, a solicitat asistență juridică avocatului L.R.

, cu care a încheiat contractul de asistență juridică nr. 188 din 09 octombrie 2006 și în baza căruia acesta a procedat potrivit dispozițiilor legale la pregătirea apărării.

Ca urmare a respingerii acțiunii civile a petiționarului, acesta a exercitat toate căile de atac împotriva sentinței instanței de fond.

Totodată petiționarul a formulat plângere penală împotriva avocatului

L.R., susținând că acesta a indus în eroare instanța de

judecată prin prezentarea unei alte liste de martori decât cea stabilită

inițial, și că a încercat să influențeze martorii propuși de el, să dea o

declarație nereală, favorizându-l astfel pe pârâtul D.I.,

săvârșind astfel infracțiunea de fals în declarații, mărturie mincinoasă

și favorizarea infractorului.

Î

n cauză au fost efectuate acte de cercetare penală, în urma

cărora procurorul a constatat că faptele reclamate de petiționar nu

există, astfel că, prin rezoluția nr. 310/P/2007 din 29 februarie 2008, în

temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260, art. 264 și art. 292 C. pen., întrucât faptele nu există.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 123/11/2/2008 din 14 martie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petiționarul N.T.

Cu privire la plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 123/11/2/2008 din 14 martie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Curtea a reținut că este inadmisibilă, întrucât rezoluția de mai sus nu face parte dintre cele enumerate limitativ în art. 278 alin. (1) C. proc. pen., și care pot fi atacate cu plângere la instanță.

Cu privire la plângerea împotriva rezoluției nr. 310/P/2007 din 29 februarie 2008, s-a reținut că este formulată în termen și cu respectarea procedurii prealabile obligatorii. S-a mai reținut că, competența de judecată în prima instanță a Curții de Apel a fost atrasă, potrivit art. 28

1

pct.1 lit. b) C. proc. pen., de calitatea făptuitorului R.L., avocat în cadrul Baroului Tulcea.

Din examinarea actelor premergătoare urmăririi penale efectuate de procuror, s-a reținut că nu există niciun indiciu din care să rezulte că făptuitorul L.R. ar fi săvârșit infracțiunile de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 291 C. pen., așa cum a susținut petentul în plângerea sa.

În concluzie, prima instanță a constatat că rezoluția nr. 310/P/2007 din 29 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L.R., pentru infracțiunile arătate mai sus, este temeinică și legală, motiv pentru care a respins plângerea petentului, menținând rezoluțiile atacate.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal, recurs petiționarul N.T., solicitând casarea sentinței penale atacate și tragerea la răspundere penală a intimatului pe care îl consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor reclamate.

Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate de petent, și de dispozițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul petentului este nefondat, întrucât din actele de cercetare penală nu rezultă niciun indiciu care să

conducă la concluzia că făptuitorul, acționând ca apărător ales al pârâtului D.I., într-un proces civil, având ca obiect acțiune în

pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., a săvârșit

vreo faptă care să se încadreze în latura obiectivă a infracțiunilor

reclamate.

De altfel, prin formularea acestei plângeri penale, petentul

încearcă să repună în discuție soluționarea dosarului civil, în care s-a pronunțat o hotărâre a cărei legalitate și temeinicie poate fi analizată doar în cadrul căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

Î

ntrucât, prima instanță a constatat în mod corect că faptele

reclamate de petiționar nu există, menținând rezoluția procurorului de

neîncepere a urmăririi penale, sentința pronunțată este temeinică și

legală, neexistând nici un motiv de desființare a acesteia.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, recursul petentului N.T. va fi respins, ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petiționar va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul N.T.

împotriva sentinței penale nr. 64/P din 13 mai 2008 a Curți

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 septembrie 2008.