ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3239/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția penală, s-au dispus condamnarea inculpaților: 1. K.P.P. la: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; 2. K.C.G. la: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; În temeiul art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen.

au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului K.C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. pen s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților K.P.P. și K.C.G. sub supraveghere pe o durată de 8 ani. S-a dispus suspendarea pedepselor accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Inculpații au foat obligați ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. A fost atrasă atenția inculpaților asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86 4 cu referire la art. 83 C. pen.

S-a luat act că, inculpații au fost arestați preventiv în perioada 1 august 2012-24 octombrie 2012. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 3450 grame și respectiv 27,2 grame cannabis rămase după expertizare și depuse în camera de corpuri delicte a Inspectoratului General ai Poliției Române, D.C.J.S.E.O. cu dovada din 7 august 2011. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a 4 bidoane din plastic alb-gălbui, cu capacitatea de 20 Iitri fiecare, predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea cu dovada din 3 august 2012. S-a dispus restituirea către inculpați a două telefoane mobile, respectiv: - X1, funcțional, uzat 50%; - X2, funcțional, uzat 50%, predate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J.

Tulcea, cu dovada din data de 3 august 2012. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat, câte 3.000 RON pentru fiecare. Onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, în valoare de 1.200 RON, s-a dispus a se vira din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpret pentru termenul din 18 decembrie, în valoare de 308 RON se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul Tulcea, pentru doamna interpret D.I. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților că aceștia au cultivat și deținut, fără drept, în zona C.V., în apropierea canalului P., plante de canabis, ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, constituind droguri de risc.

S-a mai reținut că inculpatul K.C.G. a deținut și experimentat consumul de droguri de risc din categoria celor prevăzute în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, fără drept. Prezenți în fața instanței, în stare de arest preventiv, inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, declarând că au găsit plantele respective și au hotărât să întrețină doar o plantă pentru consumul propriu. Analizând cauza, în raport de probele administrate, Tribunalul reține în fapt următoarele: La data de 27 iulie 2012, un echipaj din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră C., acționând în baza unor date și informații de interes operativ, au descoperit în zona numită „L.”, în apropiere de malul canalului P., către zona stuficolă, existența unei plantații, posibil de „cannabis sativa”.

Pentru identificarea persoanelor care au plantat și întreținut acea plantație, s-a constituit un dispozitiv operativ care a desfășurat activități de supraveghere permanentă a zonei. În ziua de 31 iulie 2012, în jurul orei 12:30, s-a sesizat prezența unei ambarcațiuni cu motor din care au coborât două persoane, ce s-au oprit în dreptul plantației și, după ce au inspectat zona, au trecut la verificarea plantelor, analizând stadiul de dezvoltare și starea acestora. În continuare, cei doi au revenit la ambarcațiune pentru a lua câte 2 bidoane din plastic de culoare albă, pline cu apă, revenind la plantație, unde au început să lege plantele căzute la pământ de niște bețișoare folosite pentru sprijinirea lor.

Când au finalizat activitatea de legare a plantelor, lucrătorii poliției de frontieră au intervenit pentru prinderea lor. În urma identificării, s-a stabilit că cei doi sunt numiții K.P.P. și K.C.G., cetățeni maghiari, care sunt născuți în orașul Cluj-Napoca, dar s-au mutat în Ungaria la vârsta de 6 ani. Ambii inculpați dețin o pensiune în localitatea C.V., de aproximativ 8 ani, împrejurare în care vin periodic pe teritoriul României, deoarece o închiriază turiștilor din Ungaria, mai precis pescarilor. Fiind întrebați despre activitățile desfășurate, au declarat că nu știu cui aparțin plantele, au recunoscut că au apă în bidoane, după care au refuzat să răspundă la alte întrebări.

În prezența martorilor asistenți, a fost verificată zona, stabilindu-se că se aflau 2 culturi, una dintre ele având plante cu o înălțime mai mare și ramificații mai bogate, toate plantele fiind așezate în pet-uri de 5 litri, tăiate la jumătate și îngropate în pământ, la baza acestora aflându-se substanțe tip granulă de forma unei ghinde de culoare maro și granule de culoare albă (posibil azotat). S-a procedat la scoaterea plantelor din pet-uri, fiind selectate pe dimensiuni, rezultând un număr de 63, cu înălțimi între 90 cm și 180 cm. Audiat în cauză, K.C.G. a declarat că a găsit acele plante cu aproximativ 10 zile în urmă și a hotărât, împreună cu fratele său, să se deplaseze în zona în care se afla plantația, cu scopul de a uda una dintre plante o perioadă îndelungată de timp (aproximativ 2 luni de zile), urmărind ca aceasta să înmugurească, iar mugurii să-i folosească pentru confecționarea de țigarete, în vederea consumului propriu.

A afirmat textual că deși au intenționat să ude o singură plantă, au luat cele 4 bidoane, întrucât nu știa ce cantitate de apă este necesară pentru a o uda. Or, în condițiile în care inculpații aveau cunoștință de natura plantelor găsite, de modul în care acestea trebuie întreținute pentru a ajunge la maturitate (așa cum singuri au declarat), este greu de crezut că nu știau ce cantitate de apă este necesară pentru a uda o plantă, aducând în acest scop o cantitate de aproximativ 80 litri de apă. De asemenea, a arătat inculpatul că nu a consumat niciodată canabis sau alte droguri. Cu toate acestea, analizele efectuate în cauză, au pus în evidență, la K.C.G. consumul de THC (tetra hydro cannabinol), prevăzut în tabelul anexă nr. III a Legii nr. 143/2000, care este drog de risc, și PCP (phen cyclidine), prevăzut în tabelul anexă nr. II a Legii nr. 143/2000, care este drog de mare risc.

Referitor la această situație, K.C.G. a declarat ulterior că în urmă cu aproximativ o lună, a avut o problemă medicală la un dinte din față, fiind nevoit să-și administreze un medicament (cataflam), timp de aproximativ două săptămâni. Medicamentul a fost procurat din Ungaria, fără rețetă, întrucât mama sa are o cunoștință la farmacie. În ceea ce privește evidența consumului de THC, a susținut că în urmă cu 5 luni a tras un fum de țigară confecționat din canabis, însă nu obișnuiește să fumeze astfel de țigări. Or, dacă inculpatul nu este un consumator constant de THC și a tras doar un fum dintr-o țigară cu THC, nu este posibilă prezența în urină a substanței respective după o perioadă atât de mare de timp.

Mai mult decât atât, chiar în condițiile în care inculpatul a deținut și consumat THC în Ungaria, așa cum a susținut, potrivit art. 6 C. pen. legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. (1), săvârșite în afara teritoriului țării, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tării, dacă: a) fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită; b) făptuitorul se află în țară. Or, în speța de față, deținerea de droguri în vederea consumului este incriminată atât de legea română cât și de cea maghiară, astfel că inculpatul K.C.G. poate fi tras la răspundere de instanțele române conform legii penale române.

K.P.P. a relatat că avea cunoștință despre faptul că din canabis se pot face țigarete și că ar fi trebuit să ude plantele aproximativ două luni pentru a obține mugurii necesari confecționării lor, având în vedere că, Ia pensiune, deține un aparat de confecționat țigări. De asemenea, inculpatul a declarat în fața procurorului că intenționau să ude plantele găsite pentru ca acestea să înmugurească și să consume mugurii respectivi. Martorii C.M. și C.C. au participat la cercetarea la fața locului, arătând că, în prezența lor, inculpații au recunoscut că au hotărât să îngrijească plantele, pentru a le recolta la maturitate.

În urma efectuării analizelor de specialitate de către Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, s-a întocmit adresa din 1 august 2012, ce a concluzionat următoarele: - proba nr. 1 (o plantă, tulpini, frunze și inflorescențe de culoare verde-oliv, ambalate în 8 saci din material plastic transparent și masa netă de 8.200,0 grame), este cannabis; - proba nr. 2 (o plantă, tulpină și frunze de culoare verde-oliv, ambalată în pungă din material plastic transparent, cu masa netă de 55,0 grame), este cannabis; cannabis, face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 7 august 2012 întocmit de Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, a evidențiat că probele înaintate au fost examinate la lumină naturală și artificială, cu ochiul liber și la stereomicroscop, fiind constituite din: - proba nr. 1 (o plantă, tulpini, frunze și inflorescențe de culoare verde-oliv, ambalate în 8 saci din material plastic transparent și masa netă înainte de uscare este de 8.200,0 grame), iar după uscare este de 3.450 grame; - proba nr. 2 (o plantă, tulpină și frunze de culoare verde-oliv, ambalată în pungă din material plastic transparent, cu masa netă înainte de uscare este de 55,0 grame), iar după uscare este de 21,1 grame.

Caracteristicile microscopice ale fragmentelor vegetale care constituie probele 1 și 2 (prezența perilor glandulari și a cistoliților), sunt specifice plantelor care aparțin genului cannabis. S-a concluzionat faptul că în probele 1 și 2 s-a pus în evidență tetrahidro cannabinol (THC), substanță psihotropă. Astfel fiind, probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că inculpații K.P.P. și K.C.G. au cultivat în zona C.V., în apropierea pensiunii pe care o dețin, un număr de 63 plante de canabis care se aflau în diferite stadii de dezvoltare. Susținerea inculpaților potrivit cu care plantația nu le aparținea și că ar fi fost descoperită întâmplător de către K.C.G., nu este plauzibilă, având în vedere că aceștia au fost surprinși de către lucrătorii poliției de frontieră în timp ce se ocupau de întreținerea ei.

Totodată, susținerea celor doi că au intenționat să se ocupe de o singură plantă pentru a confecționa țigări, nu înlătură faptul că au cultivat canabis, inducând presupunerea rezonabilă că „recolta” obținută nu ar fi putut fi folosită numai pentru consumul propriu. De asemenea, inculpații au susținut că la momentul când plantele respective ar fi trebuit să fie plantate ei nu se aflau în România. Expertiza tehnică efectuată în cauză concluzionează că plantele de canabis se plantează în luna aprilie, perioada de vegetație fiind până în luna septembrie-octombrie. În cauza de față, înșiși inculpații au declarat că voiau să mai întrețină planta de canabis încă aproximativ 2 luni când apreciau ei că va ajunge la maturitate, de unde rezultă că fusese plantată aproximativ în luna aprilie 2012. Or, în acea lună cel puțin inculpatul K.P.P.

se afla în România, așa cum rezultă din evidențele Sectorului Poliției de Frontieră C., prezența acestuia în România fiind constantă în perioada următoare până la prinderea și reținerea inculpaților. Cantitatea mare de plante cultivate, coroborată cu faptul că (potrivit propriilor declarații) inculpații nu sunt consumatori obișnuiți de canabis, conduc de asemenea la concluzia că producția de marijuana ce urma a fi recoltată de pe plantația respectivă nu era destinată doar consumului propriu. În aceste condiții nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 2 alin. (1) în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum au solicitat inculpații. În drept, fapta inculpaților K.P.P.

și K.C.G. de a cultiva și deține, fără drept, în zona C.V., în apropierea canalului P., plante de canabis, ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, fapta inculpatului K.C.G. de a deține și experimenta consumul de droguri de risc din categoria celor prevăzute în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, fără drept, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În termen legal, împotriva sus-arătatei sentinței penale au declarat apel inculpații K.C.G.

și K.P.P. În susținerile orale, inculpatul K.C.G., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecare să se dispună reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, în sensul reducerii, cât și al modalității de executare, cu aplicarea art. 81 C. pen., suspendarea condiționată, raportat la lipsa antecedenței penale și la faptul că drogurile erau folosite pentru consumul propriu. Apelantul K.P.P., prin apărător a solicitat desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, motivând că plantația nu-i aparținea și se ocupa doar de o singură plantă.

Prin decizia penală nr. 34/P din 13 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați K.C.G. și K.P.P. împotriva sentinței penale nr. 171 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4269/88/2012: În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanții inculpați K.C.G. și K.P.P. au fost obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 RON fiecare. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 200 RON precum și onorariile traducătorului în cuantum de 138,9 RON și de173,625 s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile date de inculpații K.C.G. și K.P.P., în cauză. Inculpatul K.C.G. a susținut că a găsit acele plante în urmă cu 10 zile și, împreună cu fratele său, a hotărât să se deplaseze în locul unde se afla plantația pentru a uda una dintre plante o perioadă îndelungată de timp, cu scopul ca aceasta să înmugurească, iar mugurii să-i folosească pentru confecționarea de țigarete pentru consumul propriu. Această declarație este contrazisă de faptele acestora. Câtă vreme intenționau să ude o singură plantă, nu există alt raționament pentru care au adus la locul plantației 4 bidoane cu apă, scopul fiind unul singur, acela de a uda și celelalte plante.

Deși a declarat că nu a consumat niciodată cannabis sau alte droguri, analizele efectuate în cauză au evidențiat la K.C.G. consumul de THC (tetrahidrocanabinol) și P.C.P. (phen cyclidine) substanțe cuprinse în tabelul anexă nr. l, respectiv nr. II ale Legii nr. 143/2000, din care rezultă că prima este drog de risc, iar cea de a doua este drog de mare risc, astfel cum se prevede în tabelul anexă nr. 2 la Legea nr. 143/2000. Nu poate fi primită explicația dată de inculpat, cum că, în urmă cu aproximativ o lună a avut o problemă medicală la un dinte din față, ocazie cu care și-a administrat un medicament Cataflam, timp de două săptămâni, procurat de mama sa din Ungaria, de la o cunoștință care are o farmacie, fără rețetă.

În referire la evidența consumului de THC, acesta a susținut că nu obișnuiește să fumeze astfel de țigări, însă în urmă cu 5 luni a tras un fum de țigaretă confecționat din cannabis, motivație fără temei, întrucât prezența în urină a cestei substanțe nu este posibilă după o perioadă atât de mare. K.P.P. a susținut că avea cunoștință că din cannabis se pot face țigarete și că intenționau să ude plantele găsite pentru a înmuguri, după care să consume acei muguri. Ca urmare a efectuării analizelor de specialitate de către Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-a concluzionat că în probele depuse la dispoziție s-a evidențiat THC, substanță psihotropă.

Expertiza tehnică efectuată concluzionează că, plantele de cannabis se plantează în luna aprilie, iar perioada lor de vegetație este până în luna septembrie-octombrie, exact perioada în care inculpații au manifestat interes și s-au preocupat de cultivarea celor 63 de plante de cannabis, în zona C.V., în apropierea pensiunii pe care o dețineau. Față de cantitatea mare de plante cultivate, Curtea a reținut că acestea erau destinate nu doar consumului propriu, ci și în vederea comercializării. Constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, s-a reținut că întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului K.P.P. pentru art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și a inculpatului K.C.G.

pentru art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Având în vedere că probatoriul administrat în cauză a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul K.P.P. a cultivat și deținut fără drept în zona C.V. în apropierea canalului P., plante de cannabis ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/200 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în cauză nu se justifică achitarea inculpatului, astfel cum acesta a solicitat. Relevante în stabilirea acestei situații de fapt s-a apreciat a fi următoarele mijloace de probă coroborate: proces-verbal de constatare întocmit la 31 februarie 2012, de lucrătorii poliției de frontieră, raportul de constatare tehnico-științifică din 7 august 2012 și din 1 august 2012 întocmite de Laboratorul de analize și profil al drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, declarațiile martorilor C.M.

și C.C., planșele foto, declarațiile inculpaților, procese-verbale întocmite de organele de poliție de constatare a faptei, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Referitor la pedepsele aplicate inculpaților atât cu privire la cuantum cât și la modalitatea de executare „suspendare sub supraveghere” s-a apreciat că sunt apte să asigure prevenția generală și cea specială înscrise în C. pen. art. 52 alin. (1) și corespund atât gravității faptelor comise și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpaților, cât și aptitudinea acestora de a se îndrepta sub influența pedepsei. Împotriva acestei din urmă decizii în termen legal au declarat recurs inculpații K.C.G.

și K.P.P., solicitând potrivit susținerilor apărătorului, detaliate pe larg în partea introductivă a deciziei precum, și în scris, ca în baza art. 13 C. pen., cu referire la stipulațiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind aplicarea legii penale mai favorabile, să se dispună: - schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.; - schimbarea modalității de executare a pedepselor din suspendare sub supraveghere, prevăzută de art. 86 1 C. pen., în suspendare-condiționată, prevăzută de art. 81 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.; - trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se efectua expertiza tehnico-științifică, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. - achitarea inculpatului K.P.P. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.; Examinând recursurile declarate de inculpații K.C.G. și K.P.P. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că aplicarea legii penale mai favorabile, principu consacrat prin art. 13 C. pen., privește, în mod cert, numai legea penală substanțială, în timp ce legea penală procesuală este, în principiu [care poate fi, totuși, înlăturat prin dispoziții tranzitorii, cum ar fi, la speță, art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013], de imediată aplicare, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea invocării cazurilor de casare în redactarea anterioară sus-arătatei legi, cu privire la hotărâri pronunțate după intrarea în vigoare a acesteia (15 februarie 2013). În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la 13 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Cu referire la speță, se constată că printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 au fost și cele reglementate în art. 385 9 alin. (1) pct. 18, pct. 10 și pct. 17 C. proc.

pen., situație în care criticile circumscrise de recurenții inculpați K.C.G. și K.P.P. acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsesc și cele invocate de inculpați. Totodată, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de inculpații K.C.G. și K.P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 13 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații K.C.G. și K.P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 13 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.