ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2361/2007

Asupra recursului de față;

în baza actelor din dosar, retine următoarele:

Prin sentința penală nr. 25/ P din 2 martie 2007, Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în

baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul C.G.E. și l-a obligat la 40 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că

petentul C.G.E. a formulat plângere împotriva

rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale față de numiții C.C., l.R. și

E.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., dată

în dosarul penal nr. 626/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța și a rezoluției nr. 23 din 29 ianuarie 2007 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.

Petentul nu a motivat plângerea și nu s-a

prezentat în instanță pentru

susținerea ei.

În aceste condiții instanța de fond verificând din oficiu legalitatea

și temeinicia celor două rezoluții a reținut că intimații, judecători la

Tribunalul

Constanța au pronunțat decizia

penală nr. 841 din 16 decembrie 2005, prin

care în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au respins, ca nefondat, recursul petentului

împotriva sentinței penale nr. 252 din 2 februarie 2005 a Judecătoriei Buzău,

cu motivarea că recursul fusese soluționat prin respingere de către Tribunalul

Buzău prin decizia nr. 485 din 16 septembrie 2005.

S-a mai reținut că la momentul judecății, obiectul recursului în

dosarul soluționat de magistrații Tribunalului Constanța fusese deja soluționat

printr-o hotărâre judecătorească definitivă anterioară.

Prima instanță a mai reținut că în mod

corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de

judecătorii C.C., l.R. și E.J., întrucât în activitatea acestora de soluționare

a dosarului nr. 2198/2005 nu se constată neîndeplinirea unui act ori

îndeplinirea în mod

defectuos, din culpă

sau intenție de natură a vătăma interesele legitime ale

petentului.

Pentru aceste considerente Curtea a

respins plângerea petentului ca

nefondată.

Împotriva sentinței Curții a formulat în termen legal, recurs petentul

C.G.E.,

care a susținut în esență, că intimații se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât

în mod greșit au respins recursul cu motivarea că

în cauză există autoritate

de lucru judecat, în condițiile în care cauza

era strămutată de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Constanta.

Examinând sentința Curții în raport de art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., înalta Curte reține că recursul petentului este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Într-un alt proces petentul a declarat

recurs împotriva sentinței penale nr. 252 din 2 februarie 2005 pronunțată de

Judecătoria Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 340/2005.

Petentul a solicitat strămutarea cauzei, cerere care a fost admisă prin

încheierea nr. 5658 din 6 octombrie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație

și Justiție, prin cade s-a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Constanta.

Înainte de soluționarea cererii de strămutare, Tribunalul Buzău a

respins recursul petentului prin decizia penală nr. 485 din 16 septembrie 2005.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 2198/2005 și

repartizată spre soluționare completului de judecată format din judecătorii C.C.,

l.R. și E.J.

Prin decizia nr. 841 din 16 decembrie 2005 a fost respins recursul

petentului ca nefondat. În motivarea deciziei s-a reținut că, întrucât,

ulterior nu s-au descoperit fapte și împrejurări noi care să determine reluarea

cercetărilor iar instanțele s-au pronunțat definitiv, existând astfel

autoritate de lucru judecat recursul formulat de petent este nefondat.

Înalta Curte reține că instanța care

soluționează plângerea penală nu

are calitatea de instanță

de control judiciar a hotărârii judecătorești care a determinat nemulțumirea

petentului și respectiv formularea plângerii penale. Examinând plângerea penală

ce are ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., instanța de

judecată trebuie să verifice dacă există probe sau indicii că intimații cu rea

credință și-au încălcat atribuțiile de serviciu atunci când au pronunțat

decizia nr. 841 din 16 decembrie 2005.

Or, din actele dosarului rezultă că

intimații au pronunțat o hotărâre pe

baza actelor pe care

le-au avut la dosar, potrivit convingerii lor și aplicării art. 60 alin. (4) C.

proc. pen., într-o interpretare proprie, întrucât au respins recursul, ca

nefondat, ceea ce însemnă că l-au examinat pe fond, dar în motivarea deciziei

au făcut trimitere la autoritatea de lucru judecat. Nu există niciun indiciu că

intimații și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu

rea credință pentru a prejudicia interesele legitime ale petentului,

sau că au

dat dovadă de gravă neglijență, sau că au fost părtinitori în

soluționarea cauzei.

Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor nu există, și ca urmare s-a dispus neînceperea

urmăririi penale fața de intimați.

Întrucât nu există niciun motiv de casare a sentinței Curții, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., înalta Curte va respinge recursul

petentului ca nefondat.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.G.E. împotriva

sentinței penale nr. 25/ P din 2 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 mai

2007.