ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor declarate de inculpații C.M. și C.M.M. împotriva Deciziei penale

nr. 49 din 24 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2791/88/2011 de Curtea de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 39 din 9 martie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 2791/88/2011, Tribunalul Tulcea a hotărât, în temeiul

art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnarea

inculpatului C.M. (zis "S.") la o pedeapsă principală de 11 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 180

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000

RON.

În temeiul art. 33

lit. a) - 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În temeiul art. 174

alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului C.M.M. (zis

"P.") la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., au fost interzise celor 2 inculpați drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a celor

doi inculpați începând cu data de 9 martie 2012.

În temeiul art. 88 C.

pen., a fost dedusă din pedepsele aplicate celor doi inculpați perioada

reținerii și arestului preventiv începând cu data de 2 mai 2011 și până la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri.

S-a luat act că

partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.N.

Au fost obligați

inculpații în solidar la plata sumei de 7.769,20 RON, reprezentând despăgubiri

materiale, și la plata sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri morale.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul C.M. suma de 2.000 RON, iar

inculpatul C.M.M. suma de 2.300 RON, sume din care, onorariile avocat oficiu au

fost virate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea

pentru avocați F.L. (600 RON, U.P.), T.B.M. (300 RON, U.P.) și B.T. (600 RON,

U.P.).

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr.

178/P/2011 din 25 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis

în judecată pe inculpații C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 174 alin. (2) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și de art. 180 alin. (1) C. pen. și C.M.M. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în

rechizitoriu că în ziua de 2 mai 2011 cei doi inculpați au înjunghiat-o pe

victima C.C., iar inculpatul C.M. l-a lovit cu cuțitul și pe R.G. în zona

antebrațului stâng.

La termenul de

judecată din 8 noiembrie 2011, inculpatul C.M. a recunoscut în totalitate

faptele reținute în rechizitoriu, și-a însușit probele administrate în cursul

urmăririi penale și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. relative la procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

Fiind îndeplinite

cerințele acestui text de lege, la același termen de judecată, cererea acestui

inculpat a fost admisă.

Întrucât instanța

fusese învestită și cu o acțiune civilă cu privire la ambii inculpați și cum

inculpatul C.M. nu a fost de acord cu disjungerea cauzei în ceea ce îl

privește, în aceste condiții, în acțiunea penală ce îl viza pe inculpatul

C.M.M., fratele său, inculpatul C.M. a fost audiat în calitate de martor.

Examinând probele

administrate nemijlocit de către instanță cu ocazia cercetării judecătorești,

coroborându-le cu cele administrate pe parcursul urmăririi penale (declarații

inculpați, părți vătămate, declarațiile martorilor G.P., Î.E., Ș.C., R.G.,

G.M., F.I., S.M., D.D., G.F., D.G., C.M.A., I.M., M.S., V.R., raport

medico-legal, procese-verbale, planșe foto, constatare tehnico-științifică,

proces-verbal de cercetare la fața locului), instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt.

Cei doi inculpați

sunt frați, ambii locuind în orașul M., jud.Tulcea. Inculpatul C.M. (poreclit

"S."), în vârstă de 23 de ani, a avut o relație de concubinaj cu

numita Î.E., relație din care a rezultat și un copil, care, la data faptelor,

avea 10 luni.

Din cauza unor

neînțelegeri, la sfârșitul lunii aprilie 2011, Î.E. și-a luat fiica minoră și a

părăsit domiciliul concubinului său și s-a stabilit la domiciliul mamei sale,

Ș.G.

În ziua de 1 mai

2011, în jurul orei 14:00, cei doi frați C. și alți membri ai familiei lor au

mers la domiciliul fostei concubine a lui C.M. pentru a o determina să se

întoarcă la concubinul său. Ca urmare a refuzului ferm al acesteia, inculpatul

C.M. a încercat să o scoată forțat din curtea imobilului mamei sale, iar

aceasta din urmă a intervenit și s-a opus, împrejurare în care a fost mușcată

de antebrațul stâng de către inculpatul C.M.M.

Conflictul a încetat

ca urmare a intervenției unui vecin, inculpații părăsind domiciliul respectiv,

luând-o cu ei și pe fiica celor doi concubini.

Î.E. și sora sa, Ș.C.

au părăsit domiciliul mamei lor, imediat după plecarea fraților C., temându-se

că agresorii ar putea reveni. Cele două surori l-au rugat pe R.G., fratele

concubinului numitei Ș.C., să le găzduiască în locuința sa din orașul M.

În aceeași zi, Ș.G.

s-a prezentat la sediul Poliției Orașului Măcin și a reclamat că în jurul orei

14:25, numiții C.M.M., C.M., Ș.F. și G.P. au pătruns în curtea locuinței sale,

că C.M.M. a mușcat-o de antebrațul stâng și a solicitat tragerea la răspundere

a făptuitorilor pentru aspectele sesizate în plângere.

La data de 1 mai 2011

și inculpatul C.M. a sesizat organele de poliție, cu privire la faptul că, în

după-amiaza zilei respective, în jurul orei 17:00, în timp ce se deplasa cu un

moped pe o stradă din orașul Măcin, a fost acostat de mai multe persoane care

se aflau într-un autoturism marca O. de culoare argintie, dintre aceștia

recunoscându-i pe R.G. și C.C., care au produs cu mașina dezechilibrarea și

căderea sa la sol, iar după aceea au exercitat violențe fizice asupra sa,

reproșându-i că "s-au luat de C.".

Ambele sesizări au

fost înregistrate în evidențele Poliției Orașului Măcin.

A doua zi, pe data de

2 mai 2011 (dată care pentru credincioșii ortodocși reprezintă Paștele

Blajinilor), cei doi inculpați s-au deplasat împreună cu mai mulți membri ai

familiei lor la Cimitirul Vechi din orașul Măcin, jud.Tulcea.

În jurul orei 10:30,

inculpații au plecat însoțiți de nepoții lor, G.F., zis "F." în

vârstă de 13 ani și C.M.A. în vârstă de 16 ani și de G.P., pe care l-au

întâlnit pe drum.

Victima C.C.,

poreclită "P.A.", se deplasa pe raza orașului Măcin la volanul

autoturismului O. de culoare argintie, însoțită de R.G. (pe locul din dreapta)

și de Ș.C. și Î.E. (pe bancheta din spate, prima în spatele șoferului, cealaltă

în spatele lui R.G.).

Autoturismul îi

aparținea lui R.G. și avea ferestrele portierelor din spate și luneta prevăzute

cu folii mate, ceea ce nu permitea vizibilitatea în interiorul mașinii.

Ajuns în intersecția

străzii Traian cu strada Ștefan cel Mare, în apropierea magazinului

"B.V.", victima a oprit autoturismul pentru ca R.G. să schimbe o

bancnotă de 200 RON în bani mărunți deoarece cei doi voiau să se tundă la o

frizerie din apropiere.

În timp ce așteptau

întoarcerea lui R.G., pe lângă autoturism au trecut inculpații C. și G.P.

însoțiți de nepoții lor minori și un alt bărbat rămas neidentificat. Pe fondul

conflictului din ziua precedentă și a unor discuții contradictorii, inculpatul

C.M.M. s-a deplasat în dreptul portierei șoferului (C.C.), a scos de sub

tricoul pe care îl purta un cuțit și, prin geamul deschis al portierei, a

aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pieptului victimei. Victima a încercat să

se apere cu mâna stângă, motiv pentru care inculpatul C.M.M. a produs victimei

o leziune transfixiantă a antebrațului stâng, penetrarea și fracturarea

sternului în dreptul inimii, fără însă a atinge inima sau vasele magistrale

aferente și/sau aferente cordului.

Victima a reușit să

pună în mișcare autoturismul care s-a deplasat la vale pe strada Traian și s-a

înclinat foarte tare pe bancheta alăturată pentru a evita alte lovituri ale

inculpatului C.M.M. Acesta din urmă s-a ținut cu o mână de o bară de pe

plafonul autoturismului, a ridicat picioarele în aer și a fost dus în această

poziție încă aproximativ 100 de metri.

În acest interval de

timp, inculpatul C.M. s-a urcat pe mopedul său, cu care se deplasase de la

cimitir și a urmat autoturismul O.

După ce a

autoturismul s-a oprit, victima C.C. a încercat să iasă din mașină pe portiera

din partea opusă, respectiv dreapta față, portiera fiind deschisă de C.M.

Inculpatul l-a apucat pe C.C. de haine, în zona pieptului și l-a tras în afara

autoturismului, pe trotuarul din fața imobilului cu nr. x, l-a înjunghiat cu un

cuțit, pe care îl avea asupra sa, în cavitatea toracică și abdominală,

producându-i lezarea inimii, a plămânului drept, a ficatului și a rinichilor,

loviturile fiind aplicate într-o succesiune rapidă.

Prietenul victimei,

R.G., a perceput incidentul din faza sa incipientă și în momentul în care

autoturismul s-a pus în mișcare, l-a urmat și a reușit să prindă victima după

ce a fost înjunghiată, înainte de a cădea la sol. În aceste împrejurări, R.G. a

fost tăiat superficial de către inculpatul C.M., cu cuțitul cu care înjunghiase

victima și a fost lovit cu o bâtă în zona cefei de către G.P. Fiind agresat în

acest mod, R.G. a abandonat victima și a fugit, în fugă adidașii i-au sărit din

picioare, fiind găsiți ulterior la locul faptei. Inculpatul C.M. a plecat

împreună cu G.P. și cu o altă persoană rămasă neidentificată cu mopedul condus

de inculpat, fiind urmați pe jos, într-un ritm alert de celălalt inculpat și de

nepoții lor G.F. și C.M.A., unul având în mână o bâtă, iar celălalt un cuțit,

obiecte ce nu au fost găsite în cursul urmăririi penale.

În timp ce fugea,

R.G. a sunat la numărul de urgență "112", astfel că la fața locului

s-a prezentat un echipaj de ambulanță care în intervalul orar 10:58 - 12:00 a

efectuat manevre de resuscitare, însă nu a reușit să salveze victima.

După efectuarea

cercetării la fața locului de către organele de anchetă, cadavrul victimei a

fost transportat la morga orașului Măcin, unde s-a efectuat autopsia. În cursul

autopsiei au fost identificate multiple plăgi înjunghiate cu exsanguinare:

plăgi înjunghiate penetrante ale toracelui lateral drept cu lezarea plămânului

drept, pericardului și cordului, plagă înjunghiată penetrantă relativ

superficială a toracelui perforantă în regiunea sternală a pieptului cu

fracturarea sternului în dreptul inimii, plagă înjunghiată a abdomenului cu

transsecționarea ficatului, tăierea rinichilor, lezarea diafragmului, plagă

înjunghiată transfixiantă a antebrațului stâng în treimea distală, plăgi

superficiale minore ale degetelor de la mâna dreaptă, placarde excoriate

pergamentale faciale, anemie viscerală generalizată, hemopericard, hemothorax,

hemoperitoneu, două plăgi superficiale ale degetului index și police de la mâna

dreaptă, hemoragie internă și externă.

Potrivit concluziilor

Raportului medico-legal de autopsie din data de 10 iunie 2011 emis de Serviciul

Medico-Legal Tulcea, moartea victimei C.C. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne cu exsanguinare cauzată de numeroase plăgi înjunghiate

penetrante în cavitatea toracică și abdominală care au putut fi provocate de

lovirea repetată cu mare intensitate cu cuțit(e) cu tăiș unic cu o lățime a

lamei la nivelul penetrării pielii de aproximativ 3,5 - 4,0 cm (cel mult 4,5

cm), cu o lungime a lamei de aproximativ 15 - 16 cm (cel puțin), care a lovit

corpul din mai multe direcții în succesiune rapidă atât din stânga spate,

stânga față, cât și din fața dreaptă și din spate, lovind cu forță brutală și

străpungând baza gâtului din spate, abdomenul din față, spatele, brațul drept

și antebrațul stâng cu perforarea organelor vitale (inimă, plămân, ficat și

rinichi).

Lovitura care a

produs fracturarea sternului în dreptul inimii (creând un canal orb), ar fi pus

viața victimei în primejdie, în caz de supraviețuire, datorită caracterului său

penetrant în cutia toracică și mediastin.

S-a reținut, de

asemenea, că atât plaga înjunghiată transfixiantă a antebrațului stâng, cât și

plaga perforantă din regiunea sternală a pieptului care a fracturat sternul au

putut fi produse de aceeași armă care a acționat de sus în jos, cu victima

posibil în poziție șezând, cel mai probabil în tentativa de apărare a pieptului

și a penetrat sternul dintr-o singură lovitură, ceea ce confirmă susținerea

martorei Ș.C. referitoare la înjunghierea victimei în timp ce se afla la volan

de către inculpatul C.M.M.

Medicul legist a

precizat că nu poate fi exclus uzul a două arme albe (cuțite) cu profil

asemănător al vârfului și lamelor vulnerante, ambele cu un singur tăiș,

acționate cu mare intensitate din mai multe direcții, fiind manevrate posibil,

probabil, de către un singur atacator.

După comiterea

faptei, R.G. s-a deplasat la Spitalul Orășenesc Măcin, unde i-au fost acordate

îngrijiri medicale ca urmare a faptului că suferise o plagă tăiată de un

centimetru la antebrațul stâng, însă acesta nu a depus la dosarul cauzei

certificat medico-legal deoarece a precizat că nu a avut banii necesari pentru

a se deplasa la Serviciul de Medicină Legală Tulcea, iar la momentul audierii

sale de procuror la data de 30 mai 2011, a declarat că rana i se vindecase.

Această situație de

fapt a fost reținută ca urmare a coroborării declarațiilor martorilor oculari

R.G., Ș.C. și Î.E., F.I., S.M., G.M. (îndeosebi declarația dată în cursul

urmăririi penale, declarație pe care inițial și-a menținut-o în fața instanței,

pentru ca pe parcursul anchetei să și-o retragă fără o explicație verosimilă).

Instanța de fond a

reținut și declarația inculpatului C.M. care a recunoscut în totalitate

faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

Declarația dată de

C.M. în calitate de martor a fost reținută numai parțial, în măsura în care s-a

coroborat cu faptele și împrejurările de rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză.

Încercarea

inculpatului C.M. (ca și a celorlalți martori din familia inculpaților) de a-și

ajuta fratele coinculpat să evite răspunderea penală a fost evidentă,

menționează instanța de fond, pe tot parcursul procesului. Din acest motiv,

instanța de fond nu a valorificat nici declarațiile martorilor membri sau

apropiați ai familiei inculpaților C. De altfel, procurorul de caz a sesizat

din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă cu

privire la martorii G.P., D.D., G.F., C.M.A., D.G. și I.M.

Până la soluționarea

cauzei, cercetările pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

nu fuseseră finalizate. Existând nenumărate contradicții în declarațiile

acestor martori, analizând declarațiile lor în complexul materialului probator,

instanța are îndoieli cu privire la sinceritatea acestor martori, astfel că

instanța de fond a înlăturat aceste probe.

În contextul în care

inculpatul C.M. a uzat de prevederile procedurii simplificate, ocazie cu care

și-a însușit probele de vinovăție, a fost de acord cu situația de fapt

prezentată în rechizitoriu, în care era descrisă și activitatea infracțională a

fratelui său, instanța de fond reține că devine clară încercarea de a-i face

fratelui său o situație favorabilă.

Inculpatul C.M.M., pe

tot parcursul urmăririi penale, a negat prezența sa la locul faptei. În

declarația dată la termenul din 8 noiembrie 2011 și-a justificat atitudinea

nesinceră inițială prin presiunile făcute asupra sa de Poliția Măcin. În cursul

cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a surprins incidentul de

la distanță, nu s-a implicat activ, strigând doar la cei patru agresori ai

fratelui său, C.M., să îl lase în pace. Inculpatul a mai declarat că victima,

R.G. și ceilalți doi tineri erau înarmați cu bâte și săbii, și că atât el, cât și

fratele său au fost loviți, el fiind lovit cu o bâtă în cap de către R.G.

Niciunul dintre inculpați nu a prezentat certificate medico-legale care să

ateste leziunile reclamate și nici nu au formulat plângeri penale împotriva

agresorilor. Aceste împrejurări, precum și faptul că susținerile inculpaților

(că în mașină nu se aflau cele două fete) și că au fost patru agresori înarmați

cu bâte și săbii, au fost contrazise de declarațiile martorilor R.G., Î.E.,

Ș.C., F.I., G.M., S.M., determină instanța să constate, o dată în plus, că

inculpații încearcă să escamoteze realitatea, să ascundă adevărul, demonstrând

prin atitudinea lor subiectivismul firesc al oricărei persoane acuzate care

încearcă să se prezinte într-o lumină cât mai favorabilă.

În termen legal, împotriva

sentinței penale au declarat apel inculpații C.M. și C.M.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în scris motivele.

În susținerile orale,

inculpatul C.M., prin apărător ales, a criticat greșita individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

față de modalitatea producerii faptei, în sensul că victima a fost cea care l-a

provocat.

S-a motivat că,

anterior incidentului, victima și martorul R.G. au intervenit într-o problemă de

familie între C.M. și concubina acestuia, martora Î.E., care își luase minorul

rezultat din relația lor și s-a deplasat la locuința celor doi bărbați,

generând astfel un conflict, în urma căruia inculpatul C.M. a fost lovit de cei

doi, victimă și martor, împrejurare care l-a determinat să formuleze plângere

penală împotriva acestora.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, prin

reținerea circumstanței atenuante prevăzute art. 73 lit. b) C. pen., să se

dispună aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de lege pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile s-a cerut reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat

inculpatul, cu titlu de daune morale, ca efect al reținerii scuzei provocării.

Motivele de apel

dezvoltate oral de inculpatul C.M.M., prin același apărător ales, vizează

nevinovăția sa privind comiterea infracțiunii deduse judecății.

S-a solicitat

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul susținând că nu a

aplicat nicio lovitură victimei, prima instanță apreciind greșit declarațiile

martorilor audiați în cauză, unii dintre ei chiar membrii familiei

inculpatului, față de care se efectuează cercetări prin prisma comiterii

infracțiunii de mărturie mincinoasă.

La Curtea de Apel

Constanța cauza a fost înregistrată sub același nr. 2791/88/2001.

Examinând legalitatea

și temeinicia Sentinței penale nr. 39 din 9 martie 2012, pronunțată de

Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011, în raport de criticile aduse și

din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen, curtea de apel, în baza

art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate,

apelurile formulate de inculpații C.M. și C.M.M., împotriva Sentinței penale

nr. 39 din 9 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr.

2791/88/2011.

În baza art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. și art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpaților C.M. și C.M.M.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv pentru inculpații C.M. și

C.M.M. de la 9 martie 2011 la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții-inculpați C.M. și C.M.M. la plata

cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 400 RON fiecare.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 50 RON, s-au

avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocaților A.A.E. și

M.E.A.

Instanța de apel a

reținut următoarele, în ceea ce privește apelul formulat de inculpatul C.M.:

Instanța fondului a

stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpaților dând faptelor

comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.

După sesizarea

instanței, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul C.M. a

recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor deduse judecății prin

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 178/P/2011 din 25

iulie 2011 și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv, în baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate,

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Din probatoriul

administrat în cauză, însușit de inculpat, respectiv declarațiile inculpatului

C.M. coroborate cu declarațiile martorilor R.G., Ș.C., Î.E., F.I., G.M., S.M.,

Raportul medico-legal de autopsiere din data de 10 iunie 2011 emis de S.M.L.

Tulcea rezultă mai presus de orice dubiu că, la data de 2 mai 2011, în jurul

orelor 10:30, inculpatul C.M. împreună cu fratele său C.M.M. l-au ucis prin

înjunghiere pe C.C., pe str. Traian din orașul Măcin, județul Tulcea.

Inculpatul C.M. a

lovit cu cuțitul în zona antebrațului stâng a părții vătămate R.G., prietenul

victimei care a intervenit în ajutorul acesteia din urmă, la data de 2 mai

2011.

Constatând incidența

art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele există, constituie

infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul C.M., în mod corect Tribunalul

Tulcea a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. și a infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art.

180 alin. (1) C. pen.

Critica inculpatului

C.M. cum că instanța fondului în mod greșit nu i-a aplicat art. 73 lit. b) C.

pen. este neîntemeiată.

Pentru a se reține

scuza provocării, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca

acțiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoții,

determinate de o provocare din partea victimei, produse prin violență, atingerea

demnității persoanei, ori, prin altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, reține

instanța de apel, nu sunt probe care să dovedească vreo activitate de natură

violentă ce ar fi fost exercitată de victimă asupra inculpatului și care să-l

determine pe acesta pentru a se apăra, să uzeze de cuțit, aplicând multiple

lovituri victimei.

Susținerile

inculpaților, conform cărora victima și alți doi făptuitori i-ar fi lovit cu

bâte și săbii, sunt infirmate de probele din dosar.

Astfel, din

procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție,

rezultă că, la data de 2 mai 2011, când s-a comis fapta de omor, în interiorul

autoturismului marca O. condus de victimă și în apropierea autoturismului nu

s-au găsit bâte, săbii sau vreun pistol.

Martorul R.G.A.,

bunicul părții vătămate R.G. a relatat în fața instanței de fond că nu deține

nicio armă în casă însă, în urmă cu 20 de ani, avea o armă de vânătoare, dar

întrucât nu s-au plătit taxele prevăzute de lege a fost luată din posesia sa de

filiala Tulcea și că nu a avut ce să dea victimei C., prietenul nepotului său

pe care l-a văzut doar o singură dată.

Martorele Î.E. și

Ș.C., care ocupau bancheta din spate a autoturismului, au declarat în mod

constant atât în faza urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească că

victima se afla în mașină când a fost inițial înjunghiată de C.M.M. cu un cuțit

în piept, prin deschiderea ușii din partea șoferului, pentru ca ulterior, după

ce victima s-a retras în apropierea scaunului din dreapta sa pentru a evita loviturile

cu cuțitul din partea inculpatului C.M.M. să fi tras de celălalt inculpat C.M.

prin deschiderea ușii din partea dreaptă a autoturismului și înjunghiat de

acesta de mai multe ori cu un cuțit.

În fața instanței de

fond, inculpatul C.M. a susținut că, anterior incidentului când a văzut-o pe

concubina sa în compania martorului R.G. și a victimei - bărbați cu o reputație

proastă în comunitate, s-a înfuriat și a acționat în maniera recunoscută,

aplicând mai multe lovituri cu cuțitul victimei. Ori, faptul de a o vedea pe

mama copilului său în compania a doi bărbați, fie ei și cu o reputație proastă

- ceea ce nu rezultă din actele dosarului, nu este de natură să genereze o

stare emoțională sau de tulburare puternică care să justifice conduita violentă

ulterioară a acestuia, care a avut ca urmare decesul victimei.

Ca atare, menționează

instanța de apel, în cauză, nu se poate reținere existența unui atac provocator

din partea victimei, care să se circumscrie art. 73 lit. b) C. pen., nefiind

îndeplinite cerințele impuse de lege, nejustificându-se nici diminuarea

cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de Tribunalul

Tulcea.

Referitor la

individualizarea judiciară a pedepsei, curtea de apel a observat că pedeapsa de

11 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. se

înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor

art. 72 C. pen.

S-a ținut seama de

criteriile generale de individualizare, respectiv dispozițiile părții generale

ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului

pentru infracțiunea comisă, reduse cu o treime în raport de recunoașterea

vinovăției, conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.,

de gradul de pericol social al faptei de omor săvârșite, dar și de persoana

inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, curtea de apel a constatat că pe lângă gradul de pericol social generic

al infracțiunii săvârșite, determinat de importanța valorii sociale ocrotite,

respectiv dreptul la viață, este de subliniat gradul de pericol social concret

foarte ridicat al faptei comise, dat de circumstanțele reale arătate ce au

evidențiat o agresivitate excesivă din partea inculpatului, de modul și

mijloacele folosite, înarmat cu un cuțit, a lovit o persoană de mai multe ori

în zone vitale: inimă, plămân, ficat și rinichi, răpind victimei orice

posibilitate de salvare, de rezultatul produs, provocarea unor leziuni ce au

condus în scurt timp la deces, dar și de datele care caracterizează persoana

inculpatului recidivist postcondamnatoriu, cu o conduită sinceră în cursul

procesului, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcină.

În ceea ce privește

apelul declarat de inculpatul C.M.M., curtea de apel reține criticile ca fiind

neîntemeiate.

Probele din dosarul

cauzei, coroborate, și anume declarațiile inculpatului C.M. coroborate cu

declarațiile martorilor R.G., Ș.C., Î.E., F.I., G.M., S.M., Raportul

medico-legal de autopsiere din data de 10 iunie 2011 emis de S.M.L. Tulcea -

dovedesc că, la data de 2 mai 2011, în jurul orelor 10:30, inculpatul C.M.M.

împreună cu fratele său C.M. l-au ucis prin înjunghiere pe C.C., pe str. Traian

din orașul Măcin, județul Tulcea.

Sub aspectul stării

de fapt se reține că, în ziua de 1 mai 2011, în jurul orei 14:00, frații C.M.M.

și M. s-au deplasat la domiciliul mamei fostei concubine a inculpatului C.M.

pentru a o determina să se întoarcă acasă. Față de refuzul ferm al acesteia

C.M., încercând să o scoată cu forța din curte, întâmpinând și intervenția

mamei acesteia Ș.G., inculpatul C.M.M. a mușcat-o de antebrațul stâng,

conflictul fiind aplanat ulterior de unul dintre vecini.

După plecarea celor

doi inculpați, împreună cu fiica minoră a celor doi concubini, martorele Î.E.

și Ș.C., temându-se că inculpații agresori ar putea reveni, au cerut găzduire

martorului R.G., fratele concubinului martorei Ș.C.

În aceeași zi, în

jurul orei 14:25, Ș.G. a formulat plângere împotriva inculpaților C. și a

celorlalte persoane care au pătruns în curtea locuinței sale Ș.F. și G.P.,

solicitând tragerea lor la răspundere penală. În aceeași zi, la ora 17:00, și

inculpatul C.M. a formulat plângere penală împotriva martorului R.G. și a

victimei C.C., întrucât, în timp ce se deplasa cu scuterul pe o stradă din

orașul Măcin, a fost acostat de mai multe persoane care ocupau autoturismul

marca O. de culoare argintie și care au produs cu mașina dezechilibrarea și

căderea sa la sol, după care R.G. și C.C. i-au aplicat lovituri, reproșându-i

că s-au luat de C.

A doua zi, pe data de

2 mai 2011, în jurul orei 10:00, victima C.C. se deplasa cu autoturismul marca

O., de culoarea argintie, însoțită de R.G., pe locul din dreapta față, și de

Î.E. și Ș.C. pe bancheta din spate pe raza orașului Măcin. Ajunși la

intersecția străzii Traian cu str. Ștefan cel Mare, în apropierea magazinului

"B.V.", victima a oprit autoturismul pentru ca martorul R.G. să

schimbe o bancnotă de 200 RON deoarece cei doi urmau să se tundă la o frizerie

din apropiere. În timp ce așteptau întoarcerea lui R.G., pe lângă autoturism au

trecut inculpații C., împreună cu martorul G.P. și nepoții lor minori, care se

întorceau de la cimitirul vechi din Măcin, județul Tulcea, unde au fost cu prilejul

Paștelui morților.

Pe fondul

conflictului din ziua precedentă și a unor discuții contradictorii de moment,

inculpatul C.M.M. s-a deplasat în dreptul portierei șoferului C.C., iar prin

geamul deschis i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pieptului, cuțit scos

de sub tricoul pe care-l purta în acea zi.

Deși i-a fost

penetrat și fracturat sternul în dreptul inimii, fără a fi atinsă inima,

victima a reușit să pună în mișcare autoturismul care s-a deplasat la vale pe

str. Traian, după care s-a înclinat pe scaunul alăturat pentru a evita alte

lovituri din partea inculpatului C.M.M., care se ținea cu o mână de o bară de

pe plafonul autoturismului, ridicând picioarele în aer, fiind purtat în această

poziție aproximativ 100 de metri.

După ce autoturismul

s-a oprit, victima a încercat să iasă din mașină pe ușa din partea dreaptă,

moment în care a constatat că aceasta a fost deschisă de inculpatul C.M., care

a urmărit autoturismul cu scuterul său.

Curtea de apel reține

că inculpatul C.M. l-a tras în afara autoturismului pe C.C. pe trotuar, după

care i-a aplicat lovituri succesive, rapide, cu un cuțit, în cavitatea toracică

abdominală, producându-i leziuni care au afectat inima, plămânul drept, ficatul

și rinichii.

Martorul R.G. a văzut

incidentul din faza inițială, după care, urmărind autoturismul, în momentul în

care s-a pus în mișcare, pe partea dreaptă a acestuia, a reușit să prindă

victima înjunghiată înainte de a cădea la sol, moment în care C.M., în acțiunea

se de înjunghiere a victimei, l-a tăiat superficial și pe martor.

Din Raportul

medico-legal de autopsie întocmit de S.M.L. Tulcea la data de 10 iunie 2011

rezultă că moartea victimei C.C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

interne cu exsanguinare cauzată de multiple plăgi înjunghiate, penetrante în cavitatea

toracică și abdominală care au putut fi provocate de lovirea repetată cu mare

intensitate, cu cuțit/cuțite, cu tăiș unic, cu o lățime a lamei la nivelul

penetrării pielii, de cel mult 4,5 cm și cu o lungime a lamei de 15 - 16 cm cel

puțin, care a lovit corpul din mai multe direcții stânga spate, stânga față,

față dreapta și din spate în succesiune rapidă străpungând baza gâtului din

spate, abdomenul din față, spate, brațul drept, antebrațul stâng, cu perforarea

organelor vitale, inimă, plămân, ficat și rinichi.

S-a reținut că plaga

înjunghiată transfixiantă a antebrațului stângă și cea perforantă din regiunea

sternală a pieptului care l-a fracturat au putut fi produs de aceeași armă care

a acționat de sus în jos cu victima posibil în poziția șezând, cel mai

probabil, în tentativa de apărare a pieptului, penetrând sternul dintr-o

singură lovitură.

Prin declarațiile

date în cursul procesului penal, martora Ș.C., ocupanta locului din spatele

scaunului din partea dreaptă a șoferului, a relatat că l-a văzut pe inculpatul

C.M.M. când i-a aplicat o singură lovitură cu cuțitul în piept victimei C.C.,

aptă să producă moartea, urmărind acest rezultat câtă vreme și după ce

autoturismul a fost pornit de victimă, deplasându-se lent, inculpatul C.M.M.

s-a agățat de portiera din stânga a autoturismului încercând în continuare să

lovească victima, care se retrăsese către scaunul din partea dreaptă pentru a

se apăra. De altfel, și raportul medico-legal ajunge la concluzia că nu poate

fi exclus uzul a două arme albe, cu profil asemănător al vârfului și lamelor

vulnerante, ambele cu un singur tăiș, acționate cu mare intensitate din mai

multe direcții, fiind manevrate, "posibil de către nu un singur

atacator", ceea ce nu exclude posibilitatea celui de-al doilea atacator.

Curtea de apel

precizează că, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M.M. a negat prezența

sa la fața locului, iar în faza cercetării judecătorești, fără o explicație

logică și credibilă a revenit, relatând o altă situație de fapt în sensul că a

văzut de la distanță incidentul dintre fratele său M. și alți patru agresori,

dar nu s-a implicat întrucât i-a recunoscut pe martorul R.G. și alți doi

tineri, înarmați cu bâte și săbii, lovindu-l pe fratele său și ulterior chiar

pe el.

Din declarațiile

martorilor R.G., Î.E., Ș.C., F.I. rezultă însă contrariul, că de fapt C.M.M. a

fost cel care s-a deplasat ajungând la portiera din partea stângă a

autoturismului O. și l-a înjunghiat pe C.C. în zona pieptului, iar ulterior

fratele său i-a aplicat mai multe lovituri într-o succesiune rapidă, după ce

l-a tras în afara autoturismului pe ușa din dreapta.

În mod corect,

apreciază curtea de apel, instanța fondului a înlăturat, ca nesincere,

declarațiile martorilor G.P., D.D., G.F., D.G. și I.M. care au încercat să

ascundă adevărul, prezentându-l pe inculpatul C.M.M. într-o lumină favorabilă,

cu scopul de a nu fi antrenată răspunderea sa penală.

Situația de fapt

reținută în mod corect de instanța fondului a fost confirmată și prin

declarația de recunoaștere în totalitate a faptelor de către inculpatul C.M.,

care a înțeles să uzeze de procedura simplificată, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Potrivit art. 66

alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de

nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, în alin. (2) din

același text prevăzându-se că, în cazul existenței probelor de vinovăție,

învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Concluzionând, Curtea

constată că în mod corect Tribunalul Tulcea a pronunțat o hotărâre de

condamnare și a inculpatului C.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

neexistând dubii cu privire la comiterea acestei fapte.

Ca atare, Curtea

constată că, în cauză, nu există motive de reformare a sentinței penale apelate

sub niciuna din criticile aduse de inculpați.

Pentru considerentele

reținute, alături de cele avute în vedere de instanța fondului și însușite de

Curte, se constată că Sentința penală nr. 39 din 9 martie 2012, pronunțată de

Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011, este legală și temeinică.

Împotriva Deciziei

penale nr. 49 din 24 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2791/88/2011 de

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, au declarat recurs la data de 2 mai 2012, inculpații C.M. și C.M.M.

Referitor la

recurentul-inculpat C.M.M., apărarea a invocat cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., menționând că eroarea gravă de fapt a

avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Recunoașterea faptei

de către fratele acestuia, inculpatul C.M., nu afectează sub aspectul

recunoașterii pe inculpatul C.M.M., se menționează în motivele de recurs.

Martora G.M. a arătat în declarația sa că o singură persoană a lovit, cel mai

solid, respectiv inculpatul C.M.

Apărătorul ales al

recurenților-inculpați C.M. și C.M.M., având în vedere declarațiile

contradictorii din dosar, s-a deplasat la locul săvârșirii faptei și dorește să

precizeze anumite aspecte. Măcin este un oraș liniștit, iar momentul producerii

evenimentului a fost văzut de foarte multă lume. Arată că doar declarația

martorei G.M. este constantă, iar toți ceilalți martori din dosar au relații

conflictuale unii cu alții, această împrejurare fiind reținută și de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Tulcea în rechizitoriu și dovedită prin plângerile

depuse la dosar de către poliție.

A menționat că

procesul-verbal de constatare la fața locului, care există la dosar, fiind

întocmit de procurorul care a emis și rechizitoriul, nu a fost contestat de

nimeni, însă nu a fost avut în vedere, fiind înlăturat din judecata cauzei.

S-a reținut în

rechizitoriu că recurentul-inculpat a lovit victima prin geamul deschis, iar

din procesul-verbal de constatare la fața locului reiese că autoturismul a fost

găsit cu geamurile închise și cheile în contact. Dacă ar fi lovit prin geam,

acesta ar fi trebuit să fie spart.

Recurentul-inculpat

C.M.M., fiind în contact direct cu autoturismul, urmele lui papilare ar fi

trebuit să rămână pe mașină. Criminalistul a ridicat urme papilare de la locul

faptei, însă acestea nu corespund cu amprentele inculpaților.

De asemenea, dacă

recurentul-inculpat C.M.M. ar fi lovit cu cuțitul victima, pe geam, ar fi

trebuit că fie găsite urme biologice (sânge) în mașină, însă nu au fost

identificate astfel de urme.

Astfel,

procesul-verbal de constatare la fața locului coroborat cu declarația martorei

G.M. dovedesc nevinovăția inculpatului C.M.M., motiv pentru care solicită

admiterea recursului și achitarea inculpatului.

Referitor la

recurentul-inculpat C.M., se invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa fiind greșit individualizată. Motivele de

recurs arată că inculpatul a fost lovit cu intenție, cu mașina, fiind trântit

de pe motocicletă, cu o zi înainte de către R.G., care este o persoană

cunoscută în localitatea Măcin ca fiind violentă.

Analizând hotărârea

recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile, apreciind

cazurile de casare ca nefondate:

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat

de apărarea pentru C.M.M., instanța reține că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Recurentul invocă

eroarea de fapt în ceea ce privește greșita condamnare pentru săvârșirea

infracțiunii de care este acuzat.

Prin eroare de fapt

se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar

există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se

consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în

realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de

fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și

faptele reținute de instanța de fond, și nu dintr-o omisiune în administrarea

unei probe concludente și utile (caz de casare care se examinează în cadrul

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unor probe.

Instanța de recurs

apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost

ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Instanța de apel, a

cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracțiunile

pentru care este acuzat inculpatul conform rechizitoriului, dar și apărarea

referitoare la inexistența infracțiunii.

Poziția recurentului

de nerecunoaștere a faptelor este infirmată de declarațiile din data de 2 mai

2011, data săvârșirii faptelor, provenind de la martorele Ș.C., care a

confirmat lovirea victimei de către ambii inculpați, Î.E., care a confirmat

prezența inculpatului C.M.M. lângă mașină în momentele imediat anterioare

loviturii, G.M., care confirmat prezența mai multor persoane și lovirea

victimei de către acestea.

Martora Ș.C. a dat

declarație în ziua săvârșirii faptei, la scurt timp de la decesul victimei,

astfel încât instanța va înlătura susținerea apărării conform căreia declarația

martorei a fost preconstituită în scopul răzbunării. Martora a arătat că (...)

"l-a văzut pe C.M.M., zis P., venind pe lângă mașină prin dreptul

portierei sale și oprindu-se în dreptul geamului deschis al șoferului C.C.,

care atunci când l-a văzut s-a întors cu capul spre el. În acele momente, fără

să spună nimic, C.M.M. a scos cu mâna dreaptă un cuțit cu lama de aproximativ

25 - 30 cm, de la brâu, și l-a înjunghiat în zona pieptului pe C.C. Victima a

pus în mișcare mașina și a condus-o încă circa 100 de metri. C.M.M. s-a prins

cu mâinile de niște mânere montate pe plafonul mașinii și a fost dus odată cu

mașina pe distanța respectivă. Din poziția respectivă C.M.M. a încercat să îl

mai lovească cu cuțitul pe C.C., dar nu a reușit, pentru că acesta s-a lăsat

mult pe spate, spre partea dreaptă.

După aproximativ 100

metri, C.C. a oprit mașina și a încercat să iasă din aceasta pe portiera din

partea dreaptă, însă în acele momente C.M., zis S., a deschis portiera din

dreapta față a mașinii, l-a apucat pe C.C. cu o mână de haine din zona umerilor

și l-a tras afară cu fața spre el, iar cu cealaltă mână în care avea un cuțit

l-a înjunghiat în zona abdomenului și apoi a brațului drept. Imediat după

aceea, R.G. a venit în fugă din spate și l-a prins în brațe pe C.C., care dădea

să cadă la sol. C.M. l-a lovit cu cuțitul și pe R.G. în antebrațul stâng

(...)."

Martora Î.E., în

declarația dată în ziua faptei, a confirmat prezența inculpatului C.M.M. lângă

autoturism, arătând că imediat după aceea s-a ascuns sub banchetă și au urmat

țipetele celor prezenți. "Deodată i-am văzut de o parte și de alta a

mașinii pe C.M. și fratele său C.M.M. dar și pe G.P. De frica acestora, știind

că de fapt pe mine mă caută, m-am aplecat, lăsându-mă în jos, în spatele

scaunului din dreapta față și am blocat portiera. Sora mea Ș.C., care stătea

lângă mine, nu s-a ascuns ca și mine. Am auzit niște țipete, dar eram atât de

speriată încât nu am realizat ce se întâmplă în jurul meu și nu l-am văzut în

acele clipe pe M.M. să îl înjunghie cu un cuțit pe C.C.".

Martora G.M., în

declarația dată în ziua faptei, a arătat că "(...) s-au îngrămădit la mașina

șoferului, nu am văzut să-l fi lovit pe șofer înainte de a-l scoate din mașină,

am văzut înainte de a fi scos șoferul că unul avea un cuțit mare în mână.

Șoferul a încercat să fugă, a scăpat, și a fugit prin fața mașinii sale spre

trotuarul de peste drum, acolo după câțiva metri l-au prins pe șofer, l-au

doborât la pământ și îl loveau pe șofer".

În declarațiile date

în cursul cercetării judecătorești, situația de fapt a fost reluată de către

martore. De asemenea, instanța de recurs reține că la prezentarea materialului

de urmărire penală, inculpatul C.M.M., deși a negat săvârșirea faptei, nu a

solicitat reaudierea martorelor sau confruntarea cu acestea.

Lovitura aplicată de

către C.M.M. a penetrat și fracturat sternul și oasele marginale în dreptul

inimii, fără a atinge vasele de sânge sau inima, conform raportului de

expertiză medico-legală, ceea ce justifică lipsa sângelui în autoturism. Lipsa

petelor de sânge din interiorul autoturismului este concordantă cu celelalte

urme de sânge de pe haina victimei. Pe haina victimei în zona în care a lovit

inculpatul C.M.M. apare doar o pată de sânge minoră, corespunzătoare dinamicii

actului, astfel încât nu puteau să apară mai multe urme de sânge în interiorul

autoturismului decât pe haina victimei.

Instanța de recurs

constată că soluția dată în cauză corespunde probelor administrate. Astfel,

două martore au confirmat prezența inculpatului C.M.M. în partea stângă a

autoturismului condus de victimă, iar o a treia martoră, aflată în locuința

proprie, la distanța de 2,5 metri de locul faptei, a afirmat că la fața locului

erau mai multe persoane. Susținerile apărării cu privire la faptul că zona era

intens circulată astfel încât este posibil să fi fost și alte persoane prezente

sunt infirmate de înregistrările camerelor video din intervalul orar 10:45 -

11:45. Susținerile apărării cu privire la faptul că Ș.C. nu se afla la locul

faptei sunt infirmate de proba aflată la dosarul de urmărire penală,

localizarea martorei în raport de telefonul mobil, în intervalul 9:00 - 12:00.

Raportul de expertiză medico-legală confirmă declarațiile martorelor Ș.C. și

Î.E. și constată prezența unei lovituri date victimei în partea în care martora

Ș.C. a afirmat că se afla și a lovit C.M.M.

Susținerea

nevinovăției inculpatului C.M.M. a fost corect înlăturată de către instanțe.

Fiind vorba doar despre afirmațiile inculpaților între care exista o relație de

rudenie infirmate de declarațiile martorilor, iar nu de o gravă eroare de fapt,

instanța găsește cazul de casare vădit nefondat.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat de către C.M.

este nefondat.

Instanța de fond și

cea de apel au respins aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În mod corect s-a

reținut că scuza provocării presupune ca acțiunea făptuitorului să fie rezultatul

unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea

victimei, produse prin violență, atingerea demnității persoanei, ori prin altă

acțiune ilicită gravă. Susținerile inculpaților, cu privire la conflictele

anterioare avute cu C.C. (victima decedată) și R.G. sunt reale, dar nu pot

justifica reținerea scuzei provocării, având în vedere lipsa de gravitate a

acestora. Susținerea inculpatului referitor la lovirea sa cu săbii și topoare

de către C.C. (victima decedată) și R.G. este infirmată de probe.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție,

a arătat că la data de 2 mai 2011, când s-a comis fapta de omor, în interiorul

autoturismului marca O. condus de victimă și în apropierea autoturismului nu s-au

găsit bâte, săbii sau vreun pistol. Martorul R.G.A., bunicul părții vătămate

R.G., a relatat în fața instanței de fond că nu deține nicio armă în casă.

Martorul arătat că a avut în urmă cu 20 de ani o armă de vânătoare, dar

întrucât nu s-au plătit taxele prevăzute de lege a fost luată din posesia sa de

filiala Tulcea.

În fața instanței de

fond, inculpatul C.M. a susținut că s-a înfuriat și a aplicat mai multe

lovituri cu cuțitul victimei deoarece anterior incidentului a văzut-o pe

concubina sa în compania martorului R.G. și a victimei care avea reputație

proastă în comunitate. Situația de fapt indicată de inculpat nu este de natură

să genereze o stare emoțională sau de tulburare puternică de natură a justifica

o conduită violentă ulterioară a inculpatului.

Pedeapsa rezultantă

de 11 ani închisoare este de asemenea justificată de săvârșirea a două

infracțiuni în concurs, dintre care cea de omor calificat în stare de recidivă

postexecutorie. Limitele pedepsei pentru infracțiunea de omor calificat sunt,

după reținerea art. 320

1

C. proc. pen. și art 37 lit. b) C. pen., de

la 10 la 26 de ani și 8 luni. Instanța a aplicat o pedeapsă orientată spre

minimum.

Pe parcursul

judecării cauzei în apel sau în recurs inculpatul nu a administrat probe de

natură a infirma aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul

sancțiunii și modalitatea de executare.

În condițiile

pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 11 ani închisoare, condamnatul se

poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum 7 ani și patru luni

închisoare. Inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 2 mai 2011 la zi,

perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanță.

După ce a executat

cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește

10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi

temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale,

poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul

fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata

pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii

prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată

înainte de executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei,

când aceasta depășește 10 ani.

Apreciind recursurile

ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și C.M.M. împotriva

Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive, de la 2 mai

2011 la 18 septembrie 2012.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ