ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3551/2008

Asupra recursului penal de față;

noiembrie007

Prin sentința penală nr. 82/P din 12

iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de

petentul B.N. împotriva rezoluției nr. 93/P/2007

din data

de 4 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța.

A fost

obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că petentul B.N., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 93/P/2007,

prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului M.I. -

executor

judecătoresc, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art.

289 și art. 291 C. pen. și a

rezoluției de respingere a plângerii dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanta nr. 253//ll/2/2007.

Prin

motivele scrise ale plângerii, petentul își exprimă nedumerirea de ce organul

de urmărire penală, constată că faptelor le lipsește elementele constitutive

pentru a fi definite infracțiuni.

Apărătorul

petentului susține că, la dosar, au fost administrate probe din care a rezultat

că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen. În concluzie, se solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor

pronunțate și trimiterea cauzei pentru continuarea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală a intimatului.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că petentul a

susținută că în cadrul dosarului de executare silită nr. 150/2005 înregistrat

la Biroul Executorului Judecătoresc "M.I.", executorul judecătoresc a

încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, ceea ce a condus la vătămarea

intereselor legale ale acesteia.

De

asemenea, executorul judecătoresc ar fi întocmit fals

actele procedurale în cadrul procedurii de executare silită și a tăcut

mențiuni nereale în procesul-verbal de sechestru

din 18 octombrie 2005.

Din

analiza actelor dosarului s-a reținut că constată că la data de 8 iulie 2005 SC

M. SA în calitate de creditor a tăcut o cerere de executare silită împotriva

debitoarei SC E. SRL pentru îndestularea unei creanțe de 14.202 Euro și

10.874.650 lei, reprezentând despăgubiri, contravaloare energie electrică,

cheltuieli de judecată, în baza unui titlu executoriu - respectiv sentința

civilă nr. 1155/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța definitivă și

irevocabilă.

Î

ncuviințarea

începerii procedurii de executare silită a fost dispusă prin încheierea nr.

1877 din 12 iulie 2005 de către instanța de

judecată

potrivit dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ. La data

de 19

octombrie 2005, executorul judecătoresc însoțit de reprezentantul creditoarei

și în prezența petentului B.N., s-a aplicat

sechestrul asupra bunurilor găsite în

spațiul situat în Constanța

.

Pe data

de 7 noiembrie 2007, Judecătoria Constanța a soluționat cererea de contestație

la executare, formulată de contestatoarea SC E. SRL: (administrator B.N.), în

contradictoriu cu intimata SC M. SA, motivat de faptul că nu a avut cunoștință

de executarea silită, neprimind somație în conformitate cu prevederile art. 387

C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 13409 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria

Constanța a fost respinsă contestația la executare

formulată de contestator considerând că procedura de executare a

fost

respectată potrivit procedurii legale.

Având

în vedere că, actele executorului judecătoresc sunt supuse în condițiile legii

(Legea nr. 188/2000) controlului instanței judecătorești competente, lucru care

de fapt a fost înfăptuit și cum nu s-a făcut dovada că intimatul a falsificat

actele cu ocazia derulării executării silite pe bază de probe certe, prima

instanță a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei pentru continuarea

urmăririi penale, respingând plângerea ca nefondată.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul

B.N.

, care deși legal citat nu s-a prezentat în fața

Curții pentru a-și susține calea de atac formulată și nici nu a depus la dosar

motive scrise de recurs.

Examinând

sentința atacată, sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

La data

de 19 ianuarie 2006 petentul B.N., în calitate de administrator al societății

debitoare SC E. SRL, a formulat plângere penală împotriva executorului

judecătoresc M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev.

de

art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., reclamând

încălcarea de către intimat a mai multor dispoziții din Codul de procedură

civilă în legătură cu modul de desfășurare a executării silite din dosarul nr. J

150/1823/2005.

S-a

susținut astfel că actele procedurale de comunicare a măsurilor de executare

silită ar fi fost întocmite în fals, prin

atestarea

unor aspecte nereale (în fapt, debitoarea reprezentată de

către petent

neprimind nici un fel de comunicare din partea executorului judecătoresc).

De asemenea, s-a criticat vânzarea la licitație

publică a unor

bunuri mobile ale debitoarei, mai exact

subevaluarea acestora față de valoarea de circulație înscrisă în documentele

contabile ale societății.

Ulterior,

la data de 31 ianuarie 2006, plângerea penală a fost completată, susținându-se

faptul că o parte dintre bunurile mobile

ridicate

de către executor de la sediul debitoarei ar fi aparținut unor

persoane

fizice, fiind lăsate de către acestea societății debitoare în depozit, pe baza

unui proces-vebal de custodie.

Curtea

reține că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii

judecătorești, actele executorilor judecătorești sunt supuse în condițiile

legii controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit art. 58

din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin actele de executare silită

pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de

procedură civilă (art. 399 și urm.)

Aceasta nu înseamnă, desigur, că executorii

judecătorești nu

pot fi subiecți activi ai unor

infracțiuni, în legătură cu activitatea desfășurată, însă răspunderea penală a

acestora poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunile menționate și

în plângerea penală a petentului din prezenta cauză, numai în situațiile în

care executorii judecătorești și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au

cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând

vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Dincolo

de aceste limite, nemulțumirile părților dintr-un dosar de executare silită cu

privire la modul concret de desfășurare a acesteia trebuie să îmbrace forma

căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare

a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva

executorului care a instrumentat respectivul dosar.

Or, în

speță, petentul B.N., în calitate de administrator al societății debitoare SC

E. SRL, a formulat o plângere penală împotriva intimatului-executor

judecătoresc

, invocând în realitate critici

ce se circumscriu căii de atac specifice

prevăzute de Codul de procedură

civilă (contestația la executare), pe care de altfel a și exercitat-o (fiind

respinsă prin

sentința civilă nr. 13409 din 7

noiembrie 2007 a Judecătoriei Constanța).

Î

n mod

corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv

procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu

soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului, că în cauză nu sunt

întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține

săvârșirea de către intimat a infracțiunilor

menționate în plângerea

penală, astfel încât recursul de față este

nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale

nr. 82/P din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie

2008.