ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3551/2008

Asupra recursului penal de față; noiembrie007 Prin sentința penală nr. 82/P din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluției nr. 93/P/2007 din data de 4 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. A fost obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că petentul B.N., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 93/P/2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului M.I. - executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

și a rezoluției de respingere a plângerii dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta nr. 253//ll/2/2007. Prin motivele scrise ale plângerii, petentul își exprimă nedumerirea de ce organul de urmărire penală, constată că faptelor le lipsește elementele constitutive pentru a fi definite infracțiuni. Apărătorul petentului susține că, la dosar, au fost administrate probe din care a rezultat că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În concluzie, se solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor pronunțate și trimiterea cauzei pentru continuarea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a intimatului.

Din examinarea lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că petentul a susținută că în cadrul dosarului de executare silită nr. 150/2005 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc "M.I.", executorul judecătoresc a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, ceea ce a condus la vătămarea intereselor legale ale acesteia.

De asemenea, executorul judecătoresc ar fi întocmit fals actele procedurale în cadrul procedurii de executare silită și a tăcut mențiuni nereale în procesul-verbal de sechestru din 18 octombrie 2005. Din analiza actelor dosarului s-a reținut că constată că la data de 8 iulie 2005 SC M. SA în calitate de creditor a tăcut o cerere de executare silită împotriva debitoarei SC E. SRL pentru îndestularea unei creanțe de 14.202 Euro și 10.874.650 lei, reprezentând despăgubiri, contravaloare energie electrică, cheltuieli de judecată, în baza unui titlu executoriu - respectiv sentința civilă nr. 1155/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța definitivă și irevocabilă. Î ncuviințarea începerii procedurii de executare silită a fost dispusă prin încheierea nr. 1877 din 12 iulie 2005 de către instanța de judecată potrivit dispozițiilor art. 373 1 C. proc.

civ. La data de 19 octombrie 2005, executorul judecătoresc însoțit de reprezentantul creditoarei și în prezența petentului B.N., s-a aplicat sechestrul asupra bunurilor găsite în spațiul situat în Constanța . Pe data de 7 noiembrie 2007, Judecătoria Constanța a soluționat cererea de contestație la executare, formulată de contestatoarea SC E. SRL: (administrator B.N.), în contradictoriu cu intimata SC M. SA, motivat de faptul că nu a avut cunoștință de executarea silită, neprimind somație în conformitate cu prevederile art. 387 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 13409 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța a fost respinsă contestația la executare formulată de contestator considerând că procedura de executare a fost respectată potrivit procedurii legale.

Având în vedere că, actele executorului judecătoresc sunt supuse în condițiile legii (Legea nr. 188/2000) controlului instanței judecătorești competente, lucru care de fapt a fost înfăptuit și cum nu s-a făcut dovada că intimatul a falsificat actele cu ocazia derulării executării silite pe bază de probe certe, prima instanță a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei pentru continuarea urmăririi penale, respingând plângerea ca nefondată. Î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B.N. , care deși legal citat nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-și susține calea de atac formulată și nici nu a depus la dosar motive scrise de recurs. Examinând sentința atacată, sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat. La data de 19 ianuarie 2006 petentul B.N., în calitate de administrator al societății debitoare SC E. SRL, a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., reclamând încălcarea de către intimat a mai multor dispoziții din Codul de procedură civilă în legătură cu modul de desfășurare a executării silite din dosarul nr. J 150/1823/2005. S-a susținut astfel că actele procedurale de comunicare a măsurilor de executare silită ar fi fost întocmite în fals, prin atestarea unor aspecte nereale (în fapt, debitoarea reprezentată de către petent neprimind nici un fel de comunicare din partea executorului judecătoresc).

De asemenea, s-a criticat vânzarea la licitație publică a unor bunuri mobile ale debitoarei, mai exact subevaluarea acestora față de valoarea de circulație înscrisă în documentele contabile ale societății. Ulterior, la data de 31 ianuarie 2006, plângerea penală a fost completată, susținându-se faptul că o parte dintre bunurile mobile ridicate de către executor de la sediul debitoarei ar fi aparținut unor persoane fizice, fiind lăsate de către acestea societății debitoare în depozit, pe baza unui proces-vebal de custodie.

Curtea reține că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, actele executorilor judecătorești sunt supuse în condițiile legii controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit art. 58 din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin actele de executare silită pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă (art. 399 și urm.) Aceasta nu înseamnă, desigur, că executorii judecătorești nu pot fi subiecți activi ai unor infracțiuni, în legătură cu activitatea desfășurată, însă răspunderea penală a acestora poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunile menționate și în plângerea penală a petentului din prezenta cauză, numai în situațiile în care executorii judecătorești și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Dincolo de aceste limite, nemulțumirile părților dintr-un dosar de executare silită cu privire la modul concret de desfășurare a acesteia trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva executorului care a instrumentat respectivul dosar. Or, în speță, petentul B.N., în calitate de administrator al societății debitoare SC E. SRL, a formulat o plângere penală împotriva intimatului-executor judecătoresc , invocând în realitate critici ce se circumscriu căii de atac specifice prevăzute de Codul de procedură civilă (contestația la executare), pe care de altfel a și exercitat-o (fiind respinsă prin sentința civilă nr. 13409 din 7 noiembrie 2007 a Judecătoriei Constanța).

Î n mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimat a infracțiunilor menționate în plângerea penală, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr. 82/P din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2008.