ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2014

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
30.09.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din data de 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 180 alin. (2)

1

În baza art. 180 alin. (1)

1

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la 4 (patru) pedepse de câte 2 ani închisoare. A făcut aplicarea disp. art. 71-64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În baza art. 193 C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa de 1 ani închisoare. A făcut aplicarea disp. art. 71-64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În baza art. 32 din Legea nr. 217/2003 cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa de 1 an închisoare. A făcut aplicarea disp. art. 71-64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33-34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul C.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. A făcut aplicarea disp. art. 71-64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

2

Pe durata termenului de încercare, a stabilit că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsmx de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă;

- a interzis inculpatului să se apropie de partea vătămată A.I.A. la mai puțin de 200 m, cu excepția obligațiilor părintești, față de minor, decurgând din programul stabilit de instanța civilă.

În temeiul art. 86

3

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 12.500 lei din care 2.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul k plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în sumă de 2.500 lei.

Pentru a hotărî astfel curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 25 septembrie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri și alte violențe, prev.de art. 180 alin. (2)

1

1

În fapt, rezultă din actul de inculpare că partea vătămată A., fostă C., I.A. și inculpatul C.N. au fost căsătoriți în perioada 1 octombrie 2005 - 7 august 2012 (sentința civilă nr. 6431 din 20 septembrie 2011 a Jud. sect. 6), din relația acestora rezultând minorul R.C.

În fapt, partea civilă A. (fostă C.) I.A. și inculpatul C.N. s-au căsătorit la data de 1 octombrie 2005, din căsătoria celor doi rezultând minorul R.C., în prezent în vârstă de 8 ani.

Prin sentința civilă nr. 6431 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin respingerea apelului la data de 07 august 2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi, minorul C.R.C., fiind încredințat spre creștere și educare mamei.

Pe fondul separării în fapt, urmare deteriorării relațiilor personale, dar și pe fondul unor probleme financiare generate de imposibilitatea achitării unor credite contractate în timpul căsătoriei, între partea civilă și inculpat s-a creat o stare conflictuală, pe fondul căreia s-au săvârșit faptele ce făcut obiectul judecății, relevante în acest sens fiind probele administrate în ambele faze ale procesului penal.

Așa cum a reieșit în cauză, programul de lucru în cadrul societății unde partea civilă era angajată presupunea prezența acesteia până la ore târzii, dar și deplasarea în provincie, fapt ce a determinat tensionarea relațiilor personale dintre aceasta și inculpat.

Astfel inculpatul a început aibă o atitudine posesivă, apelând-o telefonic, în mod insistent, pe partea civilă, și urmărind-o atât în apropierea biroului în care își desfășura activitatea, dar și în timpul deplasărilor către sediul instanțelor de judecată, unde era necesară prezența acesteia la termene de judecată, acuzând-o de infidelitate, de neglijarea fiul minor și deteriorarea relațiilor de familie.

De asemenea, în cursul anului 2007, partea civilă și inculpatul au contractat un credit ipotecar, în vederea achiziționării unei noi locuințe, creditat garantat prin instituirea unei ipoteci asupra bunului imobil din București, sector 6, bun ce ulterior a fost executat silit, urmare imposibilității de achitare a ratelor de credit. De asemenea, în vederea achitării sumei de bani cu titlu de cauțiune în vederea judecării cererii de suspendare a executării silite, partea civilă și inculpatul au împrumutat suma de 25.000 lei de la sora inculpatului, C.C., sumă a cărei restituire a generat, ulterior, o stare conflictuak între cei doi.

În data de 05 noiembrie 2011, în jurul orei 2300, partea civilă se întorcea la adresa de domiciliu, din B., fiind la volanul autoturismului personal, în care se mai aflau mama acesteia, A.M., precum și fiul minor C.R.

La intrarea în parcarea imobilului de domiciliu, partea civilă a fost așteptată de către inculpatul C.N., care a pătruns în interiorul autoturismului prin partea stângă față luând geanta părții vătămate aflate pe scaunul din stânga, din care a scos telefoanele mobile ce-i aparțineau pe care le-a aruncat, spărgându-le.

În momentul în care partea civilă a încercat să-l împiedice a se îndepărta cu geanta sa, inculpatul a lovit-o cu antebrațul în zona feței.

În același timp, inculpatul a amenințat pe partea civilă, adresându-i-se acesteia cu sintagma ’’te distrug", creându-i acesteia o stare de temere, ce a determinat-o să apeleze telefonic serviciul de urgentă 112.

Ulterior, acestui incident inculpatul C.N. a lipsit de la domiciliu, întorcându-se în ziua de 7 noiembrie 2011, în jurul orei 7,00, însă, sub imperiul temerii provocate anterior, partea civilă nu i-a mai permis acestuia accesul. În acest context, inculpatul a încercat să forțeze sistemul de deschidere al ușii de acces, prin procesul - verbal de cercetare la fața locului constatându-se că acesta prezintă urme de zgâriere.

Urmare agresiunii sesizate, partea civilă a suferit leziuni care s-au putut produce la data de 5 noiembrie 2011 și au necesitat pentru vindecare 2-3 de zile de îngrijiri medicale, din constatările consemnate în certificatul medico-legal din 06 noiembrie 2011 eliberat de I.N.M.L., M.M., reieșind faptul că aceasta a prezentat orbitopalpebral stâng supero-lateral tumefacție centrată de o excoriație profundă și una superficială, de 0,4 și respectiv 0,3 cm, liniare, paralele, acoperite, infraorbital stâng mică tumefacție fluctuentă de 1,5/0,8-1 cm, centrată de o dungă echimotică roșie-violacee de 1/0,2-0,3 cm.

În data de 21 decembrie 2011. la ieșire din incinta clădirii în care își desfășoară activitatea Tribunalul București, partea civilă A.I.A. a fost abordată de către inculpatul C.N. care, pe fondul neînțelegerilor dintre ei, i-a adresat injurii și a amenințat-o și agresat-o fizic, lovind-o cu palma peste față și ulterior cu piciorul în zona genunchiului.

În data de 27 iulie 2012, în timp ce se afla în blocul turn situat în Piața N.U., București, partea vătămată a fost amenințată cu acte de violență de către inculpat, fiindu-i indusă o stare de temere, care a determinat-o să se refugieze într-o cameră aflată la parterul blocului și să sesizeze organele de poliție.

În data de 20 noiembrie 2012, în timp ce se deplasa în București sector 5, partea vătămată A.I.A. a fost acostată de către inculpat, care a amenințat-o cu acte de violență, apropiindu-se de aceasta la mai puțin de 200 m, deși prin hotărâre judecătorească acest lucru îi fusese interzis.

Astfel, prin sentința civilă nr. 6970 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta C.I.A. în contradictoriu cu pârâtul C.N., acesta fiind obligat să păstreze o distanță minimă, de 200 m, față de reclamantă, cu excepția prezenței în vederea luării și aducerii minorului cu ocazia exercitării programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 6431 din 20 septembrie 2011 a Judecătoriei sectorului 6 București.

Cu privire la plângerile formulate de partea vătămată A.I.A. la data de 20 februarie 2012, respectiv la data de 29 februarie 2012, Curtea de Apel București a constatat faptul că acesta a sesizat faptul că urmare separării în fapt de fostul său soț, C.N., acesta a amenințat-o în mod repetat cu acte de violență pentru a o determina să-i restituie suma de bani pe care, în timpul căsătoriei și a perioadei în care au administrat împreună bunurile comune, au împrumutat-o de la sora acestuia, fără a preciza cu exactitate datele de săvârșire a acestor fapte, din cuprinsul plângerilor reieșind că acesta face referire inclusiv la incidentele ce fac obiectul prezentei cauze.

În cauză însă nu au reieșit indicii care să conducă la presupunerea rezonabilă că amenințările și accesele de violență fizică repetate ale învinuitului au avut drept scop obținerea în mod injust a unui folos, din împrejurările faptice astfel cum acestea s-au conturat pe baza materialului probator, reieșind că învinuitul C.N. a acționat în mod șicanator, având drept pretext nu numai pretenții materiale, ci și restituirea unor bunuri cu valoare sentimentală sau aspecte legate de relația sa cu fiul minor, acțiunile acestuia neavând caracter de natură a determina partea vătămată să dea, să facă sau nu facă ceva, ci de natură a produce părții vătămate o stare de temere în privința integrității fizice, precum și o presiune psihică aptă a-i îngreuna desfășurarea activitățile cotidiene.

În consecință, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuit sub aspectul infr. prev. de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen.

De asemenea, în cuprinsul declarației olografe a părții vătămate din data de 20 februarie 2012, partea vătămată a declarat că, în data de 18 februarie 2012, în timp ce discuta cu fostul său soț în legătura cu situația personală dintre ei, acesta a amenințat-o spunându-i că, dacă o va vedea în compania altui bărbat, o va călca în picioare.

În urma cercetărilor efectuate, aspectele sesizate de partea vătămată nu s-au confirmat, declarația acesteia necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă, astfel că, la urmărirea penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 193 C. pen..

Sub aspectul mfracțiunii prev. de art. 205 C. pen., sesizate de partea vătămată A.I.A., în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se faptul că acestea nu sunt prevăzute de legea penală, în acest sens, arătându-se că prin dispozițiile artl pct. 56 din Legea nr. 278/2006, intrată în vigoare la data de 12 august 2006, au fost abrogate infracțiunile de insultă și calomnie prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen.

La data de 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională, prin Decizia cu nr. 62, a declarat neconstituționale prevederile Legii nr. 278/2006, prin care se abrogau infracțiunile menționate prin Decizia nr. 8/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că normele de incriminare a insultei și calomniei cuprinse în art. 205 și art. 206 C. pen., precum și prevederile art, 207 C. pen. privind proba verității, abrogate prin dispozițiile art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale, nu sunt în vigoare.

În raport de toate acestea, instanța a constatat că faptele reținute în Rechizitoriu sunt pe deplin dovedite, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 180, alin. (2)

1

1

, art. 217 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen. și art. 32 din Legea nr. 217/2003, toate cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., în sensul că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. din 1968.

Împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, sectia I penală, a formulat apel inculpatul C.N.

Pentru ședința publică din 30 septembrie 2014, inculpatul a transmis o cerere, prin mesagerie electronică, aceasta fiind listată de funcționarul cu atribuții în această materie, și depusă la dosar, prin care solicită să se ia act de retragerea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. pen. inculpatul își poate retrage apelul. Deoarece retragerea apelului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea acestuia.

Va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.N împotriva sentinței penale nr. 126 din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 30 septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2531/2014
. Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) la pedeapsa de 10 luni închisoare. Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit.
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Decizia penală nr. 70/A/2015 Deliberând asupra apelurilor penale de față: Constată că, prin sentința penală nr. 612/F din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: 1. În baza art. 13 2 din
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2112/2014
art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen. A fost condamnat inculpatul P.N. la: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 320 1 C. pr
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2013
ă de 2 ani închisoare. În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. În temeiul art. 34 l
ÎCCJ 2014-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1547/2014
de Tribunalul București, secția l penală, fișa de cazier judiciar, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, în original. Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 477
Sursă