ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3239/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3239/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 171 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția

penală, s-au dispus condamnarea inculpaților:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

2.

K.C.G. la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

În temeiul art. 33 lit. a)-34 lit. b)

C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului K.C.G. în pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. pen s-a aplicat

inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

, art. 86

2

,

art. 86

3

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepselor principale de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților K.P.P. și K.C.G.

sub supraveghere pe o durată de 8 ani.

S-a dispus suspendarea pedepselor accesorii

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Inculpații au foat obligați ca pe durata

termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență.

A fost atrasă atenția inculpaților asupra

consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute

de art. 86

4

cu referire la art. 83 C. pen.

S-a luat act că, inculpații au fost arestați

preventiv în perioada 1 august 2012-24 octombrie 2012.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f)

C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 3450 grame și respectiv

27,2 grame cannabis rămase după expertizare și depuse în camera de corpuri delicte

a Inspectoratului General ai Poliției Române, D.C.J.S.E.O. cu dovada din 7 august

2011.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b)

C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a 4 bidoane din plastic alb-gălbui,

cu capacitatea de 20 Iitri fiecare, predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J.

Tulcea cu dovada din 3 august 2012.

S-a dispus restituirea către inculpați

a două telefoane mobile, respectiv:

- X1, funcțional, uzat 50%;

- X2, funcțional, uzat 50%, predate la

Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, cu dovada din data de 3 august 2012.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de 6.000 RON cheltuieli judiciare

către stat, câte 3.000 RON pentru fiecare.

Onorariul apărătorului din oficiu în faza

de urmărire penală, în valoare de 1.200 RON, s-a dispus a se vira din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul pentru interpret pentru termenul

din 18 decembrie, în valoare de 308 RON se va vira din fondul Ministerului Justiției

către Baroul Tulcea, pentru doamna interpret D.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin actul de sesizare a instanței s-a

reținut în sarcina inculpaților că aceștia au cultivat și deținut, fără drept, în

zona C.V., în apropierea canalului P., plante de canabis, ce fac parte din tabelul

anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, constituind droguri de risc.

S-a mai reținut că inculpatul K.C.G. a

deținut și experimentat consumul de droguri de risc din categoria celor prevăzute

în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, fără drept.

Prezenți în fața instanței, în stare de

arest preventiv, inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, declarând că au

găsit plantele respective și au hotărât să întrețină doar o plantă pentru consumul

propriu.

Analizând cauza, în raport de probele administrate,

Tribunalul reține în fapt următoarele:

La data de 27 iulie 2012, un echipaj din

cadrul Sectorului Poliției de Frontieră C., acționând în baza unor date și informații

de interes operativ, au descoperit în zona numită „L.”, în apropiere de malul canalului

P., către zona stuficolă, existența unei plantații, posibil de „cannabis sativa”.

Pentru identificarea persoanelor care au

plantat și întreținut acea plantație, s-a constituit un dispozitiv operativ care

a desfășurat activități de supraveghere permanentă a zonei.

În ziua de 31 iulie 2012, în jurul orei

12:30, s-a sesizat prezența unei ambarcațiuni cu motor din care au coborât două

persoane, ce s-au oprit în dreptul plantației și, după ce au inspectat zona, au

trecut la verificarea plantelor, analizând stadiul de dezvoltare și starea acestora.

În continuare, cei doi au revenit la ambarcațiune

pentru a lua câte 2 bidoane din plastic de culoare albă, pline cu apă, revenind

la plantație, unde au început să lege plantele căzute la pământ de niște bețișoare

folosite pentru sprijinirea lor.

Când au finalizat activitatea de legare

a plantelor, lucrătorii poliției de frontieră au intervenit pentru prinderea lor.

În urma identificării, s-a stabilit că

cei doi sunt numiții K.P.P. și K.C.G., cetățeni maghiari, care sunt născuți în orașul

Cluj-Napoca, dar s-au mutat în Ungaria la vârsta de 6 ani.

Ambii inculpați dețin o pensiune în localitatea

C.V., de aproximativ 8 ani, împrejurare în care vin periodic pe teritoriul României,

deoarece o închiriază turiștilor din Ungaria, mai precis pescarilor.

Fiind întrebați despre activitățile desfășurate,

au declarat că nu știu cui aparțin plantele, au recunoscut că au apă în bidoane,

după care au refuzat să răspundă la alte întrebări.

În prezența martorilor asistenți, a fost

verificată zona, stabilindu-se că se aflau 2 culturi, una dintre ele având plante

cu o înălțime mai mare și ramificații mai bogate, toate plantele fiind așezate în

pet-uri de 5 litri, tăiate la jumătate și îngropate în pământ, la baza acestora

aflându-se substanțe tip granulă de forma unei ghinde de culoare maro și granule

de culoare albă (posibil azotat).

S-a procedat la scoaterea plantelor din

pet-uri, fiind selectate pe dimensiuni, rezultând un număr de 63, cu înălțimi între

90 cm și 180 cm.

Audiat în cauză, K.C.G. a declarat că a

găsit acele plante cu aproximativ 10 zile în urmă și a hotărât, împreună cu fratele

său, să se deplaseze în zona în care se afla plantația, cu scopul de a uda una dintre

plante o perioadă îndelungată de timp (aproximativ 2 luni de zile), urmărind ca

aceasta să înmugurească, iar mugurii să-i folosească pentru confecționarea de țigarete,

în vederea consumului propriu.

A afirmat textual că deși au intenționat

să ude o singură plantă, au luat cele 4 bidoane, întrucât nu știa ce cantitate de

apă este necesară pentru a o uda. Or, în condițiile în care inculpații aveau cunoștință

de natura plantelor găsite, de modul în care acestea trebuie întreținute pentru

a ajunge la maturitate (așa cum singuri au declarat), este greu de crezut că nu

știau ce cantitate de apă este necesară pentru a uda o plantă, aducând în acest

scop o cantitate de aproximativ 80 litri de apă.

De asemenea, a arătat inculpatul că nu

a consumat niciodată canabis sau alte droguri. Cu toate acestea, analizele efectuate

în cauză, au pus în evidență, la K.C.G. consumul de THC (tetra hydro cannabinol),

prevăzut în tabelul anexă nr. III a Legii nr. 143/2000, care este drog de risc,

și PCP (phen cyclidine), prevăzut în tabelul anexă nr. II a Legii nr. 143/2000,

care este drog de mare risc.

Referitor la această situație, K.C.G. a

declarat ulterior că în urmă cu aproximativ o lună, a avut o problemă medicală la

un dinte din față, fiind nevoit să-și administreze un medicament (cataflam), timp

de aproximativ două săptămâni. Medicamentul a fost procurat din Ungaria, fără rețetă,

întrucât mama sa are o cunoștință la farmacie.

În ceea ce privește evidența consumului

de THC, a susținut că în urmă cu 5 luni a tras un fum de țigară confecționat din

canabis, însă nu obișnuiește să fumeze astfel de țigări.

Or, dacă inculpatul nu este un consumator

constant de THC și a tras doar un fum dintr-o țigară cu THC, nu este posibilă prezența

în urină a substanței respective după o perioadă atât de mare de timp.

Mai mult decât atât, chiar în condițiile

în care inculpatul a deținut și consumat THC în Ungaria, așa cum a susținut, potrivit

art. 6 C. pen. legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute

în art. 5 alin. (1), săvârșite în afara teritoriului țării, de un cetățean străin

sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tării, dacă:

a) fapta este prevăzută ca infracțiune

și de legea penală a țării unde a fost săvârșită;

b) făptuitorul se află în țară.

Or, în speța de față, deținerea de droguri

în vederea consumului este incriminată atât de legea română cât și de cea maghiară,

astfel că inculpatul K.C.G. poate fi tras la răspundere de instanțele române conform

legii penale române.

K.P.P. a relatat că avea cunoștință despre

faptul că din canabis se pot face țigarete și că ar fi trebuit să ude plantele aproximativ

două luni pentru a obține mugurii necesari confecționării lor, având în vedere că,

Ia pensiune, deține un aparat de confecționat țigări.

De asemenea, inculpatul a declarat în fața

procurorului că intenționau să ude plantele găsite pentru ca acestea să înmugurească

și să consume mugurii respectivi.

Martorii C.M. și C.C. au participat la

cercetarea la fața locului, arătând că, în prezența lor, inculpații au recunoscut

că au hotărât să îngrijească plantele, pentru a le recolta la maturitate.

În urma efectuării analizelor de specialitate

de către Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere

a Criminalității Organizate Constanța, s-a întocmit adresa din 1 august 2012, ce

a concluzionat următoarele:

- proba nr. 1 (o plantă, tulpini, frunze

și inflorescențe de culoare verde-oliv, ambalate în 8 saci din material plastic

transparent și masa netă de 8.200,0 grame), este cannabis;

- proba nr. 2 (o plantă, tulpină și frunze

de culoare verde-oliv, ambalată în pungă din material plastic transparent, cu masa

netă de 55,0 grame), este cannabis; cannabis, face parte din tabelul anexă nr. III

din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri.

Raportul de constatare tehnico-științifică

din 7 august 2012 întocmit de Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din

cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, a evidențiat

că probele înaintate au fost examinate la lumină naturală și artificială, cu ochiul

liber și la stereomicroscop, fiind constituite din:

- proba nr. 1 (o plantă, tulpini, frunze

și inflorescențe de culoare verde-oliv, ambalate în 8 saci din material plastic

transparent și masa netă înainte de uscare este de 8.200,0 grame), iar după uscare

este de 3.450 grame;

- proba nr. 2 (o plantă, tulpină și frunze

de culoare verde-oliv, ambalată în pungă din material plastic transparent, cu masa

netă înainte de uscare este de 55,0 grame), iar după uscare este de 21,1 grame.

Caracteristicile microscopice ale fragmentelor

vegetale care constituie probele 1 și 2 (prezența perilor glandulari și a cistoliților),

sunt specifice plantelor care aparțin genului cannabis.

S-a concluzionat faptul că în probele 1

și 2 s-a pus în evidență tetrahidro cannabinol (THC), substanță psihotropă.

Astfel fiind, probatoriul administrat în

cauză a relevat împrejurarea că inculpații K.P.P. și K.C.G. au cultivat în zona

C.V., în apropierea pensiunii pe care o dețin, un număr de 63 plante de canabis

care se aflau în diferite stadii de dezvoltare.

Susținerea inculpaților potrivit cu care

plantația nu le aparținea și că ar fi fost descoperită întâmplător de către K.C.G.,

nu este plauzibilă, având în vedere că aceștia au fost surprinși de către lucrătorii

poliției de frontieră în timp ce se ocupau de întreținerea ei.

Totodată, susținerea celor doi că au intenționat

să se ocupe de o singură plantă pentru a confecționa țigări, nu înlătură faptul

că au cultivat canabis, inducând presupunerea rezonabilă că „recolta” obținută nu

ar fi putut fi folosită numai pentru consumul propriu.

De asemenea, inculpații au susținut că

la momentul când plantele respective ar fi trebuit să fie plantate ei nu se aflau

în România.

Expertiza tehnică efectuată în cauză concluzionează

că plantele de canabis se plantează în luna aprilie, perioada de vegetație fiind

până în luna septembrie-octombrie.

În cauza de față, înșiși inculpații au

declarat că voiau să mai întrețină planta de canabis încă aproximativ 2 luni când

apreciau ei că va ajunge la maturitate, de unde rezultă că fusese plantată aproximativ

în luna aprilie 2012. Or, în acea lună cel puțin inculpatul K.P.P. se afla în România,

așa cum rezultă din evidențele Sectorului Poliției de Frontieră C., prezența acestuia

în România fiind constantă în perioada următoare până la prinderea și reținerea

inculpaților.

Cantitatea mare de plante cultivate, coroborată

cu faptul că (potrivit propriilor declarații) inculpații nu sunt consumatori obișnuiți

de canabis, conduc de asemenea la concluzia că producția de marijuana ce urma a

fi recoltată de pe plantația respectivă nu era destinată doar consumului propriu.

În aceste condiții nu se justifică schimbarea

încadrării juridice a faptei din art. 2 alin. (1) în art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, astfel cum au solicitat inculpații.

În drept, fapta inculpaților K.P.P. și

K.C.G. de a cultiva și deține, fără drept, în zona C.V., în apropierea canalului

P., plante de canabis, ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, constituind

droguri de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatului K.C.G.

de a deține și experimenta consumul de droguri de risc din categoria celor prevăzute

în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, fără drept, realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În termen legal, împotriva sus-arătatei

sentinței penale au declarat apel inculpații K.C.G. și K.P.P.

În susținerile orale, inculpatul K.C.G.,

prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și

rejudecare să se dispună reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului,

în sensul reducerii, cât și al modalității de executare, cu aplicarea art. 81

C. pen., suspendarea condiționată, raportat la lipsa antecedenței penale și la faptul

că drogurile erau folosite pentru consumul propriu.

Apelantul K.P.P., prin apărător a solicitat

desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât

fapta nu a fost săvârșită de acesta, motivând că plantația nu-i aparținea și se

ocupa doar de o singură plantă.

Prin decizia penală nr. 34/P din 13 martie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, au fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați

K.C.G. și K.P.P. împotriva sentinței penale nr. 171 din 21 decembrie 2012 pronunțată

de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4269/88/2012:

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

apelanții inculpați K.C.G. și K.P.P. au fost obligă la plata cheltuielilor judiciare

către stat în cuantum de câte 600 RON fiecare.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 200 RON precum și onorariile

traducătorului în cuantum de 138,9 RON și de173,625 s-a dispus a fi avansate din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a reținut că în mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile

date de inculpații K.C.G. și K.P.P., în cauză.

Inculpatul K.C.G. a susținut că a găsit

acele plante în urmă cu 10 zile și, împreună cu fratele său, a hotărât să se deplaseze

în locul unde se afla plantația pentru a uda una dintre plante o perioadă îndelungată

de timp, cu scopul ca aceasta să înmugurească, iar mugurii să-i folosească pentru

confecționarea de țigarete pentru consumul propriu.

Această declarație este contrazisă de faptele

acestora. Câtă vreme intenționau să ude o singură plantă, nu există alt raționament

pentru care au adus la locul plantației 4 bidoane cu apă, scopul fiind unul singur,

acela de a uda și celelalte plante.

Deși a declarat că nu a consumat niciodată

cannabis sau alte droguri, analizele efectuate în cauză au evidențiat la K.C.G.

consumul de THC (tetrahidrocanabinol) și P.C.P. (phen cyclidine) substanțe cuprinse

în tabelul anexă nr. l, respectiv nr. II ale Legii nr. 143/2000, din care rezultă

că prima este drog de risc, iar cea de a doua este drog de mare risc, astfel cum

se prevede în tabelul anexă nr. 2 la Legea nr. 143/2000.

Nu poate fi primită explicația dată de

inculpat, cum că, în urmă cu aproximativ o lună a avut o problemă medicală la un

dinte din față, ocazie cu care și-a administrat un medicament Cataflam, timp de

două săptămâni, procurat de mama sa din Ungaria, de la o cunoștință care are o farmacie,

fără rețetă.

În referire la evidența consumului de THC,

acesta a susținut că nu obișnuiește să fumeze astfel de țigări, însă în urmă cu

5 luni a tras un fum de țigaretă confecționat din cannabis, motivație fără temei,

întrucât prezența în urină a cestei substanțe nu este posibilă după o perioadă atât

de mare.

K.P.P. a susținut că avea cunoștință că

din cannabis se pot face țigarete și că intenționau să ude plantele găsite pentru

a înmuguri, după care să consume acei muguri.

Ca urmare a efectuării analizelor de specialitate

de către Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere

a Criminalității Organizate Constanța s-a concluzionat că în probele depuse la dispoziție

s-a evidențiat THC, substanță psihotropă.

Expertiza tehnică efectuată concluzionează

că, plantele de cannabis se plantează în luna aprilie, iar perioada lor de vegetație

este până în luna septembrie-octombrie, exact perioada în care inculpații au manifestat

interes și s-au preocupat de cultivarea celor 63 de plante de cannabis, în zona

C.V., în apropierea pensiunii pe care o dețineau.

Față de cantitatea mare de plante cultivate,

Curtea a reținut că acestea erau destinate nu doar consumului propriu, ci și în

vederea comercializării.

Constatând că faptele există, constituie

infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, s-a reținut că întemeiat prima instanță

a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului K.P.P. pentru art. 2, alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, și a inculpatului K.C.G. pentru art. 2, alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

Având în vedere că probatoriul administrat

în cauză a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul K.P.P. a cultivat și

deținut fără drept în zona C.V. în apropierea canalului P., plante de cannabis ce

fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/200 privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în cauză nu se justifică

achitarea inculpatului, astfel cum acesta a solicitat.

Relevante în stabilirea acestei situații

de fapt s-a apreciat a fi următoarele mijloace de probă coroborate:

proces-verbal de constatare întocmit la 31 februarie 2012, de lucrătorii poliției

de frontieră, raportul de constatare tehnico-științifică din 7 august 2012 și

din 1 august 2012 întocmite de Laboratorul de analize și profil al drogurilor din

cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, declarațiile

martorilor C.M. și C.C., planșele foto, declarațiile inculpaților,

procese-verbale întocmite de organele de poliție de constatare a faptei,

proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaților

atât cu privire la cuantum cât și la modalitatea de executare „suspendare sub supraveghere”

s-a apreciat că sunt apte să asigure prevenția generală și cea specială înscrise

în C. pen. art. 52 alin. (1) și corespund atât gravității faptelor comise și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpaților, cât și

aptitudinea acestora de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Împotriva acestei din urmă decizii în termen

legal au declarat recurs inculpații K.C.G. și K.P.P., solicitând potrivit susținerilor

apărătorului, detaliate pe larg în partea introductivă a deciziei precum, și în

scris, ca în baza art. 13 C. pen., cu referire la stipulațiile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, privind aplicarea legii penale mai favorabile, să

se dispună:

- schimbarea încadrării juridice din

art. 2 alin. (1) în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, caz de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;

-

schimbarea modalității de executare a pedepselor din suspendare

sub supraveghere, prevăzută de art. 86

1

C. pen., în suspendare-condiționată,

prevăzută de art. 81 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.;

- trimiterea cauzei la instanța de apel

pentru a se efectua expertiza tehnico-științifică, caz de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

- achitarea inculpatului K.P.P. în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;

Examinând recursurile declarate de inculpații

K.C.G. și K.P.P. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă

că aplicarea legii penale mai favorabile, principu consacrat prin art. 13 C.

pen., privește, în mod cert, numai legea penală substanțială, în timp ce legea penală

procesuală este, în principiu [care poate fi, totuși, înlăturat prin dispoziții

tranzitorii, cum ar fi, la speță, art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013], de imediată

aplicare, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea invocării cazurilor de casare

în redactarea anterioară sus-arătatei legi, cu privire la hotărâri pronunțate după

intrarea în vigoare a acesteia (15 februarie 2013).

În cauză, se constată că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, la 13 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum

acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare

a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar

altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului,

prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac,

doar la chestiuni de drept.

Cu referire la speță, se constată că printre

cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 au fost și cele reglementate

în art. 385

9

alin. (1) pct. 18, pct. 10 și pct. 17 C. proc. pen., situație

în care criticile circumscrise de recurenții inculpați K.C.G. și K.P.P. acestor

prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim

control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările

anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai

regăsesc și cele invocate de inculpați.

Totodată, în realizarea aceluiași scop,

de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai

aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen.,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse

în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de

casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub

singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de considerentele expuse, avându-se

în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive,

care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate

de inculpații K.C.G. și K.P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 13 martie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale

pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă maghiară

se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații K.C.G. și K.P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 13 martie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei

de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară

se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie

2013.