ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 101/F din 28 mai 2014 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/F din 28 mai 2014 a Curții de Apel Pitești a fost achitat inculpatul D.D., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru:

- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000;

- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior.

În

baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.O.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În

baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. (fostă M.) M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În

baza dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanțele nr. 122/P/2010 din

18

august

2011 și respectiv 01 septembrie 2011 ale Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, asupra imobilului „sediul vechi al C. Bank Sucursala Rm. Vâlcea".

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Curtea de Apel a reținut că

prin Rechizitoriul din 4 decembrie 2012 dat în Dosarul nr. 122/P/2010 a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: D.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.O.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și a inculpatei C.M. (fostă M.M.), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul situației de fapt, prin actul de sesizare s-au reținut următoarele:

Inculpatul D.D., în calitate de director al C. Bank - Sucursala R.V. și președinte al comisiei de licitație constituită pentru vânzarea imobilului care a reprezentat sediul vechi al C. Bank din R.V., în baza unei înțelegeri prealabile realizate cu inculpații C.O.E. și C.M. a dobândit în mod necuvenit, în interes propriu, prin societatea comercială interpusă SC E.V. SRL cu sediul în Rm. Vâlcea, bunul imobil anterior menționat. S-a reținut că inculpatul D.D. era în stare de incompatibilitate prevăzută de Normele metodologice nr. 10/2003 în vigoare la acea dată. De asemenea, s-a arătat că același inculpat a participat la licitația din 28 noiembrie 2007 în calitate de președinte al comisiei de licitație, utilizând în scopul mai sus arătat informații obținute în

virtutea funcției de director al C. Bank - Sucursala R.V., cât și cele conferite de calitatea de președinte al comisiei de licitație.

S-a reținut și împrejurarea că același inculpat, participând la licitația din 28 noiembrie 2007, a acționat cu intenția directă de a realiza un folos material, injust pentru sine, constând în obținerea necuvenită a imobilului menționat mai sus, a luat decizii în acest sens deși era într-o vădită stare de incompatibilitate, fapt ce reprezintă un conflict de interese.

În

sarcina inculpatului C.O.E. s-a reținut că, în calitatea sa de administrator al SC E.V. SRL din aceeași localitate, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul D.D. și C.M., a participat și și-a adjudecat la licitația din 28 noiembrie 2007 imobilul reprezentând sediul vechi al C. Bank Rm.Vâlcea. Participarea inculpatului la această licitație a fost simulată și realizată doar în scopul de a-l sprijini și ajuta pe inculpatul D.D. să dobândească în mod necuvenit în interes propriu imobilul menționat.

Pentru inculpata C.M. actul de sesizare a reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile realizate cu inculpații C.O.E. și D.D., a participat la licitația din 28 noiembrie 2007, având ca obiect vânzarea imobilului mai sus menționat. Participarea a fost simulată și realizată doar în scopul de a-l sprijinii și ajuta pe inculpatul D.D. să dobândească în mod necuvenit, în interes propriu, imobilul anterior menționat.

Analizând probatoriul administrat în cauză, sub aspectul situației de fapt, Curtea de apel a reținut următoarele:

În

anul 2007 inculpatul D.D. a deținut funcția de director al C. Bank - Sucursala R.V. și, totodată, președinte al Comitetului de credit al acestei unități bancare. Funcțiile au fost deținute în perioada 17 iunie 2005-01 iunie 2009.

Consiliul de administrație al C. Bank SA, în ședința din 20 septembrie 2007, a aprobat vânzarea imobilului în care funcționase sediul vechi al C. Bank - Sucursala R.V. În acest sens, s-a adoptat o hotărâre și s-a stabilit ca imobilul să fie vândut prin procedura de vânzare la licitație deschisă, fără preselecție. S-a stabilit prețul de începere al licitației la suma de 2.143.182 RON, fără TVA.

Imobilul în cauză a fost reevaluat prin adresa a Direcției Patrimoniului C. Bank. În urma acestei reevaluări s-a comunicat către Sucursala R.V. condițiile de vânzare a spațiului în cauză și prețul de începere al licitației. Ca urmare a acestor dispoziții, la data de 15 noiembrie 2007, D.D., în calitate de director al C. Bank - Sucursala R.V. a emis decizia nr. 62 prin care a fost numită comisia în vederea licitației pentru vânzarea imobilului în cauză. Comisia a fost alcătuită din D.D., în calitate de președinte, P.V., S.M. și B.C., în calitate de membri, la care s-a adăugat I.E., secretar de comisie.

Au fost îndeplinite formalitățile pentru publicitatea organizării licitației și s-a întocmit, totodată, și caietul de sarcini. În ceea ce privește anunțul publicitar, acesta a fost transmis la redacția ziarului R.L. prin adresa din 08 noiembrie 2007 și către redacția ziarului L. prin adresa din 08 noiembrie 2007. S-a confirmat de către societatea comercială care s-a ocupat cu intermedierea de comenzi publicitare primirea acestor adrese. Din probele administrate rezultă că anunțul publicitar a apărut în ziarul L. în edițiile din 10 noiembrie 2007 și din data de 12 noiembrie același an. Anunțul publicitar cuprinde datele necesare pentru a asigura doritorilor participarea la licitație.

Caietul de sarcini întocmit cu această ocazie cuprinde elemente de identificare a procedurii de licitație, prețul de pornire, precum și obligația câștigătorului licitației de a încheia contractul de vânzare - cumpărare și să achite prețul în cel mult 10 zile de la data încheierii acestuia.

Pentru participarea la licitație, caietul de sarcini a fost achiziționat de două societăți comerciale și de o persoană fizică, respectiv: SC E.V. SRL, pentru care reprezentantul acesteia, inculpatul C.O.E. a achitat contravaloarea caietului de sarcini; C.M., în nume propriu, și SC D.C. SRL, ambii participanți la licitație achitând contravaloarea caietului de sarcini. S-a consemnat totodată conform normelor legale și garanția de participație la licitație. Ulterior, participanții la licitație au depus la C. SA - Sucursala R.V., plicurile conținând oferta pentru imobil, acestea fiind înregistrate în registrul de intrare al unității bancare.

Licitația a avut loc la data de 28 noiembrie 2007 la sediul Sucursalei C. Back din R.V. Rezultă din probele administrate că la data respectivă au participat toți cei trei ofertanți și, de asemenea, comisia a fost prezentă în întregul ei. Cu această ocazie, a fost încheiat procesul - verbal nr. AA/2007 în care se specifică membrii comisiei de licitație prezenți, în componența mai sus menționată, prețul oferit de participații la licitație și constatările comisiei de licitație, respectiv împrejurarea că prețul cel mai mare a fost oferit de către SC E.V. SRL, respectiv suma de 769.500 euro. În baza acestor constatări, comisia de licitație a hotărât ca adjudecarea bunului scos la licitație să se facă în favoarea SC E.V. SRL pentru suma de 769.500 euro, fără TVA. În urma adjudecării spațiului scos la licitație, C. Bank - Sucursala R.V. reprezentată prin D.D., în calitate de director, și S.M., în calitate de director de operațiuni, a încheiat cu SC E.V. SRL, reprezentată de C.O.E. contractul de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P. P.L. și N.R. din 28 noiembrie 2007. Contractul are ca obiect material imobilul care reprezintă sediul vechi al C. Bank Rm.Vâlcea, precum și terenul aferent în cotă parte indiviză. Conform contractului, prețul vânzării a fost de 789.500 euro, menționându-se că firma câștigătoare a achitat 125.000 RON și ulterior suma de 500.000 RON, urmând ca diferența să fie achitată până la data de 17 decembrie 2008 în caz contrar intervenind sancțiunea rezoluțiunii de drept a contractului.

Ulterior licitației, centrala C. București a modificat prețul de pornire pentru imobilul în cauză, majorându-l la 803.884 euro. Reprezentanta SC E.V. SRL a fost de acord cu modificarea prețului de vânzare și, ca urmare, s-a încheiat un act adițional din 28 noiembrie 2007 și autentificat la același birou al notarilor publici la 29 noiembrie 2007.

Din probele administrate rezultă că SC E.V. SRL a achitat în întregime contravaloarea imobilului, respectiv suma de 2.883.546 RON în șase tranșe, începând cu data de 27 noiembrie 2007 până la data de 17 decembrie 2007.

Actul de sesizare a reținut și faptul că inculpatul D.D. a contractat un credit de nevoi personale în sumă de 1.200.000 RON pe o perioadă de 25 de ani de la C. SA - Sucursala Rm. Vâlcea, perioadă în care acesta avea și calitatea de director al respectivei unități bancare. La data de 19 noiembrie 2007, inculpatul a încasat efectiv această sumă de bani. Din datele privind rulajul sumelor în contul deschis în acest scop rezultă că suma de 1.200.000 RON, provenind de la creditul acordat de C. SA - Sucursala R.V., a fost retrasă în numerar de către inculpatul D.D. în perioada 23 noiembrie 2007-03 decembrie 2007.

Acuzațiile formulate împotriva inculpaților privind săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată se bazează pe următoarele probe: declarațiile martorilor audiați și în special declarația martorului S.F., administrator la SC D.C. SRL, participant la licitație, declarație dată în faza de urmărire penală din care ar rezulta că inculpatul D.D. a participat în calitate de președinte al comisiei de licitație cu intenția de a dobândi pentru sine imobilul în cauză; inadvertențele constatate de procuror în ceea ce privește respectarea procedurii de licitație; existența în patrimoniul inculpatul D.D. a sumei de bani pe care a obținut-o ca împrumut de la C. Bank, considerată că a fost deținută cu scopul de a plăti contravaloarea imobilului care a format obiectul licitației; consemnarea existentă într-o agendă aparținând inculpatului D.D. și ridicată de la domiciliul acestuia cu ocazia percheziției domiciliare, potrivit căreia „sediul fostului CEC este achitat în totalitate, inclusiv actul de vânzare - cumpărare și îți aparține. Proprietar este însă E.V. SRL. Costurile totale s-au ridicat la aprox. 820.000 de euro (de aici rezultă datoriile pe care le am"). Nota se adresează fiului inculpatului. De asemenea, acuzațiile formulate de Parchet au în vedere și transcrierea unor convorbiri telefonice în deosebi între inculpatul D.D. și C.O.E., care potrivit acuzării ar demonstra intenția inculpatului de a achiziționa în nume propriu imobilul mai sus menționat, precum și înțelegerea frauduloasă între inculpatul D.D., iar pe de altă parte, C.O.E. și C.M., aceasta din urmă devenind între timp soția inculpatului C.O.E., cu scopul ca sediul C. Bank să-i revină inculpatului D.D. Parchetul are în vedere, totodată, în probele pe care le susține relațiile apropiate existente între inculpați.

Un alt argument al acuzării sunt neregulile care pot fi identificate în procedura de licitație a imobilului. În cauză s-au efectuat și o constatare tehnico - științifică de către specialistul din cadrul D.N.A., precum și un raport de expertiză încuviințat de către instanța de judecată. Aceste probe au avut ca obiectiv principal să stabilească proveniența sumelor de bani utilizate pentru achiziționarea imobilului care a format obiectul licitației.

Susținerea faptului că inculpatul D.D. s-a aflat în conflict de interese, întrucât, în calitate de director al Sucursalei C. Bank a participat la licitația pentru imobilul mai sus menționat cu intenția de a-l achiziționa în nume propriu, se bazează pe reglementările cuprinse în Normele metodologice nr. 10/2003 ale C. Bank SA, în vigoare la acea dată, din care rezultă că inculpatul D.D. era incompatibil în calitatea de membru desemnat în cadrul comisiei de licitație de a putea participa ca director indirect, inclusiv prin interpuși, membrii familiilor acestora, la procedurile de valorificare a spațiilor devenite excedentare aflate în proprietatea băncii.

În

faza cercetării judecătorești, Curtea a procedat la audierea inculpaților și la audierea, respectiv reaudierea martorilor consemnați în actul de sesizare și propuși de către părți.

Din examinarea probelor administrate în această cauză, Curtea a constatat următoarele:

Referitor la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul D.D., latura obiectivă presupune realizarea, după caz, a unor operațiuni financiare sau tranzacții financiare incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană. Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că în modalitatea de efectuare a unor operațiuni financiare textul incriminator impune realizarea acestora ca acte de comerț. A doua modalitate de săvârșire a infracțiunii ce rezultă din dispozițiile normative mai sus menționate, are în vedere încheierea de tranzacții financiare. Fapta presupune și cerința utilizării informațiilor deținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite.

În

legătură cu latura subiectivă a acestei infracțiuni, textul de lege are în vedere intenția directă raportat și la scopul prevăzut de lege.

Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea nu a constatat existența elementelor constitutive ale infracțiunii, așa cum sunt inserate în textul incriminator.

Din declarațiile martorilor M.N., fost director al Direcției Patrimoniului  C. Bank și martorului V.P., director adjunct al Sucursalei C. Bank Rm.Vâlcea, audiați nemijlociți și de către instanța de judecată, rezultă că imobilul în cauză era considerat încă din anul 2000 spațiu excedentar. Din perioada respectivă s-a încercat de mai multe ori vânzarea imobilului la licitație publică fără însă ca vânzarea efectivă a acestuia să reușească, deoarece nu s-au primit ofertele potrivit legii.

De reținut și faptul că la licitația din noiembrie 2007 prețul de pornire stabilit pentru licitație a fost mai mare decât pentru licitațiile anterioare.

Inițiativa și procedura de vânzare ale imobilului au aparținut Centralei C. Bank și nu Sucursalei Rm.Vâlcea. În acest sens, așa cum rezultă din documentele existente la dosar, dar și din declarațiile unor martori (a se vedea declarația martorului M.N.) au fost respectate procedurile prevăzute de lege, în vigoare la acea dată, pentru evaluarea imobilului, s-au obținut avizele necesare de la structurile specializate ale Băncii, mai înainte de a se decide de către Sucursala Centrală o nouă licitație în vederea vânzării imobilului.

În

conformitate cu aceste documente ale structurii centrale ale C. Bank, în conformitate cu legea în vigoare, D.D., în calitate de director al Sucursalei C. Bank Rm.Vâlcea, a emis decizia de stabilire a comisiei de licitație, componența acesteia fiind, de asemenea, în conformitate cu Normele metodologice ale C. Bank.

Procedura prealabilă licitației s-a realizat în conformitate cu normele în vigoare la data respectivă. Publicitatea licitației a fost organizată în mod corespunzător, așa cum rezultă din actele de la dosar, dar și din declarația martorului C.B. În acest sens, anunțul publicitar conține absolut toate informațiile obligatorii referitoare la forma și obiectul licitației, locul de unde se poate obține caietul de sarcini, locul și data limită de depunere a ofertelor. Martorul M.N. a confirmat că a verificat îndeplinirea formalităților procedurale anterioare licitației de către Sucursala C. Bank Rm.Vâlcea și a constatat că toate acestea au fost întocmite conform normelor legale. Eroarea intervenită în legătură cu data licitației apărută în anunțul publicitar nu au viciat buna desfășurare a licitației. Astfel, din declarația martorei M.D.F., care avea calitatea de secretar la data respectivă la C. Bank, rezultă că a primit numeroase telefoane de la clienți interesați în achiziționarea imobilului. Publicitatea licitației s-a realizat și prin anunțuri afișate la sediul Sucursalei C. Bank.

Din declarațiile martorilor audiați, care au fost și membri ai comisiei de licitație, rezultă că procedura propriu-zisă s-a desfășurat în conformitate cu normele în vigoare. Toți ofertanții au fost fizic prezenți la licitație, iar comisia a procedat la deschiderea plicurilor în care se aflau ofertele celor trei participați. Martora E.I., care a îndeplinit și calitatea de secretar al comisiei de licitație, a precizat că a întocmit procesul - verbal care a fost semnat în aceeași zi de către ofertanții membrii comisiei.

Deși este o procedură care nu este utilizată în licitații, majorarea prețului imobilului după achiziționarea acestuia a fost acceptată de către ofertantul câștigător și, în consecință, eventualele vicii au fost astfel acoperite. Evident că majorarea prețului imobilului nu interesa și pe ceilalți participanți la licitație, deoarece ofertele acestora au fost anterior respinse. Prețul achitat de către firma care și-a adjudecat imobilul a fost considerat ca fiind corespunzător de către conducerea Centralei C. Bank.

Față de caietul de sarcini, Curtea a constatat că acesta a cuprins informațiile necesare pentru participanții la licitație, informații care nu au putut fi considerate a fi confidențiale. În baza normelor legale în vigoare, aceste informații erau accesibile celor care doreau să participe la licitație și achiziționau caietul de sarcini. În afară de aceste date nu au mai fost utilizate și alte informații în desfășurarea propriu-zisă a licitației.

Din declarațiile martorilor audiați rezultă că firma câștigătoare a licitației a intrat în posesia imobilului, cu excepția unui spațiu destinat unui bancomat pe care l-a utilizat în continuare Sucursala C. Bank. Curtea subliniază că niciuna dintre probele administrate în cauză nu demonstrează faptul sau împrejurarea potrivit căreia inculpatul D.D. a beneficiat în vreun fel de imobilul în cauză, după efectuarea procedurilor de licitație.

În

legătură cu plata prețului stabilit pentru acest imobil, așa cum rezultă din expertiza contabilă judiciară dispusă în cauză, achitarea acestuia s-a făcut exclusiv prin virament bancar din contul curent și nu există depuneri de numerar pentru această plată. Au fost identificate sumele de bani și rulajul acestora în conformitate cu viramentele financiare efectuate.

Tot din expertiza contabilă judiciară dispusă în cauză s-a reținut că nu sunt înregistrări financiare în perioada de referință din care să rezulte depuneri în numerar, direct sau mascat, în conturile SC E.V. SA de la inculpatul D.D.

Probele administrate au demonstrat că inculpatul D.D. a beneficiat în perioada de referință de un credit pentru nevoi personale în suma mai sus arătată de la Sucursala C. Bank Rm.Vâlcea. Curtea a constatat că nu au fost semnalate încălcări ale normelor legale în vigoare la data respectivă privind obținerea acestui credit de către inculpatul D.D. Suma ca atare a fost aprobată în comitetul de credite al Sucursalei C. Bank Rm.Vâlcea în unanimitate de voturi.

Instanța de fond reține că nu există nicio probă din care să rezulte în mod clar, cert și convingător că acest credit ar fi fost obținut de către inculpatul D.D. cu scopul de a achita în nume propriu contravaloarea imobilului reprezentând sediul vechi al C. Bank Rm.Vâlcea. Susținerile din rechizitoriu reprezintă simple supoziții teoretice care nu se bazează pe niciun mijloc de probă și care nu au valoarea unui raționament cert, apodictic și, prin urmare, concluziile actului de sesizare sunt aleatorii, neputând avea valoarea unor afirmații incriminatoare. Mai mult decât atât, din probele administrate, inclusiv declarația unor martore, rezultă că, în perioada de referință, inculpatul D.D. intenționa cu banii obținuți prin creditul respectiv să achiziționeze un apartament în București, tranzacție care nu s-a mai realizat.

Consemnările din agenda personală a inculpatului, invocate de acuzare pentru a susține învinuirea, au un caracter subiectiv și nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Mențiunile respective au fost efectuate în momentul în care inculpatul se afla sub un puternic impact emoțional și mai important

este faptul că prin ele însele, fără să se coroboreze cu alte mijloace de probă, rămân în zona subiectivității și nu constituie elemente obiective care să susțină

acuzarea.

Transcrierea unor convorbiri telefonice existente la dosarul cauzei între inculpați nu cuprinde afirmații clare din care să reiasă în mod cert, fără dubii, că între aceștia a existat o înțelegere frauduloasă cu scopul ca inculpatul D.D. să achiziționeze imobilul în discuție, în interes propriu.

În

acest context, denunțul efectuat de martorul M.E. rămâne un fapt izolat fără a putea fi considerat un element probant în susținerea acuzării. Totodată, Curtea a constatat că declarațiile martorului S.F. de la urmărirea penală și din fața instanței cuprind și elemente contradictorii. Cu toate acestea în urma reaudierii de către instanță, martorul și-a menținut declarațiile date în fața Curții și, prin urmare, nu există niciun indiciu pentru a înlătura aceste declarații ca fiind nesincere. Neconcordanțele dintre declarații pot fi explicate și sub aspectul condițiilor dificile în care martorul a fost audiat la Parchet, starea psihică în care acesta se afla și a modalității în care el a receptat întrebările care i-au fost puse.

Curtea a constatat că în cauză nu există probe care să demonstreze intenția directă a inculpatului D.D. de a folosi calitatea pe care o avea la data respectivă și a achiziționa printr-o procedură frauduloasă imobilul reprezentând sediul vechi al C. Bank Rm. Vâlcea în nume propriu.

În

ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese reținută în sarcina aceluiași inculpat, Curtea a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, atâta timp cât nu există probele care să demonstreze intenția inculpatului de a achiziționa în nume propriu imobilul în discuție.

Un alt aspect este și acela că dispozițiile art. 253

1

C. pen. anterior se referă la fapta săvârșită de un funcționar public. Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege, deoarece D.D. nu avea la data respectivă calitatea de funcționar public. În luna noiembrie 2007, C. Bank SA era o societate comercială privată, neavând relevanță faptul că o parte din acțiuni erau deținute de către stat.

În

baza dispozițiilor art. 145 și 147 C. pen. anterior rezultă că noțiunea de funcționar public se referă la orice persoană care realizează indiferent de modalitate o însărcinare de orice natură în serviciul unei unități enumerate de art. 145, respectiv autorități publice, instituții publice, instituții sau alte persoane juridice de interes public.

Curtea a reținut că C. Bank SA la data respectivă nu se încadra, conform normelor de organizare și funcționare, în sfera autorităților publice sau instituțiilor publice, fiind o persoană juridică de drept privat, care nu atrage pentru membrii sau angajații acestei persoane juridice incidența dispozițiilor art. 145 C. pen. anterior. La dosar nu există documente din care să rezulte că această persoană juridică de drept privat a fost declarată prin hotărâre de guvern ca fiind de interes public.

În

consecință, sub acest aspect, Curtea a constatat că inculpatul nu avea calitatea cerută de lege pentru a fi subiect al infracțiunii prevăzută de art. 253

1

C. pen.

În

ceea ce privește complicitatea la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpaților C.O.E. și C.M., Curtea nu a reținut-o, atâta timp cât în sarcina inculpatului D.D. nu au putut fi constatate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 78/2000. De altfel, doctrina și jurisprudența în materie impun această condiție pentru reținerea complicității, respectiv să se fi săvârșit în mod nemijlocit de către o persoană ca autor o faptă prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, niciuna dintre probele administrate în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul de a demonstra neechivoc că inculpații mai sus menționați au sprijinit într-o modalitate sau alta săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina autorului, respectiv inculpatul D.D. și, totodată, niciuna dintre probele administrate nu demonstrează clar și neechivoc că o astfel de acțiune, dacă ar fi existat, s-ar fi realizat sub forma intenției cerută de lege.

În

ceea ce privește legea penală aplicabilă, Curtea a constatat că există o situație tranzitorie, dat fiind existența de la data la care rechizitoriul menționează că s-ar fi săvârșit faptele până la data prezentei hotărâri a două acte normative aplicabile în materie. În raport cu aplicarea principiului legii penale mai favorabile, reglementat de dispozițiile art. 5 C. pen., și văzând Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, instanța a constatat că reglementările cuprinse în art. 253

1

C. pen. anterior sunt mai favorabile inculpatului D.D. și, prin urmare, s-a reținut această încadrare juridică.

Pentru inculpații C.O.E. și C.M. s-au reținut dispozițiile art. 48 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu mențiunea că nu se impune schimbarea de încadrare juridică, deoarece nu există diferențe esențiale privind definiția complicității în noua reglementare față de dispozițiile C. pen. anterior.

În

concluzie, având în vedere argumentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., inculpatul D.D. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 reținându-se că fapta imputată acestuia prin actul de sesizare nu există.

În

conformitate cu aceleași dispoziții normative, inculpatul mai sus menționat a fost achitat și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior, reținându-se că fapta nu există.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., inculpații C.O.E. și C. (fostă M.) M. au fost achitați pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea

nr. 78/2000.

În

conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra sediului vechi al C. Bank - Sucursala Rm.Vâlcea de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

În

apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești se susțin următoarele argumente:

Ministerul Public arată că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, soluția temeinică fiind aceea de condamnare.

Prin sentința penală apelată, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.D. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În

motivarea soluției de achitare pe considerentul că fapta nu există, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele argumente, prezentate în ordinea evidențiată în expozitivul sentinței, după cum urmează:

-„Nu se constată existența elementelor constitutive ale infracțiunii așa cum sunt inserate în textul incriminator";

-„Procedura prealabilă licitației s-a realizat în conformitate cu normele în vigoare la data respectivă. Publicitatea licitației a fost organizată în mod corespunzător. Eroarea intervenită în legătură cu data licitației apărută în anunțul publicitar nu a viciat buna desfășurare a licitației";

-„Procedura propriu-zisă s-a desfășurat în conformitate cu normele în vigoare";

-„Niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează faptul că inculpatul D.D. a beneficiat în vreun fel de imobilul în cauză după efectuarea procedurilor de licitație";

-„Plata prețului stabilit pentru acest imobil s-a făcut exclusiv prin virament bancar din contul curent și nu există depuneri în numerar. Nu sunt înregistrări financiare din care să rezulte depuneri în numerar, direct sau mascat, în conturile SC E.V. SRL, de la inculpatul D.D.";

-„Nu au fost semnalate încălcări ale normelor legale în vigoare la data respectivă privind obținerea creditului de nevoi personale de către inculpatul D.D. ";

-„Nu există nicio probă din care să rezulte în mod clar, cert și convingător, că acest credit pentru nevoi personale ar fi fost obținut de inculpatul D.D. cu scopul de a achita în nume propriu contravaloarea imobilului reprezentând sediul vechi al C. Bank - Sucursala R.V. Susținerile din rechizitoriu reprezintă simple supoziții teoretice care nu se bazează pe nici un mijloc de probă și care nu au valoarea unui raționament cert, apodictic și, prin urmare, concluziile actului de sesizare sunt aleatorii, neputând avea valoarea unor afirmații incriminatoare";

-„Consemnările din agenda personală a inculpatului au un caracter subiectiv (...) și au fost efectuate în momentul în care inculpatul se afla sub un puternic impact emoțional (...) iar prin ele însele rămân în zona subiectivității și nu constituie elemente obiective care să susțină acuzarea";

-„Transcrierea unor convorbiri telefonice între inculpați nu cuprinde afirmații clare din care să reiasă în mod cert, fără dubii, că între aceștia a existat o înțelegere frauduloasă, cu scopul ca inculpatul D.D. să achiziționeze imobilul în discuție, în interes propriu";

-„Denunțul efectuat de martorul M.E. rămâne un fapt izolat fără a putea fi considerat un element probant în susținerea acuzării. Neconcordanțele dintre declarațiile martorului S.F. de la urmărire penală și din fața instanței pot fi explicate și sub aspectul condițiilor dificile în care martorul a fost audiat la Parchet, stării psihice în care acesta se afla și a modalității în care el a receptat întrebările ce i-au fost puse";

-„Nu există probe care să demonstreze intenția directă a inculpatului D.D. de a folosi calitatea pe care o avea la data respectivă și de a achiziționa, printr-o procedură frauduloasă, imobilul reprezentând sediul vechi al C. Bank SA - Sucursala R.V. în nume propriu".

Ministerul Public arată că soluția și motivarea sunt contrare argumentelor expuse în susținerea prezentului motiv de apel. Astfel:

În

perioada 17 iunie 2005 - 01 iunie 2009, inculpatul D.D. a deținut funcția de director al C. Bank SA - Sucursala R.V. și președinte al Comitetului de Credite din cadrul acestei instituții bancare.

Prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Centralei C. Bank SA luată în ședința nr. 17 din 20 septembrie 2007, a fost aprobată vânzarea imobilului în care funcționa sediul vechi al C. Bank SA - Sucursala R.V.,

prin procedura de vânzare - licitație deschisă, fără preselecție, prețul de începere al licitației fiind de 2.143.182 RON, fără TVA (653.707 euro +TVA).

Prin adresa din 09 noiembrie 2007 a C. Bank SA - Direcția Patrimoniu s-au comunicat condițiile de vânzare a spațiului și prețul de începere al licitației - 2.519.371 RON, fără TVA (768.452 euro fără TVA).

Prin decizia nr. 62 din 15 noiembrie 2007 emisă de inculpatul D.D., a fost numită Comisia în vederea susținerii licitației, alcătuită din președintele D.D., membrii P.V., S.M. și B.C. și secretarul I.E.

La licitație au participat trei ofertanți:

- SC E.V. SRL Râmnicu Vâlcea, reprezentată de inculpatul C.O.E.;

- SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea, reprezentată de martorul S.F. și

- inculpata C.M., ca persoană fizică.

Prin procesul-verbal de licitație din 28 noiembrie 2007, în urma analizei ofertelor s-a constatat că valoarea cea mai mare a ofertei a aparținut SC E.V. SRL - 769.500 euro, fără TVA - care astfel și-a adjudecat licitația.

După acest moment, în aceeași zi, Centrala C. Bank SA a comunicat corectarea prețului de pornire, de la 768.452 euro la 803.884 euro. Astfel, a fost întocmit actul adițional din 28 noiembrie 2007 la procesul verbal de licitație, prețul de vânzare modificându-se la suma de 2.883.546 RON, adică 804.000 euro, modificare însușită de inculpatul C.O.E. ca reprezentant al SC E.V. SRL Râmnicu Vâlcea.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public din 28 noiemrbie 2007, C. Bank SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, reprezentată de inculpatul D.D., în calitate de director și S.M. - director de operațiuni, a vândut cumpărătoarei SC E.V. SRL, reprezentată de inculpatul C.O.E., imobilul reprezentând sediul vechi al C. Bank SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, cu suma de 769.500 euro, adică 2.759.881,75 RON.

Prin actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare, autentificat din 29 noiembrie 2007, prețul a fost modificat, de la 769.500 euro (2.759.881,75 RON) la 804.000 euro (2.883.546 RON).

Prin factura fiscală din 30 noiembrie 2007 emisă de C. Bank SA - Sucursala R.V. s-a consemnat suma de 2.883.546 RON, fără TVA, sumă pe care SC E.V. SRL a achitat-o integral până la data de 18 decembrie 2007.

Ministerul Public arată că atunci când Centrala C. Bank SA a decis să vândă spațiile excedentare, inculpatul D.D. s-a hotărât să achiziționeze pentru sine vechiul sediu al Sucursalei Râmnicu Vâlcea, scop în

care s-a desemnat în calitate de președinte al Comisiei de licitație, fiind sprijinit nemijlocit de inculpații C.O.E. și C.M.

a) Succesiunea de operațiuni bancare efectuate de inculpatul D.D. în perioada de referință a organizării și desfășurării efective a licitației, asigurându-și nelegal suma necesară în scopul achiziționării pentru sine a imobilului în cauză, în mod disimulat, prin intermediul SC E.V. SRL reprezentată de inculpatul C.O.E.

La data de 19 noiembrie 2007, inculpatul D.D. a contractat de la unitatea bancară pe care o conducea un credit pentru nevoi personale în sumă de 1.200.000 RON, în mod abuziv, cu încălcarea normelor legale de creditare și prin folosirea unor documente falsificate. Pentru aceste fapte, inculpatul D.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 75/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, ce formează obiectul Dosarului nr. 2900/116/2012 aflat pe rolul Tribunalului Călărași, cu următorul termen de judecată la data de 04 septembrie 2014.

Din suma de 1.200.000 RON, 87.625 RON au fost utilizați pentru schimb valutar, fiind convertiți în 25.000 euro, iar diferența de 1.112.400 RON a fost transferată, în aceeași zi, din contul curent într-un cont de privilegiu deschis tot pe numele inculpatului D.D.

La data de 20 noiembrie 2007, după numai o zi de la contractarea creditului de 1.200.000 RON, W.J.M.B., cumnatul inculpatului D.D. a transferat suma de 397.000 euro cu motivarea „alte tranzacții valutare", din contul său deschis la R. Bank Austria în contul inculpatului D.D. deschis la C. Bank SA - Sucursala R.V.

La data de 21 noiembrie 2007, inculpatul D.D. a convertit suma de 397.000 euro în 1.389.500 RON pe care a transferat-o în același cont de privilegiu. În perioada 23 noiembrie 2007 – 03 decembrie 2007, inculpatul a ridicat, în cinci tranșe, suma totală de 2.501.875 RON (1.112.375 RON provenită din creditul acordat la 19 noiembrie 2007 și 1.389.500 RON provenită din schimbul valutar).

În

același scop, la data de 13 decembrie 2007, inculpatul a facilitat și a aprobat acordarea, în condiții nelegale, a unui credit de nevoi personale de 700.000 RON, numitului B.C., inginer în cadrul Sucursalei R.V., credit de care, în realitate, a beneficiat tot inculpatul D.D. Pentru aceste fapte, inculpații D.D. și B.C. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 75/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, ce formează obiectul Dosarului nr. 2900/116/2012 aflat pe rolul Tribunalului Călărași, cu următorul termen de judecată la data de 04 septembrie 2014.

Prin urmare, inculpatul D.D. și-a asigurat în contul de privilegiu, suma totală de 2.501.875 RON, cu câteva zile înainte de desfășurarea efectivă a licitației – 28 noiembrie 2007, sumă pe care a retras-o începând cu data de 23 noiembrie 2007, dată la care inculpații C.O.E. și C.M. au achitat contravaloarea caietului de sarcini, iar la 27 noiembrie 2007 au depus și garanția de participare de câte 125.000 RON fiecare.

Suma totală de 3.201.875 RON, compusă din: 1.112.375 RON - credit de nevoi personale obținut la 19 noiembrie 2007; 1.389.500 RON - sumă primită de la cumnatul său din Austria la 20 noiembrie 2007 și 700.000 RON - credit obținut de B.C. la 13 decembrie 2007, a acoperit în mod suficient prețul final de vânzare a imobilului - 2.883.546 RON, pretins a fi fost achitat de SC E.V. SRL.

Ministerul Public arată că motivarea instanței conform căreia „nu au fost semnalate încălcări ale normelor legale în vigoare la data respectivă privind obținerea creditului de nevoi personale de către inculpatul D.D.", nu este conformă cu realitatea și astfel îmbracă forma unei grave erori de fapt.

Ministerul Public arată că dimpotrivă, au fost semnalate încălcări ale prevederilor legale și în consecință, prin rechizitoriul nr. 75/P/2008 din 18 octombrie 2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților D.D. și C.O.E. și în stare de libertate a inculpaților B.C., P.L., K.F. și C.A.M. pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000. Între altele, s-a reținut și împrejurarea că, la data de 16 noiembrie 2007, inculpatul D.D., în calitate de președinte al Comitetului de credite din cadrul C. Bank SA - Sucursala R.V., și-a aprobat și a contractat un credit de nevoi personale de la aceeași sucursală, în cuantum de 1.200.000 RON și un alt credit de 700.000 RON, pentru inculpatul B.C., care în realitate a fost utilizat tot de inculpatul D.D. Pentru obținerea celor două credite, inculpatul D.D., fiind ajutat de inculpata C.A.M., a folosit documente falsificate. Cele două credite nu au mai fost returnate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 3890/90/2010, fiind strămutat la Tribunalul Călărași. Prin sentința penală nr. 168 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 3890/90/2010, definitivă prin decizia penală nr. 107/A din 04 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București și prin decizia penală nr. 3955 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei Ce. (fostă C.) A.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 86

1

C. pen. Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se în favoarea sa dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Instanțele au reținut în fapt că, inculpata C.A.M., funcționar în cadrul C. Bank SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, cu intenție, a înlesnit și l-a ajutat pe inculpatul D.D. să obțină în mod necuvenit, în

interes propriu și cu încălcarea dispozițiilor legale, cele două credite de nevoi personale, în sumă de 1.200.000 RON și respectiv 700.000 RON, ultimul fiind obținut de B.C. dar utilizat de D.D. Creditele au fost obținute în baza unor documente falsificate, respectiv adeverințele din 16 noiembrie 2007 emisă de SC M. SRL Râmnicu Vâlcea și din 12 decembrie 2007 emisă de SC L. SRL Râmnicu Vâlcea, ambele întocmite de P.G.D., la solicitarea inculpaților C.A.M. și D.D., credite care nu au fost nerambursate de inculpat, activitatea infracțională a inculpaților conducând la producerea unei grave pagube materiale în dauna părții civile C. Bank SA. Inculpata i-a solicitat numitului P.G.D. să întocmească cele două adeverințe de venit cu date nereale.

Prin încheierea de ședință din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 3890/90/2010, cauza a fost disjunsă în privința inculpaților D.D., C.O.E., B.C., P.L. și K.F., care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea lor în judecată, formându-se Dosarul nr. 2900/116/2012, cu termen de judecată la data de 04 septembrie 2014, pe rolul Tribunalului Călărași.

Ministerul Public arată că, prin urmare, în mod greșit prima instanță consideră că inculpatul D.D. ar fi obținut legal creditul de nevoi personale, eludând hotărârea judecătorească definitivă de condamnare a inculpatei Ce. (fostă C.) A.M. care consfințește cu autoritate de lucru judecat tocmai nelegalitatea obținerii creditului. Motivarea instanței conform căreia „nu există nicio probă din care să rezulte în mod clar, cert și convingător că acest credit ar fi fost obținut de inculpat în scopul achitării, în nume propriu, a imobilului iar susținerile din rechizitoriu ar fi simple supoziții teoretice care nu se bazează pe nici un mijloc de probă și nu au valoarea unui raționament cert, apodictic, concluziile actului de sesizare fiind aleatorii, neputând avea valoarea unor afirmații incriminatoare" nu poate să fie împărtășită.

Analizând modalitatea de apreciere a probelor, s-a considerat că aceasta excede cadrului procesual, nefiind îngăduit ca principiul liberei aprecieri a probelor să conducă la formarea, în mod arbitrar, a unei convingeri care nu rezultă din aprecierea completă și justă a probelor ci din denaturarea lor, de natură a se abate de la deontologia profesională și de la reglementările care asigură aflarea adevărului prin probe.

Ministerul Public arată că probele trebuie apreciate după încrederea pe care o produc în urma examinării lor în raport cu împrejurările cauzei și nu pe baze apriorice, străine situației dedusă judecății. Mijloacele de probă din care rezultă în mod clar, cert și convingător că acest credit a fost obținut de inculpatul D.D. tocmai în scopul achitării imobilului, sunt următoarele:

- succesiunea operațiunilor bancare efectuate în perioada de referință a organizării și desfășurării licitației, astfel încât inculpatul să-și asigure în contul de privilegiu suma totală de 2.501.875 RON cu câteva zile înainte de licitație - 28 noiembrie 2007, sumă pe care a retras-o începând cu 23 noiembrie 2007, dată la care inculpații C.O.E. și C.M. au achitat contravaloarea caietului de sarcini, iar la 27 noiembrie 2007 au depus garanția de participare de câte 125.000 RON fiecare. Suma totală de 3.201.875 RON a acoperit prețul final de vânzare a imobilului - 2.883.546 RON;

- consemnările din agenda personală conform cărora sediul fostului C. Bank este achitat în totalitate, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare, și îi aparține fiului său, C., deși proprietar este SC E.V. SRL, costurile totale fiind de aproximativ 820.000 euro, de unde rezultă și datoriile pe care le are inculpatul;

- transcrierea unor convorbiri telefonice purtate între cei doi inculpați din care rezultă interesul manifestat de inculpatul D.D. cu privire la imobil și după vânzarea acestuia la licitația din 28 noiembrie 2007;

- denunțul formulat de M.E., declarația acestuia precum și a martorilor audiați în prezenta cauză;

- nerespectarea dispozițiilor legale în momentul vânzării activului;

- declarația martorului S.F., administrator al SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea din care reiese împrejurarea că acesta nu a participat la licitație;

- adresa din 02 septembrie 2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice conform căreia, la data completării declarației pe proprie răspundere, inculpata C.M. a deținut în conturile bancare numai suma de 125.000 euro, ce a fost consemnată ca și garanție de participare și inexistența documentelor care să ateste faptul că, la 27 noiembrie 2007, aceasta ar fi deținut diferența de 734.147 euro.

Motivarea instanței conform căreia „Plata prețului stabilit pentru acest imobil (...) s-a făcut exclusiv prin virament bancar din contul curent și nu există depuneri în numerar (...). Nu sunt înregistrări financiare din care să rezulte depuneri în numerar, direct sau mascat, în conturile SC E.V. SRL, de la inculpatul D.D." îmbracă forma unui raționament defectuos.

Nu există nici un raționament logico - juridic care să conducă la concluzia că, în condițiile unui mecanism infracțional bine structurat, inculpatul D.D. ar fi depus bani în contul SC E.V. SRL, fără să se cunoască în temeiul căror raporturi juridice s-ar fi putut realiza acest transfer bancar.

b) Consemnările din agenda personală a inculpatului D.D.

La data de 01 septembrie 2010, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului D.D., a fost identificată o agendă în care era consemnată următoarea frază:

„C. (...)

Sediul fostului C. Bank este achitat în totalitate (inclusiv actul de vânzare-cumpărare) și îți aparține. Proprietar este însă E.V. SRL. Costurile totale s-au ridicat la aprox. 820.000 euro (de aici rezultă datoriile pe care le am)".

Consemnarea a fost redactată personal de inculpatul D.D. și adresată fiului său D.C.A.

Raportul de constatare tehnico - științifică grafică a concluzionat în sensul că scrisul a fost executat de inculpatul D.D. Acesta a recunoscut că el este autorul însemnărilor din agendă, negând însă că spațiul i-ar aparține și motivând ca „am scris aceste lucruri într-un moment emoțional", fără să dea alte explicații referitoare la așa zisa stare emoțională și motivele acesteia. Consemnarea făcută în agendă are caracterul unui legat prin care îi transmite fiului său un imobil.

Ministerul Public arată că în legătură cu aceste consemnări din agenda personală a inculpatului D.D., în mod greșit instanța de fond a apreciat că „au un caracter subiectiv (...) au fost efectuate în momentul în care inculpatul se afla sub un puternic impact emoțional (...) iar prin ele însele rămân în zona subiectivității și nu constituie elemente obiective care să susțină acuzarea".

Ministerul Public susține și că motivarea instanței este în contradicție cu adevărata semnificație a mijlocului de probă administrat în cauză. Instanța a considerat că declarația inculpatului este „regina probelor", iar susținerea inculpatului, conform căreia ar fi scris acele lucruri într-un moment emoțional, ar corespunde adevărului, deși niciun mijloc de probă nu demonstrează existența stării de emoție și lipsa de realitate a consemnărilor din agenda personală. Dimpotrivă, se arată în motivele de apel, adevărul celor consemnate în agendă se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate în prezenta cauză (convorbirile și comunicările telefonice, succesiunea operațiunilor bancare efectuate de inculpat în perioada licitației, nerespectarea prevederilor legale în momentul vânzării activului, declarațiile martorilor, denunțul martorului M.E., starea de incompatibilitate a inculpatului, etc). Motivele de apel subliniază că, prin urmare, consemnările din agendă nu au un caracter subiectiv ci sunt elemente obiective care susțin acuzarea, coroborându-se pe deplin cu celelalte mijloace de probă, fără să fie redactate de inculpat într-un așa - zis „moment emoționat, care nu a fost dovedit în cauza dedusă judecății.

Chiar și în situația în care inculpatul ar fi traversat o stare psihică mai puțin favorabilă, consemnările din agendă reflectă realitatea, acesta comportându-se ulterior dobândirii imobilului ca un adevărat proprietar, cu toate atribuțiile ce decurg din exercitarea dreptului de proprietate.

Ministerul Public subliniază că instanța de fond nu a indicat nici un element de fapt care să contureze presupusul caracter subiectiv al însemnărilor, neputându-se concluziona în sensul că acestea nu ar exprima realitatea. În

motivarea soluției nu s-a evidențiat faptul că împrejurările nu ar corespunde adevărului, între subiectivism și împotriva realității neputându-se pune semnul echivalenței. Pronunțarea hotărârii în temeiul unor declarații vădit nesincere, contrazise de alte probe pertinente și convingătoare administrate în cauză, constituie o eroare gravă de fapt (Curtea Supremă de Justiție; decizia penală nr. 859/1996 în P.D.J.C.SJ. 1990-2000, pag. 765).

Aprecierea probelor trebuie realizată întotdeauna motivat în vederea evitării arbitrariului în procesul penal. În speță, nemotivarea caracterului subiectiv al însemnărilor și a „momentului emoțional", pe care l-ar fi traversat inculpatul în timpul redactării însemnărilor din agenda personală, subliniază netemeinicia soluției de achitare.

c) Transcrierea unor convorbiri telefonice

În

convorbirea telefonică purtată între inculpați la 13 ianuarie 2009, inculpatul D.D. îi comunică inculpatului C.O.E. că spațiul va fi închiriat unor persoane din Craiova ce dețin o firmă și vor să amenajeze un cazinou, solicitându-i acestuia să execute lucrările de amenajare prin firma sa, SC E.V. SRL.

Motivele de apel arată și că interesul manifestat de inculpatul D.D. cu privire la imobil, chiar și după vânzarea la licitația din 28 noiembrie 2007, este evidențiat și de martorul M.E. care a confirmat intenția inculpatului de