ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 70/A/2015

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 612/F din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul C. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpaților A., B. și C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata F. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpata F. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul H. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul I. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpaților D., E., F., G., H. și I. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților D., E., F., G., H. și I., sus supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare fiecare inculpat trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București (inculpatul D. la Tribunalul Ilfov) conform planului stabilit de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea controlate mijloacele lor de existență.

Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii.

În baza art. 88 C. pen. deduce prevenția inculpaților B., D. și C. de la 01 martie 2011 la 11 noiembrie 2011.

În baza art. 348 C. proc. pen. dispune anularea înscrisurilor falsificate: factura din 21 mai 2009; procesul-verbal de distribuire din data de 28 iulie 2009; dovada de comunicare către SC J. SA din data de 07 aprilie 2009; factura proformă din 15 mai 2009; dovada de comunicare către SC J. SA din 21 mai 2009; procesul-verbal de cheltuieli de executare de asistență juridică din 21 aprilie 2008; factura din 04 noiembrie 2009; contractul de asistență juridică din 30 octombrie 2008.

Obligă, în solidar, pe inculpații B., C., A. și D. la plata sumei de 78.654.017,04 RON, plus dobânzile legale aferente, cu titlu de despăgubiri civile către SC J. SA, iar din suma totală, vor fi obligați în solidar și inculpații E. și F. doar până la concurența sumei de 6.476.324,30 RON.

Obligă pe inculpatul B. la plata sumei de 861.145,10 RON către partea civilă SC K. SA, plus dobânzile legale aferente.

Obligă în solidar pe inculpații B., C., G. și I. la plata sumei de 8.189.285 RON către partea civilă SC L. SA, plus dobânzile legale aferente.

Obligă în solidar pe inculpații B., C. și H. la plata sumei de 46.750 RON, plus dobânzile legale aferente către partea civilă SC Asigurarea Românească – M. SA.

Menține măsurile asigurătorii dispuse prin procesul-verbal din data de 22 martie 2011 pe bunurile inculpaților B., C. și A.

Menține măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpații B., C. și D., dispusă prin încheierea din data de 07 noiembrie 2011.

Obligă fiecare inculpat la câte 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În această perioadă de timp, inculpatul A., în calitate de director general al reclamantei și inculpatul C., avocat în cadrul Baroului București, au inițiat o asociere în vedere prejudicierii pârâtei, SC J. SA cu o sumă deosebit de mare, sens în care inculpatul C. a formulat o ofertă de contract de cesiune a dreptului litigios de creanță, adresată SC L. SA cu motivarea recuperării creanței de la SC J. SA mai ușor și în timp mai scurt de un an.

Conform înțelegerii dintre cei doi inculpați, în calitatea deținută inculpatul A. a impus oficiului juridic și intermedierea unei note favorabile ofertei înaintată de inculpatul C. și a determinat, contrar notei din 15 martie 2008 care a motivat și concluzionat că propunerea cesionarului nu este favorabilă societății, Consiliul de Administrație al SC L. SA adoptarea Hotărârii nr. 3 din 29 martie 2008 prin care s-a aprobat încheierea unui contract de cesiune de creanță cu Cabinetul de avocat C. privind litigiul comercial dintre cele două societăți comerciale al căror capital social este deținut în întregime de Statul Român.

În baza aceste hotărâri, la data de 01 aprilie 2008 cei doi inculpați au încheiat și legalizat (încheierea din 1 aprilie 2008) contractul de cesiune de drept litigios de creanță, în numele celor două societăți pe care le administra, în mod nelegal, întrucât, dreptul litigios nu putea fi dobândit de inculpatul C. datorită calității acestuia de avocat, situație în care Curtea de Apel Alba Iulia (decizia nr. 17 din 18 februarie 2011) a constatat nulitatea acestui contract de cesiune de drept litigios de creanță, iar Consiliul Baroului București a sesizat comisia de disciplină a acestui barou cu privire la care această activitate a inculpatului-avocat.

După data la care cei doi inculpați au încheiat și legalizat acest contract, conform înțelegerii prealabile dintre ei, la data de 21 septembrie 2008 aceeași inculpați, în baza funcțiilor deținute, au semnat și contractul de asistență juridică, prin care Cabinetul de avocat C. urma să reprezinte reclamanta la judecarea dosarului comercial aflat în continuare pe rolul Tribunalului București (x/3/2007).

Încheierea acestui contract de asistență juridică, prin data la care s-a perfectat și conținutul său, dovedește încă o dată înțelegerea cu caracter ilegal intervenită între cei doi inculpați în scopul vădit de a prejudicia pârâta, SC J. SA, deoarece după data de 01 aprilie 2008 (data perfectării contractului de cesiune de drept litigios) în dosarul comercial aflat pe rolul instanței de judecată, titular al dreptului a devenit inculpatul C., prin cabinetul său de avocatură, situație în care în mod evident și de necontestat, acesta nu putea să mai încheie acest contract de asistență juridică, el devenind titularul dreptului nu avea cum să asigure asistență juridică a fostului titular cu această calitate de reclamant, începând cu data de 01 aprilie 2008.

În realizarea rezoluției infracționale inițiale luată de cei doi inculpați, la data de 14 mai 2008 (la 43 de zile și respectiv 13 zile după încheierea celor două contracte mai sus expuse) reclamanta (deși nu mai avea această calitate procesuală din data de 21 aprilie 2008) prin inculpatul A. a redactat împreună cu Cabinetul de avocat C., notificare, prin care aducea la cunoștința debitoarei SC J. SA cesionarea dreptului litigios de creanță în valoare de 89.251.681,11 RON, notificare efectuată a doua zi, prin afișare (ora 18:00) la sediul acesteia, menționându-se că nu a fost găsită nicio persoană și nu s-a putut stabili data când destinatarul poate fi găsit.

În continuarea soluționării dosarului comercial la termenele de judecată din 17 decembrie 2008 și 19 ianuarie 2009 inculpatul C. a participat la judecată în calitate de apărător al reclamantului (?!) și nu în calitate de titular al dreptului, pentru ca la termenul de judecată din data de 16 februarie 2009, instanța de judecată a dispus scoaterea din cauză a reclamantei SC L. SA ca urmare a depunerii cererii de către inculpat de legitimare procesuală activă a biroului său de avocatură, bazată și dovedită prin contractul legalizat la data de 01 aprilie 2008.

În această cauză civilă prin sentința comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 Tribunalul București a obligat pârâta SC J. SA să plătească Cabinetului de avocat C. sumele de 4.425.096 RON cu titlu de preț, energie electrică; 26.218.425 RON cu titlu de penalități de întârziere și 913.708 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (total 31.557.229 RON).

Pentru întreg debitul de 31.557.229 RON, a doua zi după pronunțarea dată de instanța de judecată care, evident nu era și redactată, la data de 01 aprilie 2009 inculpatul C. a formulat cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc B., cu mențiunea că a depus în original și titlu executoriu, deși aceasta nu era motivată.

Deși a promovat această acțiune de executare civilă, același inculpat și la aceeași dată, 01 aprilie 2009 a încheiat contractul de cesiune de creanță (autentificat de Cabinetul de avocat N.) între Cabinetul de avocat C. (în calitate de cedent) și SC O. SRL (în calitate de cesionar) reprezentată de avocatul stagiar, inculpatul D. (asociat unic) pentru creanța de 31.557.229,06 RON stabilită prin decizia comercială din 03 martie 2009.

Din actele dosarului se reține că această ultimă societate comercială a fost înființată de inculpatul C. care a redactat actul de constituire al acestei societăți comerciale și a formulat și cerere de autorizare la Oficiul Registrului Comerțului, iar ca asociat unic a fost trecut avocatul stagiar, inculpatul D., iar sediul social a fost stabilit, prin contract de comodat, într-un apartament ce fusese adjudecat anterior de acest ultim inculpat într-un dosar de executare al Biroului Executorului Judecătoresc B.

La actul constitutiv al acestei societăți comerciale era menționat că inculpatul D. era asociat unic și totodată administrator al acestei societăți, deși această ultimă calitate era incompatibilă cu poziția sa de avocat [art. 30 lit. d) din Statutul acestei profesii] și nici nu putea efectua operațiuni financiare, ca acte de comerț [art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000].

Contrar acestor norme legale imperative, inculpatul D., în perioada 02 martie 2009 – 0 aprilie 2009 a îndeplinit funcția de administrator unic și a indicat acte ale societății, inclusiv cesiunea de creanță din data de 01 aprilie 2009.

La data de 07 aprilie 2009, în dosarul de executare nr. x/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc B. a fost întocmită o dovadă de comunicare către debitoarea SC J. SA a notificării și trimiterii noului contract de cesiune de creanță încheiat la data de 01 aprilie 2009 (cesionar SC O. SRL) comunicare care a fost afișată la ora 17:35 la sediul debitoarei cu mențiunea că nicio persoană nu a fost găsită și nu s-a putut stabili când destinatarul poate fi găsit.

În același dosar de executare, nr. x/2009 la data de 20 aprilie 2009 s-a indicat un contract de asistență juridică între avocata N. și SC O. SRL, contract în baza căruia, la data de 30 aprilie 2009 avocata a solicitat inculpatului B. executarea titlului la suma de 31.539.229,06 RON plus penalități de întârziere care să se calculeze printr-un raport de expertiză împrejurare în care, la data de 10 mai 2009 a fost indicat contractul de prestării servicii între expert contabil P. și SC Q. SRL Otopeni. Obiectul contractului a fost întocmirea unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară pentru SC O. SRL, necesar în dosarul de executare nr. x/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc B.

La data de 15 mai 2009, SC Q. SRL a emis factura proforma către SC O. SRL pentru plata sumei de 6.476.324,30 RON echivalentul a 1.541.981 euro, reprezentând preț prestări servicii expertiză contabilă.

La data de 18 mai 2009, expertul contabil P. a întocmit raportul de expertiză, cerut de SC Q. SRL pentru SC O. SRL și a concluzionat că SC J. SA datorează 54.422.893,39 RON, cu 23.779.372,33 RON mai mult decât a fost stabilit prin sentința comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 a Tribunalului București.

La data de 21 mai 2009, inculpata av. N. a emis factură, către SC O. SRL, pentru suma de 16.200.000 RON, reprezentând onorariu de asistență juridică în dosarul de executare, aferent contractului din 20 aprilie 2009.

La aceeași dată, inculpatul executor judecătoresc B., a încheiat procesul verbal de cheltuieli de executare, în valoare totală de 23.335.415,65 RON, din care 658.291,35 RON onorariu executor, 16.200.000 RON onorariu asistență juridică, 6.476.324,30 RON onorariu de expertiză contabilă și 800 RON taxe judiciare de timbru, timbre judiciare și timbre poștale.

În ziua respectivă, executorul judecătoresc a întocmit dovada de comunicare a procesului verbal de cheltuieli de executare, cât și a raportului de expertiză extrajudiciară. Această comunicare s-a făcut prin afișare (ora 17,50) întrucât nicio persoană nu a fost găsită la sediul SC J. SA și nu s-a putut stabili data când destinatarul poate fi găsit. Este de menționat că SC J. SA are posturi permanente de pază și serviciu.

La data de 28 mai 2009, executorul judecătoresc a formulat cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei SC J. SA, pentru suma de 55.318.601,39 RON plus cheltuielile de executare precizate mai sus. S-a menționat că la solicitarea creditoarei, la suma stabilită prin sentința comercială nr. 5679 din 30 martie 2009, au fost calculate penalități din data de 01 mai 2007 până la 15 mai 2009, deși până la data dării hotărârii au fost calculate penalități de întârziere, reținute ca atare în această hotărâre judecătorească.

SC J. SA, la data de 29 mai 2009, cu O.P. a virat prin transfer bancar suma de 1.557.229,06 RON în contul SC L. SA, comun cu al Cabinetului de avocat C., deschis la Banca R., precizat prin notificarea din 16 februarie 2009. Plata reprezenta executarea provizorie a sentinței comerciale nr. 5079 din 30 martie 2009 a Tribunalului București.

La data de 11 iunie 2009, inculpatul executor judecătoresc B., a trimis prin poștă adrese de poprire la Banca S. și Banca T., pentru înființarea popririi conturilor SC J. SA până la concurența sumei de 78.654.017,04 RON.

La data de 16 iunie 2009, SC J. SA, cu O.P. a virat în contul bancar comun al SC L. SA și Cabinetul de avocat C., suma de 29.982.000 RON reprezentând obligații rezultate din sentința comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 a Tribunalului București.

La 22 iunie 2009, inculpatul executor judecătoresc B., a formulat adrese de poprire a conturilor bancare ale SC J. SA la Banca U., Banca V., Banca W., Banca Y., Banca Z., Banca AA., Banca BB., Banca CC., Banca DD., Banca EE., Banca FF. Și Banca GG., iar la 25 iunie 2009 către Banca HH., Banca II., Banca JJ., Banca KK., Banca LL., Banca MM. și Banca NN.

La data de 29 iunie 2009, Banca S., cu adresă, a comunicat inculpatului executor judecătoresc B., că a efectuat poprirea pe conturile SC J. SA până la concurența sumei de 78.654.057,04 RON și că s-a virat în contul de consemnare 5.137.520 RON.

La data de 02 iulie 2009, inculpatul executor judecătoresc B., a solicitat Băncii U. să vireze suma de 5.137.520 RON (poprită de Banca S.) în contul indicat la Banca LL. - Sucursala XX.

La 09 iulie 2009, același executor judecătoresc a depus la Banca MM. o adresă de restrângere a valorii sumei urmărite la 73.516.497,01 RON și a indicat noul cont de consemnare de la Banca LL. - Sucursala XX., dat fiind aceea că întreaga sumă deținută în cont bancar de SC J. SA, ce a rămas de urmărit se află la această bancă. A cerut, ca întreaga sumă să fie virată în contul de consemnare atunci, fără trecerea a 15 zile.

La 13 iulie 2009, inculpatul av. D. a cerut inculpatului executor judecătoresc B., să vireze sumele poprite pe calea executării silite în contul Băncii LL. - Sucursala XX., în scopul distribuirii prețului pentru SC O. SRL.

La data respectivă, inculpatul executor judecătoresc B., a convocat SC O. SRL pentru 14 iulie 2009 în vederea, distribuirii sumelor poprite.

La 14 iulie 2009, inculpatul executor judecătoresc B., a solicitat Băncii U. să vireze suma de 73.516.497,04 RON prin poprire de la Banca MM. în noul cont bancar de la Banca LL. - Sucursala XX.

În aceeași zi, inculpatul executor judecătoresc B., a încheiat procesul verbal de distribuire, în numele SC O. SRL, a sumei de 5.137.520 RON.

Deși a fost făcută contestație la executare, de către debitoare, la Judecătoria sector 1 București, inculpatul executor judecătoresc B., nu a suspendat distribuirea sumelor poprite și a emis O.P. de transfer a sumei arătate mai sus în contul indicat de creditoare.

La 27 iulie 2009, inculpatul executor judecătoresc B., a făcut convocarea de distribuire a celei de a doua tranșe din suma executată silit, anume 73.516.497,04 RON pentru data de 27 iulie 2009, ora 9,30.

La 28 iulie 2009, inculpatul executor judecătoresc B., a sesizat greșeala referitor la dată și a modificat cifrele: 27 (dactilografiată) prin cifra 28 scrisă de mână. SC J. SA nu a fost convocată.

În aceeași zi, inculpatul executor judecătoresc B., a făcut lista părților cu data, însă, de 27 iulie 2009, orele 9,30-9,40, dar a rectificat data, ca mai sus, cu data de 28 iulie 2009. Suma de 73.516.497,04 RON distribuită era compusă din 55.318.601,39 RON creanță recuperată și 18.197.895,65 RON cheltuieli de executare diferență. Inculpatul executor judecătoresc B. a transmis prin fax la SC J. SA convocarea la distribuire și procesul verbal de distribuire în forma nemodificată, adică data de 27 iulie 2009. Inc. B. a virat sumele în contul bancar al inc. D.

La data de 29 iulie 2009, prin încheierea dată în Dosarul nr. x/301, Judecătoria sector 3 București a dispus suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. x/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până a soluționarea Dosarului nr. x/301/2009 al aceleiași judecătorii ce avea obiect contestație la executare. Dat fiind modul de acțiune al executorului judecătoresc, hotărârea instanței a rămas fără obiect, deoarece prețul a fost distribuit efectiv la 14 iulie 2009 și 28 iulie 2009 și virat.

La 19 august 2009, între SC L. SA și Cabinetul de avocat C. s-a încheiat convenția prin care părțile constată încetarea efectelor contractului de cesiune încheiat la 01 aprilie 2008, îndeplinirea obligațiilor asumate de inculpatul av. C. și renunțarea acestuia la contul bancar comun deschis la Banca R. Acest fapt reprezenta aceea că inc. C. nu mai avea nicio pretenție viitoare legat de acest litigiu.

La data de 19 august 2009, SC L. SA a preluat sumele plătite de SC J. SA în contul Băncii R., la datele de 29 mai 2009 și 16 iunie 2009 în sumă totală de 31.539.229,06 RON, exact ce s-a dispus prin sentința comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 și astfel și-a satisfăcut integral pretențiile.

Pe cale de consecință suma de 78.654.057,04 RON (18.621.381 euro) executată silit de Biroul Executorului Judecătoresc B. de la SC J. SA., așa cum s-a arătat mai sus, a rămas în totalitate pentru SC O. SRL și Cabinetul de avocat C.

Ilegalitatea executării silite efectuată în condițiile de mai sus a fost constatată și prin sentința civilă nr. 3187 din 23 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 2 București, care a admis contestația la executare, formulată în mod legal și a anulat procesul-verbal de eliberare distribuire a sumelor rezultate din executarea silită încheiată de BEJ B. la data de 28 iulie 2009 în dosarul de executare silită nr. x/2009.

Instanța civilă a reținut că potrivit art. 569 alin. (1) C. proc. civ. eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberare sau distribuirea acestora cu citarea părților și a creditorilor care și-au depus litiu, iar potrivit art. 101 C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere întrucât este termen de procedură (nu intră în calcul ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul).

Având în vedere că suma de 73.516.497,04 RON a fost depusă la data de 13 iulie 2009, termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 29 iulie 2009, așa încât eliberarea/distribuirea efectuată la 28 iulie 2009 a fost efectuată nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 569 ale C. proc. civ., întrucât putea fi efectuată numai după trecerea termenului de 15 zile, iar prin această nelegalitate s-a cauzat contestatoarei o vătămare, constând că la data de 29 iulie 2009 s-a dispus suspendarea provizorie a executării, deci dacă s-ar fi respectat acest termen, fiind suspendată executarea, eliberarea/distribuirea nu s-ar mai fi putut efectua, iar suma ar fi rămas la dispoziția executorului, până la soluționarea cererii de suspendare, eventual până la soluționarea contestației la executare, tocmai pentru evitarea riscului ieșirii sumei de sub controlul justiției și al pierderii acesteia sau îngreunării recuperării în cazul admiterii contestației.

Toate acestea au relevat - în opinia primei instanțe - reaua-credință a inculpaților C., D. și B., accentuată și prin aceea că inculpatul N., deși a renunțat la asistența juridică în dosarul de executare silită și la onorariul de apărător de 16.200.000 RON, această sumă a fost inclusă în cheltuieli de executare, reținută și distribuită.

Încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale referitor la executarea silită, s-a evidențiat și prin expertiza financiar-contabilă extrajudiciară, prin care creanța stabilită prin hotărâre judecătorească a fost mărită de la 31.557.229,06 RON la 54.422.813,39 RON, dar nu în folosul SC L. SA, ce a fost satisfăcută voluntar, ci în folosul celor 3 inculpați.

S-a menționat că la dosarul de executare silită nr. x/2009 aflat în original nu există cerere de actualizare a creanței formulată de creditor pe tot parcursul executării silite.

În atare condiții nu exista posibilitatea efectuării vreunei expertize judiciare, cu atât mai mult a luării în considerare a unei expertize extrajudiciare .

Pe cale de consecință s-a reținut că inc. B. a încălcat dispozițiile art. 371

2

alin. (2) și (3) C. proc. civ. care prevăd expres: „Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligațiilor stabilite în bani, indiferent de natura ei se va proceda și la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu".

Așadar, nu era posibil luarea în considerare a unei expertize extrajudiciare. Instanța de judecată stabilise creanța la 4.425.096 RON și penalități în cuantum de 26.218.425 RON (total 31.557.229,06 RON). Organul de executare, era în măsură doar, să actualizeze valoarea acestei creanțe de la data hotărârii fondului (30 aprilie 2009) la data de 18 mai 2009 când s-a depus expertiza.

Conform dispozițiilor art. 371 C. proc. civ. existau criterii suficiente, în funcție de care organul de executare putea singur să actualizeze valoarea obligației stabilite în bani de instanța de judecată.

Alte penalități ori pretenții ale creditorului, anterioare pronunțării hotărârii, puteau fi stabilite numai de către instanțele de judecată, urmare unor noi cereri în pretenții cu dovedirea lor concretă, funcție de raporturile juridice ce existaseră anterior.

Expertiza extrajudiciară întocmită de expertul inculpata P. pentru SC Q. SRL a fost plătită cu suma de 800 RON, conform contractului din 10 mai 2009.

Deși valoarea expertizei a fost apreciată la suma de 800 RON SC Q. SRL a facturat expertiza către SC O. SRL la valoarea exagerat de mare de 6.476.324,30 RON pe care inc. B. a inclus-o la această câtime în cheltuielile de executare. Este vădit scopul inculpaților și al inculpaților E. și F. de a lua ilegal din bani publici sume necuvenite.

Prin declarația dată, inculpata F. a precizat că prețul facturat pentru expertiza extrajudiciară a fost sugerat de inc. D., însă nu s-a făcut nicio plată efectivă de către creditor. Cu toate acestea, inc. B. a inclus-o în cheltuielile de executare ca efectivă și executată silit prin procesul-verb al de distribuire din 28 iulie 2009.

Inculpații E. și F. sunt acționari la SC Q. SRL primul fiind numit director general și administrator, iar secunda este director. Factura din 15 mai 2009 pentru prețul expertizei de 6,476.324,30 RON a fost întocmită de inculpata F. și semnată ca atare.

S-a menționat și faptul că factura de mai sus a fost emisă înainte de predarea raportului de expertiză de către inculpata P. la data de 18 mai 2009.

În sinteza celor menționate mai sus referitor la SC J. SA, se relevă aceea că la 01 aprilie 2009 a fost declanșată executarea silită prin BEJ B., dosar de executare nr. x/2009 de către inculpatul C., fără să existe titlu.

În aceeași zi, după formularea cererii de executare silită de către inc. C., titularul creanței, acesta a cesionat creanța respectivă către SC O. SRL, asociatului unic și administrator inc. D.

De altfel, cesiunea creanței litigioase în numele inc. C., era făcută pe un termen de un an (s-a încheiat la 01 aprilie 2008), iar obligația de recuperare a creanței nu fusese îndeplinită, motiv de reziliere de drept a contractului.

Pentru a nu fi supus acestei situații de reziliere inc. C. cedat creanța inc. D. cu nașterea altor obligații care nu mai priveau pe SC L. SA.

Efectuarea expertizei extrajudiciară prin SC Q. SRL și acceptarea acesteia de către inc. B., urmare convenienței dintre C., D., inculpații E. și F., este neconformă legii, pe lângă cele menționate mai sus și prin aceea că SC Q. SRL nu avea în obiectul de activitate efectuarea de expertize financiar-contabile.

SC Q. SRL avea și are în obiectul de activitate de consultanță pentru afaceri și management CAEN 7022.

Prin executarea de bună voie, SC J. SA a plătit către SC L. SA, suma totală prevăzută în titlul executoriu de 31.557.229,06 RON. Alte obligații nu mai există.

S-a concluzionat așadar că SC J. SA, prin mijloace frauduloase concepute de inculpați, inițial C. cu A., ulterior și de B., D., la care s-a adăugat prin asociere activitatea inculpaților E. și F., SC J. SA a fost deposedată de o sumă totală de 78.650.017,04 RON.

Contractul de asistență juridică ce a fost încheiat de inculpatul C. (titular al dreptului de creanță litigioasă dobândit prin contractul din 01 aprilie 2008) și inculpatul A., fără a se menționa cuantumul onorariului, rubrica onorariu fiind barată, iar ulterior inculpatul avocat a trecut suma de 5.000.000 RON.

La data de 07 ianuarie 2009 inculpatul C. a cesionat acest contract de asistență juridică, dar la suma de 5.950.000 RON, inculpatul G. care s-a adresat în cererea de executare la Biroul Executorului Judecătoresc B. unde s-a înregistrat sub nr. x/2009 și în procedura executării silite a executat partea civilă SC L. SA cu suma totală de 7.812.650 RON reprezentând 1.862.650 RON cheltuieli, 77.350 RON onorariu de executare silită, 300 RON taxe judiciare de timbru și 1.785.000 RON onorariu de asistență juridică, această ultimă sumă a fost facturată de inculpatul I. în calitate de avocat în acest dosar de executare silită, nr. x/2009, onorariu ce a fost stabilit în mod abuziv și nereal în condițiile în care și creanța era în totalitate nereală și stabilită în mod nelegal.

Din mijloacele de probă administrate în cauză s-a reținut că inculpatul C., specialist în executări și recuperări de creanță, a înaintat o adresă, fără număr și fără dată, către OO. din București în care a susținut că a asigurat asistență juridică pentru SC L. SA în cauza comercială de pe rolul Tribunalului București (Dosar nr. x/3/2007) conform contractului de asistență juridică din anul 2008 pentru un onorariu stabilit în cuantum de 1000 RON, dar nu a fost facturat.

Reclamanta SC PP. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC Asigurarea Românească M. SA, SC QQ. SA, pentru plata sumei de 4.512.384,3 RON, reprezentând despăgubiri cuvenite în baza unui contract de asigurare.

Inițial, acțiunea reclamantei a fost respinsă, în fond, iar Curtea de Apel București a respins apelul.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1028/2008 a admis recursul cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel București, care prin decizia comercială nr. 418 din 25 septembrie 2008 a admis apelul reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 4.512.384,3 RON indemnizație de asigurare, la 939.935,64 RON dobânzi pentru perioada iunie 2004 - decembrie 2005 și 37.896,5 RON cheltuieli de judecată.

Contestația în anulare a pârâtei formulată împotriva deciziei nr. 1028/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă de Curte și hotărârea a fost anulată, cu fixarea unui termen de judecată la 07 mai 2009 pentru a decide asupra recursului.

Anularea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1028/2008 a fost pronunțată la 11 decembrie 2008, însă cu toate acestea reclamanta a cerut executarea silită a Biroului Executorului Judecătoresc B. (dosar executare nr. x/2008).

Împotriva executării silite s-a formulat contestație, iar Judecătoria Alexandria a admis-o inițial suspendând executarea, iar ulterior a anulat toate formele de executare.

În cadrul procedurii de executare reclamanta, prin inculpatul av. C., cu ajutorul inculpatului executor judecătoresc B. și martora - expert contabil – RR. creanța a fost dublată la suma de 9.938.320,98 RON, față de hotărârea instanței (4.512.384,3 RON despăgubiri, 939.935,64 RON dobânzi și 37.896,5 RON cheltuieli de judecată).

La acest fapt s-a ajuns prin reactualizarea creanței stabilite judecătorește, fără să existe autoritate de lucru judecat la suma de 7.357.556,11 RON prin expertul RR. care a întocmit factura din 04 noiembrie 2009 referitor la onorariul de expert (3 pagini) în cuantum de 735.755,62 RON echivalentul a 175.179 euro și inculpatul av. C. ce a întocmit factura din 31 octombrie 2008 referitor la onorariu apărător în cadrul executării silite în sumă de 1.751.098 RON. Aceste sume, ce nu erau exigibile, certe și lichide, au fost incluse în cheltuielile de executare de către inculpatul executor judecătoresc B., în dosarul de executare nr. x/2008.

De altfel ilegalitatea urmărită în executarea silită, se relevă și prin aceea că inculpatul av. C. a încheiat contract de asistență juridică 30 octombrie 2008, cu mențiunea de reprezentare în dosarul de executare nr. x/2008 în condițiile în care acest dosar a fost înregistrat la 31 octombrie 2008 la Biroul Executorului Judecătoresc B., care de asemenea a inclus în cheltuielile de executare suma de 93.861,25 RON reprezentând onorariul său.

Procedeul utilizat în celelalte cazuri, referitor la SC J. SA și SC L. SA au fost același și în cazul SC Asigurarea Românească M. SA, în sensul că avocatul ce asigura asistența juridică în dosarul de executare silită, a stabilit un onorariu extrem de mare 1.751.098 RON.

Pe de altă parte și în acest caz s-a folosit instituția cesiunii de creanță, dreptul respectiv fiind dobândit de SC SS. SRL, - administrată de către inculpatul H. și la care inc. D. era acționar.

În cadrul executării silite acesta a validat toate facturile proforma privind expertiza și onorariul de apărător și cu toate că nu a plătit nimic, a pretins aceste costuri ca deja suportate.

La data de 04 februarie 2009 când Judecătoria Alexandria a admis contestația la executare, inc. C. a cerut restituirea titlului executoriu din dosarul de executare silită nr. x/2008 al BEJ B., act ce normal trebuia să rămână la dosar.

La 05 februarie 2009, folosind același titlu executoriu, inc. C. a cerut inc. B., prin biroul său, o nouă executare silită. Inc. B. a întocmit dosarul de executare nr. x/2009, dar în cele din urmă și această executare silită a fost suspendată.

În cadrul executării silite efectuată de inc. B., acesta a cerut și a poprit conturile debitoarei în cuantum de 9.761.290,00 RON.

Aceste sume de bani indisponibilizate o perioadă de timp, executarea silită nu s-a finalizat datorită suspendării ei, au fost recuperate de către debitoare, însă pe timpul popririi aceasta a fost privată de dreptul său de folosință a banilor.

Pe cale de consecință, debitoarea a suferit prejudiciu prin infracțiune care a fost însă recuperat prin ridicarea popririi, factor extern voinței inc. C., B. și înv. H.

Se mai reține, din probatoriul administrat în cauză că inculpatul B. și-a încălcat atribuțiile de serviciu și în alt dosar de executare silită, în următoarele împrejurări.

Deoarece, debitorul UU. avea un singur imobil situat în București, sector 1, executarea silită a purtat asupra acestui imobil, în Cartea funciară fiind înscrisă somația de executare.

Prin folosirea unui extras de carte funciară neactualizată, UU. și fosta sa soție VV. au reușit să facă o tranzacție în Dosarul nr. x/303/2006 al Judecătoriei sector 6 privind divorțul acestora, în sensul că soția a primit în proprietate exclusivă imobilul din sector 1.

Această tranzacție a fost desființată de instanță, urmare acțiunii pauliene introdusă de SC K. SA. Revocarea contractului de tranzacție dintre foștii soți a fost notată în cartea funciară referitor la imobil.

Deși existentă, această stare de fapt și de drept, cu încălcarea dispozițiilor legale, inculpatul executor judecătoresc B., a executat silit imobilul din sector 1, în favoarea altui creditor, WW., fără a se face comunicările necesare către SC K. SA care avea notat în Cartea Funciară pretențiile sale, în scopul satisfacerii sale alături de WW.

Prin aceasta petenta a fost pusă în imposibilitate de a-și realiza creanța sa și ca atare a fost păgubită cu suma menționată în plângere, sumă ce nu a fost recuperată.

Starea de fapt arătată a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești.

În ceea ce privește poziția inculpaților s-a arătat că aceștia au negat orice vinovăție în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Instanța de fond a apreciat însă că atât faptele în materialitatea lor cât și vinovăția inculpaților a fost dovedită cu înscrisurile existente la dosar, care au fost întocmite și semnate de către unii dintre aceștia, acte care au produs efecte juridice, care au condus în mod direct sau indirect la prejudicierea unor societăți comerciale cu sume importante de bani.

Totodată s-a arătat că, contractul de cesiune de drept litigios din 01 aprilie 2008, oferta de contract de cesiune de drept litigios de creanță formulată de inculpatul C., contractul de asistență juridică, notificarea comună, împuternicirea avocațială din 21 aprilie 2009, Convenția din 19 august 2009, acte care au fost întocmite ca urmare a înțelegerii intervenită între inculpatul A. și C. și care au fost semnate de acești doi inculpați, mai puțin împuternicirea din anul 2009, și oferta de drept litigios de cesiune de drept litigios, dovedesc, fără echivoc, asocierea acestor inculpați în vedere prejudicierii părții civile SC J. SA.

S-a constatat că asocierea dintre acești doi inculpați și realizarea scopului mai sus arătat, este dovedită pe deplin în cauză și prin sprijinirea acesteia de către inculpatul B. care, în calitate de executor judecătoresc, prin modul în care a efectuat executarea silită a SC J. SA, dosar de executare nr. x/2009, atașat integral, a contribuit și el în mod direct la prejudicierea acestei părți civile, pentru ca ulterior, prin încălcarea vădită a atribuțiilor sale a ajutat și la prejudicierea părții civile SC L. SA, conform dosarului de executare nr. x/2009.

S-a mai reținut că, la prejudicierea SC J. SA a contribuit și inculpatul D., avocat stagiar, care a fost atras și determinat în mod direct și nemijlocit de inculpatul C. la această asociere, fapt dovedit în cauză și prin actele aflate în dosarul de constituire a SC O. SRL.

În cursul efectuării executării silite în cele două dosare, nr. x/2009 și nr. x/2009, inculpatul B. pentru a reuși prejudicierea celor două societăți comerciale cu capital integral de stat și a da o aparență legală a acestor executări, a întocmit în fals și alte acte de executare silită printre care și cele două dovezi de comunicare către SC J. SA în care a efectuat mențiunile că nicio persoană nu a fost găsită la sediul acestei societăți și nu s-a putut stabili data când destinatarul poate fi găsit.

Instanța de fond a arătat că este de notorietate publică și era vădit cunoscut și de inculpat, în calitate de executor judecătoresc, că această societate comercială cu capital integral de stat are o importanță națională de necontestat și nu se poate susține, fapt dovedit în cauză și prin depoziții de martori, că, după terminarea programului normal de lucru la sediul acestei societăți nu mai poate fi găsită vreo persoană din colectivul societății sau din personalul de pază.

În scopul prejudicierii acestor două societăți comerciale s-au înlocuit în fals și alte înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată: factura din 21 mai 2009; procesul-verbal de distribuire din 28 iulie 2009; factura proformă din 15 mai 2009; procesul-verbal de cheltuieli de executare de asistență juridică din 21 aprilie 2008; factura din 4 noiembrie 2009; contractul de asistență juridică din 30 octombrie 2008; înscrisuri a căror conținut nu s-a dovedit ca fiind real prin administrarea unor mijloace de probă științifice.

Aceeași situație, a înscrisurilor din dosar, s-a constatat și cu privire la factura întocmită de inculpatul I. privind suma de 1.785.000 RON, adresa fără număr și fără dată trimisă de inculpatul C. către OO., raportul întocmit de expertul contabil RR., facturile privind prețul nereal al expertizelor extrajudiciare prin care s-a facilitat executarea silită a SC J. SA și SC Asigurarea Românească – M. SA cu sume mari de bani, facturi emise de inculpații E. și F. pe numele SC Q. SRL.

În drept, s-a reținut că:

- Faptele executorului judecătoresc B., de a fi întocmit dosarul de executare nr. x/2009 fără să fi existat titlu executoriu în acel moment, ulterior de a fi încheiat acte procedurale de executare (comunicări, etc.) în fals (prin afișare) în condițiile în care la SC J. SA are 3 posturi de pază și dispecerat propriu, pentru a înlătura posibilitatea acesteia de a se apăra și interveni eficient pentru protejarea patrimoniului său, de a fi întocmit în mod cu totul nereal procesul-verbal al cheltuielilor de executare sub aspectul onorariului propriu, al apărătorului ce acorda asistență juridică în dosar și al costului expertizei, de modificare a datei procesului verbal de distribuire din 27 iulie 2009 cu data de 28 iulie 2009, de a fi virat de îndată sumele poprite, deci cu nerespectarea celor 3 zile prevăzute de lege pentru contestație, cu efect al înlăturării încheierii judecătorești ce suspendă provizoriu executarea, de a fi comunicat actele nereale referitor la cheltuieli de executare și noi obligații bănești peste hotărârea fondului, la instituții bancare pentru poprirea sumelor din conturile SC J. SA, cu poprirea acestor sume de către bănci, care nu au cunoscut adevărul despre ce se datora în mod real de către SC J. SA și distribuirea de îndată a sumelor poprite, de a fi executat pe SC L. SA pe baza unui titlu nereal și pe baza unor cheltuieli de executare mult supraevaluate cât și sub aspectul onorariului propriu, cu poprirea sumelor, în baza acestor acte nereale și de a fi executat silit pe SC Asigurarea Românească – M. SA, fără existența titlului executoriu și prin stabilirea unor cheltuieli de executare supraevaluate cu poprirea sumelor la unitățile bancare în aceleași condiții, de a fi început o nouă executare silită față de SC J. SA în aceeași modalitate ca în primul caz, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5), art. 289 și art. 291 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B., care în calitatea de executor judecătoresc a executat silit imobilul din București, sector 1, cu încălcarea drepturilor de creanță a părții vătămate SC K. SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a fi aderat la asocierea inițiată de inculpații C. și A. ce a avut de urmare executarea silită în totalitate ilegală a SC J. SA, SC L. SA și SC Asigurarea Românească – M. SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.,

- faptele inculpatului C., care prin manopere viclene (cesionar, apărător ales) a participat la procesul comercial dintre SC J. SA și SC L. SA și a obținut pretențiile în nume