ÎCCJ, decizie (scj.ro #83921)

Abrogarea normei de incriminare. Insulta și calomnia. Declararea neconstituționalității normei de abrogare. Efecte Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare Indice alfabetic: Drept penal - abrogarea normei de incriminare - declararea neconstituționalității normei de abrogare Legea nr. 278/2006, art. I pct. 56 Decizia Curții Constituționale nr. 62/2007 Declararea neconstituționalității dispozițiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 referitoare la abrogarea art. 205, art. 206 și art. 207 C. pen., prin Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M. Of. nr. 104 din 12 februarie 2007, nu are ca efect reintrarea automată în vigoare a normelor de incriminare a insultei și calomniei, întrucât numai legiuitorul poate stabili faptele care intră în sfera ilicitului penal, prin adoptarea normelor de incriminare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2203 din 4 iunie 2010 Prin sentința nr. 41/PI din 17 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului L.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 482/P/2009 din 2 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că petentul, procuror la parchetul de pe lângă tribunal, a făcut o plângere pentru infracțiunile de insultă și calomnie împotriva avocaților P.V. și P.A. În plângerea penală împotriva avocaților petentul a motivat că aceștia au susținut, fără temei, într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Oradea, că el ar redacta acte juridice pentru alte persoane, ceea ce ar contraveni legii de organizare a profesiei de avocat și statutului de magistrat al petentului.

A mai arătat că cei doi intimați susțin despre el că este o persoană conflictuală. Instanța fondului, în esență, reține că în rezoluția de neurmărire penală dată de procuror, în mod corect s-a motivat că în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii de insultă, întrucât intimații nu au făcut altceva decât să-și formuleze apărări la întâmpinarea depusă de pârâtul L.A. într-un dosar civil. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul L.A. Examinând din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. Nu există niciun motiv pentru a proceda, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., la desființarea rezoluției de neurmărire penală și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

De altfel, art. 205 - 207 au fost abrogate expres prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006. Este adevărat că, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a decis că dispozițiile de abrogare sunt neconstituționale. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază, însă, că prin această decizie Curtea Constituțională nu poate deveni legislator pozitiv, iar dispozițiile abrogate de legiuitor nu reintră automat în vigoare odată cu adoptarea deciziei. Pentru ca dispozițiile legale referitoare la infracțiunile de insultă și calomnie să reintre în vigoare este nevoie de acțiunea legiuitorului, singurul care poate stabili ce fapte intră în sfera penalului și devin infracțiuni. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.A.

împotriva sentinței nr. 41/PI din 17 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.