ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., obligarea acestuia să

îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă

atingere calității sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite atestată de

certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de

Brevetul emis prin decret de către Președintele României.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că se consideră îndreptățit la preschimbarea

certificatului de revoluționar, având deja un drept câștigat.

Pârâtul, prin întâmpinare, a

invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de acțiuni depuse

cu același obiect, la aceeași instanță, excepția de inadmisibilitate întrucât

procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în

conformitate cu art. 5 alin. (4) Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) și (2)

din H.G. nr. 1412/2004 și excepția de prematuritate, față de aspectul că O.U.G.

nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a

calității de revoluționari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestațiile

se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din

H.G. nr. 1412/2004 la Comisia parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1219 din

29 mai 2006, a respins excepția de conexitate reținând că nu sunt întrunite

condițiile ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc. civ., obiectul și cauza nefiind aceleași, fiecare reclamant invocând o altă situație de fapt. A admis

excepția inadmisibilității, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că obligarea pârâtului de a

recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului

de revoluționar, în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără a se aduce

atingere calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată

de Certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, ar echivala

cu obligarea pârâtului de a preschimba certificatul de revoluționar, conform

cererii formulate.

Reținând și aspectul că

termenul legal de depunere a cererilor s-a prorogat, iar reclamantul avea

obligația să conteste refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale în fața

Comisiei parlamentare înființată în acest sens, procedură prealabilă

obligatorie, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul P.T., susținând, în esență, că instanța de fond a

greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea excepției

se impunea unirea acesteia cu fondul și totodată administrarea de dovezi în

sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută

de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare

în judecată, constă în obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului

reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar,

având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr.

341/2004.

În speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și

completările ulterioare și dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr.

1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr.

347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba,

la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007

inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 1412/2004, impune obligația, pentru S.S.P.R., ca până la data de 30 iunie

2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile

tipuri de certificate precum și cu acelea cărora li s-a respins cererea de

preschimbare.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr.

341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind

efectuarea procedurii prealabile.

Potrivit acestor dispoziții:

„Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest

sens”.

În completarea acestei norme

legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că

persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face

contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data

publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19

alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea

nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului de a

face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin.

(1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M.

Of. al României.

Or, termenul de 6 luni de

contestare la Comisia Parlamentară, începe să curgă din momentul publicării.

Pe de altă parte,

reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ,

trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral

poate fi cenzurată de instanță după ce persoana a urmat procedura prealabilă,

în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr.

341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

Văzând și dispozițiile art.

109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de

lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile”, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a

respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.T., împotriva sentinței civile nr. 1219 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2007.