ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din

24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 4305/88/2010,

în temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul I.I. la o pedeapsă

principală de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală

de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului

în cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul

art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.D.E., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic.

art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de

2 ani.

În temeiul

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul

art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen. a fost condamnat inculpatul D.A., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic.

art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul

art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen. a fost condamnată inculpata A.D., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic.

art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată

același inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani.

În temeiul

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei

în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul

art. 86 C. pen. s-au suspendat pedepsele aplicate inculpaților C.D.E., D.A. și A.D.

pe o durată de 6 ani.

Au fost obligați

inculpații ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. și anume: să se prezinte la

datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea (pentru inculpații

D.A. și A.D.) și de pe lângă Tribunalul Constanța (pentru inculpatul C.D.E.), servicii

cărora li se încredințează supravegherea celor trei inculpați; să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de

existență.

S-a atras atenția

celor trei inculpați asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. relative la revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate

celor trei inculpați pe durata suspendării executării sub supraveghere.

În temeiul

art. 261 C. pen. a fost condamnată pe inculpata A.G., la pedeapsa amenzii penale

în cuantum de 1.000 RON.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. relative la înlocuirea

pedepsei amenzii.

S-au respins ca

nefondate pretențiile civile reprezentând daune materiale formulate de partea civilă

S.G.

În temeiul

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și următoarele C. civ. au fost obligați inculpații

I.I. și C.D.E. la plata sumei de 3.000 de euro reprezentând daune morale către partea

civilă S.G. În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpatul

I.I. suma de 1.050 euro, de la inculpatul C.D.E. suma de 900 de euro și de la inculpatul

A.D. suma de 110 euro.

În temeiul

art. 1 18 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de

4.000 RON ce a făcut obiectul sechestmlui asigurător dispus prin Ordonanța procurorului

din 13 iulie 2007, consemnate la C.E.C. - Sucursala Tulcea conform recipisei de

consemnare din 13 februarie 2007 și a chitanței din aceiași dată.

În temeiul

art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.D.E. autoturismul

marca W.P.V., înmatriculat sub nr. CX, sau echivalentul în RON în măsura în care

autoturismul nu va putea fi găsit.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în

cauză, a reținut că prin rechizitoriul nr. 62D/2006 din 01 aprilie 2008 al D.I.I.C.O.T.-

Biroul teritorial Tulcea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpaților I.I., C.D.E., D.A. și A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 329/2003 și de art. 12 alin. (1) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 42 alin.

(2) C. pen., precum și a inculpatei A.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 261 C. pen.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptelor, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea a făcut

precizări prin adresa de la dosar.

S-a reținut prin

actul de acuzare, în esență, că inculpații I.I. (fost A.), C.D.E., D.A. și A.D.,

s-au constituit și au acționat într-un grup infracțional structurat, care a acționat

în mod coordonat pe o perioadă de aproximativ 2 ani în vederea traficului de persoane,

grup în cadrul căruia fiecare dintre inculpați a avut atribuții precise pe linia

racolării, transportului, cazării și a exploatării în vederea obținerii de beneficii

materiale prin obligarea la practicarea cerșetoriei a victimelor S.G., A.I., M.A.

și M.T.

În rechizitoriu

s-a arătat că inculpatul I.I. a racolat victimele, pe unele inducându-le în eroare,

participând apoi împreună cu ceilalți inculpați la transportul, cazarea și exploatarea

lor în Italia, unde victimele au fost constrânse prin violență să practice cerșetoria

în mod repetat, însușind banii obținuți astfel.

S-a mai reținut

că inculpatul C.D.E. a participat împreună cu ceilalți inculpați la racolarea și

transportul victimelor în Italia, în mod repetat, pentru ca acestea să fie exploatate

prin obligarea la cerșetorie și că inculpații D.A. și A.D., în consens cu ceilalți

inculpați, au racolat, transportat, cazat și exploatat în Italia, în mod repetat

pe victimele A.I. și M.A., însușindu-și banii obținuți din practicarea cerșetoriei.

În actul de sesizare

s-a mai arătat că inculpata A.G., mama inculpatului I.I., s-a prezentat la data

de 07 iulie 2007 la sediul Poliției orașului M. împreună cu victima S.G. și i-a

predat acestuia suma de 4.000 RON pentru a-l determina să-și retragă plângerea formulată

împotriva fiului său.

Prin sentința

penală nr. 176 din 26 mai 2009, Tribunalul Tulcea a pronunțat o hotărâre de condamnare

a inculpaților la pedepse cu închisoarea (cu excepția inculpatei A.G. condamnată

la pedeapsa amenzii penale).

Prin decizia penală

nr. 5/P/07 ianuarie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile declarate de

inculpați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, pentru a

stabili dacă în raport de prevederile art. 263 C. proc. pen. a fost legal sesizată

câtă vreme, elementul încadrare juridică a suferit numeroase transformări de la

începerea urmăririi penale, la investirea instanței și după acest moment, fără a

fi respectate dispozițiile legale în materie privind extinderea urmăririi penale

sau schimbarea încadrării juridice.

În rejudecare

cauza a fost înregistrată sub nr. 528/88/2010/RJ.

Prin sentința

penală nr. 151 din 13 mai 2010, respectând decizia de casare și soluționând excepția

nulității actului de sesizare reiterată de inculpați, Tribunalul Tulcea, în temeiul

art. 300 alin. (2) C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. -

Biroul teritorial Tulcea în vederea refacerii actului de sesizare.

Prin decizia penală

nr. 632/P/07.10.2010 a Curții de Apel Constanța care, apreciind că actul de sesizare

nu conține în sine neregularități ce nu ar putea fi acoperite, a trimis cauza spre

rejudecare.

Cauza a fost înregistrată

sub numărul 4305/88/2010 RJ.

În rejudecare

au fost audiați inculpații, victimele S.G. și A.I., și martorii R.C., L.I., M.C.,

M.T., M.B., A.A., G.E.

Ca urmare a plângerilor

formulate de numita G.E. (fiica părții civile S.G.) și de partea vătămată A.I. au

fost declanșate cercetări penale în urma cărora a rezultat că în perioada 2004/2006,

mai mulți membrii ai familiei A. din orașul H., jud.Constanța, coordonați de inculpatul

I.I. (fost A) zis „B." și fratele său D.I. (fost A. și B.B.) zis „T."

au constituit un grup infracțional organizat în vederea traficului de persoane cu

handicap, exploatate în statele Uniunii Europene, îndeosebi în Italia, prin obligarea

victimelor la practicarea cerșetoriei.

Cei doi frați

și alte aide ale lor (părinții lor, alți frați, foste și actuale soții, ce sunt

cercetate în alte dosare aflate în diferite stadii de soluționare) direct sau prin

persoane interpuse au căutat și au racolat persoane cu handicap fizic (unele și

cu handicap psihic) de pe raza județelor Tulcea și Constanța, cărora le promiteau

câștiguri importante din diverse activități lucrative.

Victimele erau

ajutate să obțină documente de călătorie pe cheltuiala celor din familia A. care

se ocupau și de plata transportului către persoane atrase în acest scop în cadrul

grupului, cum este cazul inculpatului C.D.E.

Ajunse în străinătate,

victimelor li se luau documentele de identitate și călătorie și erau obligate să

cerșească, toate câștigurile realizate din cerșit fiind luate de membrii familiei

A. Victimele erau supravegheate permanent și obligate să locuiască în barăci, locuințe

dezafectate, corturi improvizate, în condiții de cazare și igienico-sanitare dintre

cele mai precare.

Autoritățile judiciare

italiene au sesizat activitatea infracțională a familiei A. și i-au arestat pe I.I.,

pe frații lui A.C., I.A. zis „P.", D.I. zis „T." și alți membrii ai familiei

conform art. 600 C. pen. italian pentru infracțiunea de aducere și menținere în

sclavie a unor cetățeni români.

Din relațiile

primite în cursul urmăririi penale de la autoritățile italiene a rezultat că inculpatul

C.D.E. s-a aflat în baza națională de date a autorităților italiene și a fost controlat

în mai multe rânduri pentru aducerea în mod repetat în Italia a mai multor conaționali,

unii dintre ei fiind ulterior repatriați.

Din aceleași relații

a mai reieșit că inculpații D.A. și A.D. au fost identificați în hangarele industriale

dezafectate din Milano împreună cu mai mulți români care practicau cerșetoria.

Probatoriul administrat

în cauză a evidențiat faptul că în cursul lunii aprilie 2005 în timp ce se afla

la fiica sa N.D în comuna B., jud. Ialomița, partea civilă S.G. a fost interpelat

de inculpatul I.I. care i-a propus să-l ajute să câștige bani în Italia.

Din declarația

victimei S.G. date pe parcursul procesului, instanța a apreciat că este greu de

crezut că inculpatul se plimba întâmplător tocmai prin localitatea B. în care se

afla S.G., și, din pură întâmplare, trecând prin fața porții fiicei victimei, l-a

strigat și i-a spus că îl cunoaște.

Instanța consideră

că, mai degrabă, inculpatul, în căutare de victime, aflase că S.G. era în județul

Ialomița și l-a căutat pentru a-i propune să-l ducă în Italia, propunere cu care

victima a fost de acord în condițiile în care a aflat că inculpatul este fiul lui

A.M. pe care îl cunoștea din M.

După aproximativ

o săptămână, S.G. s-a întors în M. și, după o lună, inculpatul, ținându-se de cuvânt,

a venit să îl ia.

Inculpatul era

însoțit de prietena sa din acea vreme, C.M. (a cărei audiere nu a fost posibilă,

aceasta fiind plecată în Italia, astfel cum rezultă din procesele-verbale de executare

a mandatelor de aducere) și de inculpatul C.D.E. care conducea o D.P. cu care căra

animale.

Cei patru au plecat

la Medgidia, S.G. fiind găzduit de „B." acasă, inculpatul comunicându-i că

va pleca fără el, dar că va fi așteptat în Italia de tatăl și de fratele lui.

A doua zi, victima

a plecat cu mașina condusă de același C.D.E., împreună cu doi bărbați și o femeie

(G.A.), șoferul dându-le fiecăruia 500 euro pentru a trece granița.

La Milano, S.G.

a fost predat fratelui inculpatului, cunoscut sub numele de „T.", acesta plătindu-i

lui C.D.E. 300 euro.

„T." i-a

spus părții civile că în prima fază va trebui să cerșească pentru a avea bani să-și

plătească un loc de muncă, după care l-a așezat la un semafor, într-o intersecție,

cu un pahar în mână.

Victima a declarat

că din cerșit câștiga zilnic circa 100-110 euro, precizând că atunci când venea

cu mai puțini bani (80-90 euro), „T." îl bătea cu o rangă de fier și era strâns

de gât.

După aproximativ

2 luni, ,,T." a revenit în România și l-a „vândut" pe S.G. lui C.A. și

soției lui, l-a preluat și a continuat să-l agreseze dacă nu aducea suficienți bani

din cerșit.

Ajutat de victima

M.T., care cerșea tot pentru ,,T.", S.G. a reușit să fugă de la membrii familiei

A. și să revină în România, după aproximativ 9 luni de trai în condiții inumane.

După revenirea

în România, starea sănătății lui S.G., în vârstă de 70 de ani la acea vreme, s-a

agravat, fiind necesară internarea lui în mai multe rânduri, la mai multe unități

spitalicești.

Din concluziile

raportului medico-legal din 04 aprilie 2007 întocmit de Serviciul de medicină legală

Tulcea a rezultat că între condițiile de viață suportate în perioada exploatării

sale în Italia și a afecțiunilor medicale pentru care victima a fost internată ulterior

revenirii în România, poate exista o anumită determinare.

Din declarația

părții civile S.G. a rezultat că, la două săptămâni de la revenirea în țară, a primit

un telefon de la M.T. care i l-a dat la telefon pe „B." acesta propunându-i

să vină la M.T., în comuna C., jud.Constanța, pentru a-i face plata muncii sale,

propunere pe care S. a refuzat-o.

Într-o declarație

dată la 03 iulie 2007, S.G. a făcut cunoscută organelor de urmărire penală, împrejurarea

că în ziua de 02 iulie 2007, a fost sunat de fratele inculpatului I.I., zis „P.l",

care i-a propus suma de 2.000 euro, iar pe 03 iulie 2007, i-a propus 70 milioane

ROL pentru ,,a se împăca".

Și M.T. l-a contactat

telefonic pe S.G., sugerându-i acestuia „să cadă la înțelegere" cu familia

lui „B." care este deja în închisoare, iar tatăl lui „B." l-a vizitat

acasă propunându-i bani pentru împăcare, însă partea vătămată nu a acceptat.

Dar nu numai S.G.

a fost racolat de inculpați și numiții A.I., M.A. și M.T. au fost duși în Italia

și obligați să cerșească.

Victima A.I. a

fost racolată pe raza comunei T., jud.Tulcea de către inculpații D.A. și A.D. care,

la începutul anului 2006, i-au făcut cunoștință cu nepotul lor, inculpatul I.I.

Inculpatul I.

i-a propus lui A.I. să meargă în Italia la cerșit, propunere refuzată inițial, acceptată

până la urmă, din pricina sărăciei în care se zbătea victima.

Trebuie precizat

că A.I. avea un handicap minor la mâna stângă (îi lipsea degetul mare).

Din probele administrate

a rezultat că și în privința acestei victime s-a urmat același „tipar": la

data de 16 martie 2006, A.I. a fost luat de la domiciliul său de I.I. însoțit de

C.D.E. și unchii săi D.A. și A.D., și dus la H. cu mașina condusă de inculpatul

C., stând 2-3 zile la H., la domiciliul inculpatului I.I.

În Italia a plecat

cu mașina inculpatului C. împreună cu alte două persoane, una dintre ele mergând

și ea la cerșit (declarația victimei dată în cursul urmăririi penale).

Inculpatul C.D.E.

l-a lăsat pe A.I. tot la Milano și a primit de la soția lui „B." (care a preluat

victima) suma de 350 euro pentru transport.

Pe durata transportului,

pașaportul victimei a fost ținut de C.D.E. care la destinație l-a predat soției

lui „B."

I.T. („L.",

fosta soție a inculpatului I.) l-a instruit pe A.I. cum să cerșească în limba italiană,

la semafoare.

„L." l-a

obligat să cerșească aproximativ 2 luni, câștigând între 15-30 euro/zi, bani care

erau colectați de „B.", din acești bani asigurându-i-se hrana, un pachet de

țigări și o sticlă de vin (pe care o împărțea cu alte trei persoane care erau cazate

ca și el în barăci, într-un fost parc industrial părăsit din Milano).

A.I. a afirmat

că „L." l-a agresat fizic (l-a lovit cu o cârjă pe spate) deoarece refuza să

mai iasă la cerșit.

Victima a reușit

să fugă de „L.", după aproximativ o lună, dar a fost găsit de „T." (fratele

lui I.) într-un alt parc industrial din Milano și a fost lovit cu un par în spate

pentru că a refuzat să mai cerșească pentru ei în condițiile în care era bătut pentru

a câștiga mai mulți bani.

Victima a precizat

că l-a amenințat pe „B." că merge la poliție, context în care inculpatul I.I.

i-a restituit pașaportul și l-a lăsat să plece, victima revenind în țară la data

de 28 mai 2006.

Victima M.A. a

fost racolată de către inculpatul D.A. care în cursul lunii mai 2006 i-a propus

să meargă să muncească în Italia, însă victima l-a refuzat motivând că mama sa este

bolnavă, afirmând că s-ar putea să accepte după decesul mamei sale.

În declarația

olografă din 13 februarie 2007, M.A. a susținut că în luna august 2006, după decesul

mamei sale, a fost din nou abordat de D.A. cu aceiași propunere pe care, de această

dată, a acceptat-o.

Astfel, în cursul

lunii octombrie 2006, împreună cu D.A., a mers la Tulcea pentru a face demersurile

necesare obținerii pașaportului turistic, toate taxele fiind plătite de inculpatul

D., după care, 5-6 zile a fost găzduit de inculpatul D., iar la sfârșitul lunii

octombrie 2006 a plecat în Italia cu un autocar din autogara Tulcea, cheltuielile

de transport fiind plătite de același inculpat.

Ajuns la Milano,

M.A. a fost preluat de inculpata A.D., soția lui D.A. care l-a învățat cum să cerșească

în limba italiană.

M.A. a locuit

într-un cort, inițial într-un parc, iar ulterior într-o hală lângă un spital, asemenea

celorlalte victime și a practicat cerșetoria 11 zile, obținând sume variind între

5-20 euro pe zi, bani pe care i-a dat lui D.A.

La o razie a poliției,

M.A. și A.D. au fost conduși la sediul poliției locale italiene, au fost audiați,

fotografiați și amprentați, ulterior, fiind urcați în autocar și conduși la aeroport

pentru a reveni în România.

Ajunși în țară,

la data de 14 noiembrie 2006, M.A. a rămas o noapte în B., la A.D. care, a doua

zi, i-a luat bilet pentru Tulcea și i-a dat 3.000 RON vechi.

Din declarația

dată în cursul urmăririi penale de martoail M.A. (în condițiile în care nu a înțeles

să depună plângere, a fost audiat în calitate de martor) a mai rezultat că în Italia

a cunoscut un tânăr căruia i se spunea „B.", considerat ca fiind șef, care

avea patru cerșetori, majoritatea din B.

M.A. a decedat,

astfel că audierea sa în cursul cercetării judecătorești nu a fost posibilă.

A fost audiat

fratele său, M.C. care a declarat că fratele său a plecat în Italia pentru a-și

căuta fiica.

Analizând această

declarație în complexul materialului probator, instanța o apreciază ca nesinceră

și o va înlătura.

Martorul M.C.

a recunoscut că este prieten cu inculpatul D.A. de mulți ani, susținerile sale din

timpul cercetării judecătorești nu se coroborează cu cele ale fratelui său și, în

plus, martorul nu a dat o explicație credibilă cu privire la retractarea declarației

din 01 iunie 2007, dată în cursul urmăririi penale (martorul afirmând că declarația

nu a fost scrisă de el, dar, deși i-a fost citită, nu i-a dat importanță).

Instanța, a reținut

ca sinceră declarația lui M.C. din cursul urmăririi penale, această probă coroborându-se

cu declarația lui M.A. și a martorilor A.A. și S.R. (declarații din cursul urmăririi

penale).

În această depoziție,

martorul M.C. a susținut că fratele său a fost convins să plece în Italia de către

inculpații D.A. și A.D., aceștia suportând cheltuielile necesare.

În Italia, fratele

său a cerșit lângă un semafor, fiind învățat cum să cerșească de cei doi inculpați

D., banii obținuți predându-i lui A.D.

Victima M.T. (cu

handicap la un picior) a fost transportată în Italia la data de 13 mai 2005 de către

inculpatul C.D.E.

În cursul urmăririi

penale, M.T. (audiat tot în calitate de martor în lipsa unei plângeri penale) a

declarat că a ajuns în Italia ajutat de „T.", fratele inculpatului I.I. și

a practicat cerșetoria, banii obținuți (aproximativ 50-60 euro zilnic) înmânându-i

lui ,,T." fără a fi constrâns în vreun fel.

Din declarația

martorului a reieșit că inculpatul C.D.E. se ocupa cu transporturile în Italia contra

unor sume de bani, în Italia fiind multe persoane aduse de acesta care practicau

cerșetoria.

În fața instanței,

M.T. a subliniat că a plecat să cerșească fără ajutorul nimănui și că nici el, nici

S.G., nu au fost agresați, determinați să cerșească de cineva anume.

Instanța primește

cu rezerve aceste susțineri, în contextul în care, din declarația victimei S.G.

a rezultat implicarea lui M.T. în încercarea inculpatului I.I. și a familiei sale

de a „cumpăra" tăcerea victimei și renunțarea la acuzații.

Această implicare

naște suspiciunea că și M.T. a primit sume de bani pentru a nu formula plângeri

penale împotriva inculpaților.

Mai mult, deși

martorul și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale între aceasta

și susținerile făcute în cursul cercetării judecătorești, precum și între declarațiile

sale și cele ale lui S.G., există diferențe, contradicții.

În declarația

dată în fața instanței, M.T. a afirmat că banii câștigați din cerșit îi cheltuia

atât el cât și S.G., spre deosebire de susținerile din faza de urmărire penală,

când a precizat că preda banii lui „T.”, la fel și S.G.

În cursul cercetării

judecătorești, M. a declarat că S.G. își consuma banii pe băutură și că era mai

tot timpul beat, susțineri ce nu se regăsesc în declarația de la urmărire penală

în care amintea doar de durerile de plămâni pe care le acuza S.G.

În fine, în legătură

cu perioada în care M.T. a practicat cerșetoria în Italia, martorul a avut susțineri

diferite pe parcursul procesului (3 luni sau 3 săptămâni).

Din ansamblul

probator a rezultat că victima S.G. a practicat cerșetoria timp de 9 luni și cum,

M.T. a recunoscut în declarațiile sale că el era deja în Italia când a venit S.G.,

că a stat împreună cu el și au revenit împreună în România, astfel că s-a reținut

că și M.T. a practicat cerșetoria timp de cel puțin 9 luni și a câștigat cel puțin

50 euro/zi, bani pe care i-a predat lui „T."

Probatoriul administrat

nu a pus în evidență, cu caracter de certitudine, că asupra victimelor M.A. și M.T.

au fost exercitate agresiuni fizice.

Cu toate acestea,

instanța a apreciat că asupra lor au fost exercitate alte forme de constrângere:

s-a profitat de handicapul lor fizic, de lipsa lor de reacție la modul cum erau

tratați: cazați în condiții insalubre, fără apă sau hrană (li se dădea un pachet

de țigări pe zi și băutură), fără acte de identitate, pașaport, fără posibilități

materiale de întoarcere în România.

Așadar, traficul

și exploatarea prin cerșetorie a victimelor, constrângerile și tratamentul umilitor

la care au fost supuse rezultă fără nici o îndoială din declarațiile victimelor

și a martorilor G.E., S.M., A.A., S.R. și I.A.

A mai rezultat

și faptul că inculpatul I.I. și membrii ai familiei sale au luat legătura cu victimele

S.G. și M.T., cu fiicele lui S.G. pentru a-i determina prin amenințări și corupere

(promisiunea avansării unor sume mari de bani) să declare în favoarea lor, pentru

a evita răspunderea penală.

Aceste încercări

au culminat la data de 06 iulie 2007, când la sediul Poliției orașului M. s-au prezentat

victima S.G. și I.A., fratele inculpatului I.I. (cercetat și el în prezenta cauză

pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 C. pen., dar față de care s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală) solicitând întocmirea unui act doveditor din care să rezulte

că S.G. s-a împăcat cu inculpatul I.I. și cu fratele acestuia, D.I., act în care

să se consemneze și faptul că victima a muncit în orașul Milano (Italia) pentru

cei doi, aceștia neavând posibilitatea să-l plătească la timp.

Pentru realizarea

împăcării, I.A. era dispus să-i plătească victimei S.G., suma de 1.300 de euro ce-i

fusese dată de către părinții săi, A.M. și A.G.

I.A., pretextând

că nu are banii asupra sa și că e nevoit să-i aducă de la mașină, a părăsit sediul

poliției.

Demersul început

de I.A. a fost continuat de mama sa, A.G., care, a doua zi, s-a prezentat la sediul

poliției împreună cu aceiași victimă, S.G., și, în prezența unui lucrător de poliție,

i-a înmânat victimei suma de 4.000 RON pentru ca acesta să-și retragă plângerea

depusă împotriva fiilor săi.

Suma de bani a

fost ridicată în vederea confiscării și consemnată la dispoziția organelor judiciare

până la soluționarea definitivă a cauzei.

În drept, fapta

inculpatei A.G. de a încerca determinarea părții vătămate S.G. de a da declarații

mincinoase, oferindu-i în acest scop suma de 4.000 RON, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de

art. 261 C. pen.

Prin fapta sa,

inculpata A.G. demonstrează indirect exploatarea victimei S.G. prin practicarea

cerșetoriei de către fiul său I.I.

Revenind la faptele

de trafic și exploatare a victimelor descrise în paragrafele anterioare, instanța

a constatat că încadrările juridice reținute inițial și precizate de procuror prin

adresa de la dosar primul ciclu judiciar sunt corecte.

Astfel, fapta

inculpatului I.I. de a racola pe victima S.G. și, împreună cu inculpații D.A. și

A.D. pe victima A.I., de a participa la transportul victimelor în Italia în vederea

exploatării lor prin cerșetorie, în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 679/2001 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului

C.D.E. de a participa împreună cu ceilalți inculpați la racolarea și transportul

victimelor S.G., A.I. și M.T. în Italia, știind că acestea sunt exploatate de membrii

grupului infracțional prin obligarea la practicarea cerșetoriei, în baza unei rezoluții

infracționale unice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 679/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că

apărările acestui inculpat care a solicitat achitarea sa, nu pot fi primite.

Împrejurarea că

C. se ocupa în mod obișnuit de transportul persoanelor în străinătate, este necontestat,

însă, din întregul material probator a rezultat că implicarea sa nu s-a limitat

doar cu transportul acestor persoane.

Dimpotrivă, probatoriul

a evidențiat că inculpatul C. l-a însoțit pe I.I. la domiciliul victimelor S. și

A.I. pe care le-a transportat inițial la M., respectiv, la H., la locuința lui I.I.,

că a asistat la discuții și cunoștea scopul deplasării acelor persoane în Italia,

că le-a dat acestora 500 de euro pentru a trece granița, le-a luat pașaportul și

l-a dat la destinație persoanei care a preluat victima, fiind plătit de „T.” și

de „L." (cea care l-a preluat pe A.I.) cu 300 sau 350 de euro pentru fiecare

persoană predată.

Fapta inculpatului

D.A. de a-i racola pe A.I. (împreună cu A.D. și I.I.) și pe M.A., de a participa

la transferarea acestora în Italia în vederea exploatării lor prin obligarea la

practica cerșetoriei și de a contribui împreună cu inculpata A.D. la exploatarea

victimei M.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei

A.D. de a racola împreună cu inculpații D.A. și I.I. pe A.I. în vederea exploatării

prin obligarea la practicarea cerșetoriei și fapta de exploatare împreună cu inculpatul

D.A. pe victima M.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

Întregul material

probator demonstrează, fără putință de tăgadă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea

acestor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001, dar și de săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Potrivit art.

7 din acest act normativ, constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui

grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui

astfel de grup.

În art. 2

lit. a) din aceiași lege, grupul infracțional organizat este definit ca acel grup

structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă

și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni

grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu

material.

Examinând activitatea

infracțională a inculpaților prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a constatat

că inculpații au constituit și au conlucrat într-un grup structurat, au acționat

în mod coordonat aproximativ 2 ani, grup în care inculpatul I.I. era considerat

șeful grupului, implicat în toate activitățile infracționale ale grupului: racolare,

organizare transport, cazare și transportul victimelor. Atribuții identice aveau

și ceilalți inculpați D.A. și A.D., iar inculpatul C., avea atribuții precise numai

în ceea ce privește racolarea și transportul victimelor. În mod evident, toți cei

patru inculpați au obținut beneficii financiare din activitatea descrisă anterior.

Relativ la încadrarea

juridică a faptelor de trafic de persoane, procurorul i-a trimis în judecată pe

inculpați cu aplicarea art. 13 C. pen.

Analizând modul

de reglementare a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modificările

intervenite în timp, inclusiv consecințele reținerii formei continuate a infracțiunilor

prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, considerăm că dispozițiile relative la

aplicarea legii penale mai favorabile nu sunt incidente în speță, constatare care

nu implică o schimbare de încadrare juridică în sensul cerut de art. 334 C.

proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere toate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor,

persoana inculpaților, contribuția efectivă a acestora la comiterea faptelor, lipsa

antecedentelor penale ale inculpaților C.D.E., A.D., antecedentele penale ale inculpaților

I.I. și D.A.

De asemenea a

fost avută în vedere și împrejurarea că numai inculpatul C. are studii (medii profesionale)

și o ocupație stabilă, ceilalți 4 inculpați neavând studii, ocupație și nefigurând

în evidențele fiscale ale localităților de domiciliu cu surse de venit sau bunuri

impozabile.

Nu a fost ignorată

conduita inculpaților pe parcursul procesului penal: nu au recunoscut săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în schimb, în cursul acestei

cercetări judecătorești, s-au prezentat la aproape toate termenele de judecată,

excepție fiind inculpații A.G. și I.I. care au lipsit la cele mai multe termene

de judecată acordate în cauză.

În privința modalității

de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate celor patru inculpați, s-a reținut

contribuția majoră a inculpatului I.I. la săvârșirea infracțiunilor, antecedentele

sale penale (amendă penală pentru săvârșirea în 2006 a unei infracțiuni de lovire

prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., condamnarea și executarea unei pedepse privative

de libertate ca urmare a săvârșirii în Italia a unei infracțiuni de aducere și menținere

în stare de sclavie a unor conaționali), ceea ce a determinat instanța să considere

că scopul pedepsei aplicate acestui inculpat poate fi atins numai prin executarea

pedepsei în regim de detenție.

În privința celorlalți

inculpați, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 86

1

C. pen. alin. (1) și alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate sunt de câte trei ani

închisoare, inculpații C.D.E. și A.D. sunt la primul conflict cu legea penală, iar

inculpatul D.A. nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii (în cazier este

înscrisă o condamnare la pedeapsa amenzii penale), față de toți cei trei inculpați

apreciem că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și,

chiar fără executarea pedepsei, condamnații nu vor mai săvârșii infracțiuni.

Instanța a fost

investită și cu acțiunile civile ale părților civile S.G. și A.I.

A.I., în cursul

urmăririi penale, a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 2.000 euro

cu titlu de daune materiale, reprezentând suma de bani pe care a obținut-o din practicarea

cerșetoriei.

S.G. a solicitat

obligarea inculpaților la plata sumei de 3.000 de euro reprezentând daune morale

și a sumei de 7.000 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând suma pe care

ar fi câștigat-o în Italia).

S-a reținut că

în contextul în care sumele obținute de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane sunt supuse confiscării și nu pot fi folosite la despăgubirea

victimelor, astfel cum rezultă din disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, pretențiile

celor două victime reprezentând despăgubiri materiale nu pot fi acordate.

Admisibilă este,

în schimb, solicitarea părții civile S.G. cu privire la acordarea daunelor morale

în sumă de 3.000 de euro.

S-a arătat că

există suficiente probe care atestă că în toată perioada de 9 luni, cât timp S.G.

a fost obligat să cerșească în Italia, aceasta a suferit constrângeri fizice și

privațiuni însemnate, toată suferința și umilința pe care le-a îndurat justificând

acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.

Pentru acoperirea

prejudiciului moral încercat de S.G., au fost obligați în solidar, inculpații I.I.

și C.D.E., inculpați care l-au racolat și l-au transportat în Italia.

În temeiul

art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea următoarelor sume: de la inculpatul

I.I. suma de 1.500 euro (obținută de la A.I.), de la inculpatul C.D.E. suma de 900

euro (obținută pentru transportul victimelor în Italia) și de la inculpata A.D.

suma de 110 euro (obținută de la M.A.). La calculul acestor sume a fost avută în

vedere perioada în care victimele au cerșit și media veniturilor zilnice obținute.

Astfel, A.I. a cerșit două luni și a câștigat în medie 17,5 euro/zi, M.A. a cerșit

11 zile și a câștigat în medie 10 euro/zi.

C.D.E. a transportat

trei persoane, primind de fiecare dată 300 euro transport pentru fiecare persoană.

În actul de sesizare

s-a solicitat și confiscarea sumelor obținute de I.I. de la victima S.G., însă,

având în vedere caracterul personal al confiscării și întrucât S.G. a susținut că

sumele obținute din practicarea cerșetoriei le-a predat lui „T." (D.I., fratele

lui I.I.) instanța nu va dispune confiscarea acestor sume.

Văzând și dispozițiile

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de

4.000 RON, sumă oferită de A.G. lui S.G. și care a făcut obiectul sechestrului asigurător

dispus prin ordonanța procurorului din 13 iulie 2007.

În temeiul aceluiași

art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus și confiscarea de la inculpatul C.D.E.

a autoturismului marca W.P.V., înmatriculat sub nr. CX., dobândit la 28 octombrie

2005 cu factura fiscală, sau contravaloarea acestuia în măsura în care acesta nu

va putea fi găsit.

Împotriva susmenționatei

sentințe au formulat apel inculpați I.I. și C.D.E., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat

de apelantul inculpat I.I.:

În mod greșit

instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv constituire în grup infracțional

organizat, impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a susținut că

nu s-a făcut dovada că inculpatul aveau un rol bine stabilit în grup, așa cum rezultă

din analiza tuturor depozițiilor de la urmărirea penală și din fața instanței de

fond.

În mod greșit,

instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., impunându-se achitarea inculpatului în temeiul

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susținut că,

din toate probele administrate nu reiese că inculpatul I.I. (fost A.) a avut vreo

implicare în ceea ce s-a întâmplat, toate părțile făcând referire la „T." și

nu la inculpat, însăși partea vătămată S.G. arătând că inculpatul I.I. (fost

A.) nu avea cunoștință de ce se întâmpla, el anunțându-l telefonic.

Mai mult de atât,

inculpatul a făcut doar scurte vizite în Italia fără a își vizita familia și fără

a primi sume de bani de la aceștia.

Pe de altă parte

s-a menționat în actul de sesizare al instanței că a fost cercetat pentru comiterea

de fapte similare și că împotriva sa autoritățile italiene au dat o soluție de achitare,

neputându-se dovedi implicarea sa în activitățile de cerșetorie desfășurate de persoane

române pe teritoriul Italiei.

S-a susținut că

inculpatul nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, acesta doar încercând

să ajute niște persoane nevoiașe să ajungă în Italia.

În subsidiar,

s-a apreciat că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei

aplicată inculpatului, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea

de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen.

În apelul formulat

de apelantul inculpat C.D.E.:

În mod greșit,

instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv constituire în grup infracțional

organizat impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a arătat că

inculpatul desfășura ca activitate permanentă, transportul de persoane în străinătate,

arătând că, în perioada vizată, acesta a efectuat aproximativ 600-700 de intrări

- ieșiri în și din țară, astfel încât, între cele 2.000 de persoane transportate

au fost și trei părți vătămate, persoane, care potrivit declarațiilor inculpatului,

s-au prezentat ca și clienți și i-au cerut să le transporte în Italia, fără ca inculpatul

să manifeste vreun interes în legătură cu acele persoane, cine sunt, cine le trimitea,

cine le plătea și unde ajungeau, inculpatul efectuând strict transportul rutier

România - Italia și din această perspectivă nu se poate reține că acest inculpat

era acea verigă care se ocupa cu transportul persoanelor, în legătură cu grupul

infracțional constituit din I.I., D.A., A.D.

În mod greșit,

instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., impunându-se achitarea inculpatului în temeiul

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În acest sens,

s-a arătat că în condițiile în care textul de lege prevede recrutarea, transportarea,

cazarea unor persoane prin amenințări și violențe sau prin alte forme de constrângere,

înșelăciune, fraudă, abuz de autoritate sau profitând de starea de neputință a victimei,

potrivit declarațiilor părților vătămate, nu reiese că inculpatul le-ar fi promis

că-i duce în altă parte sau că i-ar fi reținut cu forța în autoturism, ci doar că

au stat în mașina condusă de inculpatul C.D.E.

În subsidiar,

s-a apreciat că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei

aplicată inculpatului, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei, în raport de

participația minimă la comiterea faptelor, iar ca modalitate de executare, se solicită

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală

nr. 135/P din 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate apelurile formulate de apelanții

inculpați I.I. și C.D.E. împotriva sentinței penale nr. 13 din 24 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4305/88/2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați apelanții inculpați I.I. și C.D.E. la plata

a câte 700 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189

C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 400 RON, se vor

avansa din fondurile Ministerului Justiței.

Examinând legalitatea

și temeinicia susmenționatei sentințe, din perspectiva criticilor formulate, precum

și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Curtea de apel a constatat

că în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică

dată faptelor comise de cei doi inculpați, în acord cu materialul probator administrat

în cauză. Referitor la activitatea infracțională a inculpaților în raport de victima

S.G. s-a reținut că potrivit declarației acestei părții vătămate, dată în cursul

urmăririi penale, în cursul lunii aprilie 2005 în timp ce se afla la fiica sa N.D

în comuna B., jud. Ialomița, pe la poarta locuinței acesteia a trecut inculpatul

I.I., care i-a spus că este fiul numitului A.M., pe care partea civilă îl cunoștea,

propunându-i acestuia să se deplaseze în Italia pentru a muncii, în meseria pe care

o avea, partea civilă S.G. fiind de acord.

S-a reținut că

modul de abordare a părții civile, probează fără dubiu că, inculpatul avea cunoștință

de locul unde se află, că venise special pentru a-l racola, folosindu-se de legătura

de rudenie cu o persoană cunoscută părții civile.

Nu s-a argumentat

de către inculpat motivul pentru care, în condițiile în care nu îl cunoștea pe partea

civilă și fără a cunoaște situația sa, l-a interpelat pentru a-i găsi loc de muncă,

devenind certă intenția acestuia de a racola persoane cu handicap pentru a cerși

în Italia, unde se afla întreaga familie a inculpatului.

Ulterior, după

întoarcerea părții civile în localitatea M., la locuința numitei S.M., loc unde

se afla și cealaltă fiică a sa, martora G.E., au venit inculpatul I.I. împreună

cu concubina sa, numita C.M., la invitația martorei, însă în urma unui telefon dat

de concubina inculpatului, ocazie cu care, inculpatul i-a propus părții civile să

plece în Italia, însă nu pentru a practica meseria pe care o cunoștea ci pentru

altceva, fără să specifice, partea civilă fiind de acord.

Vizitele pe care

inculpatul I.I. le-a făcut la domiciliul părții civile sunt recunoscute de acesta

în declarația dată în cursul urmăririi penale, însă în alte împrejurări decât cele

relatate de cele două martore, aspecte care, în mod corect au fost înlăturate de

instanța de fond, având în vedere că sunt contrare celor susținute de cele două

martore și de partea civilă.

S-a reținut că

aceste împrejurări sunt confirmate de martorele G.E. și S.M., în mod constant pe

tot parcursul procesului penal.

De asemenea, s-a

reținut că deplasarea la locuința părții civile din M. s-a realizat cu o D.P. condusă

de inculpatul C.D.E., care a efectuat și deplasarea de la domiciliul părții civile

la locuința inculpatului I.I., cu mențiunea că, a doua zi, victima a plecat cu mașina

condusă de același C.D.E., împreună cu doi bărbați și o femeie (G.A.), șoferul dându-le

fiecăruia 500 euro pentru a trece granița.

S-a constatat

că insistența cu care inculpatul I.I. a acționat în raport de partea civilă, deplasându-se

de mai multe ori la domiciliile unde acesta se afla, constituie un alt argument

în sprijinul racolării părții civile.

De asemenea s-a

menționat că, inculpatul I.I. i-a comunicat părții civile că va pleca fără el, dar

că va fi așteptat în Italia de tatăl și de fratele lui.

S-a reținut faptul

că, inculpatul C.D.E. a efectuat transportul inculpatului I.I. și a concubinei sale

la domiciliul părții civile, că tot acesta i-a transportat la domiciliul inculpatului

I.I. pentru ca, a doua zi să efectueze transportul părții civile în Italia, constituie

argumente că, inculpatul C.D.E. făcea parte din grupul constituit de inculpatul

I.I. în scopul de a identifica, racola și de a obține venituri din activitatea de

cerșit a persoanelor racolate, rolul său în grup fiind cel de a participa la activitatea

de racolare și de transport a victimelor.

S-a arătat că

implicarea inculpatului C.D.E. în activitatea de traficare este demonstrată și de

faptul că, fără a avea nici o obligație în calitate de șofer, care ar fi efectuat

un simplu transport, a dat victimei suma de 500 de euro necesară pentru a trece

granița dar și faptul că, potrivit înțelegerii cu inculpatul I.I., partea civilă,

ajunsă la Milano, a fost preluată de fratele inculpatului I.I., numitul B.I. zis

„T.", acesta fiind cel care i-a și plătit inculpatul C.D.E. suma de 300 de

euro.

Inculpatul C.D.E.

a recunoscut în declarația dată în cursul urmăririi penale că l-a transportat pe

inculpatul I.I., în localitatea M., de unde l-au luat pe partea civilă, și că i-a

transportat în Medgidia, împrejurare care nu se explică în condițiile în care inculpatul

C.D.E. l-ar fi cunoscut numai din vedere pe inculpatul I.I.

S-a reținut că

prin declarația dată, inculpatul I.I. nu confirmă că i-ar fi dat inculpatului C.D.E.

suma reprezentând contravaloarea transportului, aspectul fiind infirmat și de partea

civilă, astfel încât se va înlătura apărarea inculpatului C.D.E.

Împrejurarea prezintă

relevanță, întrucât, inculpatul C.D.E., dacă ar fi desfășurat o simplă și normală

activitate de transport, nu ar fi acceptat ca plata transportului să se realizeze

la destinație și aceasta doar la rugămintea unei persoane pe care o cunoștea doar

din vedere.

Este cert că,

spunându-i părții civile că nu va practica meseria sa ci altceva și stabilind că

partea civilă va fi preluată de fratele său, numitul B.I. zis „T.” inculpatul I.I.

avea cunoștință ce activitate va desfășura partea civilă și în folosul cărei persoane.

S-a arătat că

este relevantă declarația martorei G.E., care a precizat că, după plecarea tatălui

său, după un anumit interval de timp, întâlnindu-se în localitatea C. cu inculpatul

I.I. care era cu o D.P., condusă de o altă persoană, a aflat de la acesta că tatăl

său este în Italia și cerșește, fapt confirmat și de concubina inculpatului cu care

martora s-a întâlnit după două trei zile.

S-a reținut că

inculpatul I.I., prin declarația dată în cursul urmăririi penale, confirmă faptul

că atât el cât și concubina sa o cunoșteau pe martora G.E.

După preluarea

sa de către fratele inculpatului I.I., numitul ,,T." , acesta i-a spus părții

civile că în prima fază va trebui să cerșească pentru a avea bani să-și plătească

un loc de muncă, după care l-a așezat la un semafor, într-o intersecție, cu un pahar

în mână.

Faptul că inculpatul

I.I. nu i-a spus direct părții civile să cerșească, nu are nici o relevanță pentru

existența infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, atâta timp cât acesta l-a racolat pe partea civilă, în acest scop

și l-a plasat fratelui său în vederea practicării de partea civilă a cerșetoriei.

S-a reținut că

implicarea inculpatului I.I. dar și a inculpatul C.D.E. în racolarea părții civile

este confirmată și de martorul M.T., persoană care cerșea împreună cu partea civilă,

și care a fost adus în Italia de „T." care, în declarația dată în cursul urmăririi

penale, confirmă că partea civilă a fost adusă în Italia de inculpatul I.I., transportul

fiind efectuat de inculpatul C.D.E.

Tot acest martor

confirmă, chiar și în declarația dată în fața instanței de fond că, partea civilă

nu vroia să cerșească.

S-a reținut faptul

că, martorul M.T. îl cunoștea pe inculpatul C.D.E. ca fiind persoana care efectua

transporturi în Italia, mai mult, martorul a susținut inclusiv în declarația dată

în fața instanței de fond că, legătura cu numitul „T." a ținut-o prin intermediul

inculpat