ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații C.M. și C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2791/88/2011 de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 39 din 9 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2791/88/2011, Tribunalul Tulcea a hotărât, în temeiul art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului C.M. (zis "S.") la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 RON. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului C.M.M. (zis "P.") la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise celor 2 inculpați drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a celor doi inculpați începând cu data de 9 martie 2012. În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedepsele aplicate celor doi inculpați perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 2 mai 2011 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a luat act că partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.N. Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 7.769,20 RON, reprezentând despăgubiri materiale, și la plata sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri morale.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul C.M. suma de 2.000 RON, iar inculpatul C.M.M. suma de 2.300 RON, sume din care, onorariile avocat oficiu au fost virate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea pentru avocați F.L. (600 RON, U.P.), T.B.M. (300 RON, U.P.) și B.T. (600 RON, U.P.). Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 178/P/2011 din 25 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis în judecată pe inculpații C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (2) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 180 alin. (1) C. pen. și C.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (2) C. pen. S-a reținut în rechizitoriu că în ziua de 2 mai 2011 cei doi inculpați au înjunghiat-o pe victima C.C., iar inculpatul C.M. l-a lovit cu cuțitul și pe R.G. în zona antebrațului stâng. La termenul de judecată din 8 noiembrie 2011, inculpatul C.M. a recunoscut în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. relative la procedura simplificată a recunoașterii vinovăției. Fiind îndeplinite cerințele acestui text de lege, la același termen de judecată, cererea acestui inculpat a fost admisă.

Întrucât instanța fusese învestită și cu o acțiune civilă cu privire la ambii inculpați și cum inculpatul C.M. nu a fost de acord cu disjungerea cauzei în ceea ce îl privește, în aceste condiții, în acțiunea penală ce îl viza pe inculpatul C.M.M., fratele său, inculpatul C.M. a fost audiat în calitate de martor. Examinând probele administrate nemijlocit de către instanță cu ocazia cercetării judecătorești, coroborându-le cu cele administrate pe parcursul urmăririi penale (declarații inculpați, părți vătămate, declarațiile martorilor G.P., Î.E., Ș.C., R.G., G.M., F.I., S.M., D.D., G.F., D.G., C.M.A., I.M., M.S., V.R., raport medico-legal, procese-verbale, planșe foto, constatare tehnico-științifică, proces-verbal de cercetare la fața locului), instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

Cei doi inculpați sunt frați, ambii locuind în orașul M., jud.Tulcea. Inculpatul C.M. (poreclit "S."), în vârstă de 23 de ani, a avut o relație de concubinaj cu numita Î.E., relație din care a rezultat și un copil, care, la data faptelor, avea 10 luni. Din cauza unor neînțelegeri, la sfârșitul lunii aprilie 2011, Î.E. și-a luat fiica minoră și a părăsit domiciliul concubinului său și s-a stabilit la domiciliul mamei sale, Ș.G. În ziua de 1 mai 2011, în jurul orei 14:00, cei doi frați C. și alți membri ai familiei lor au mers la domiciliul fostei concubine a lui C.M. pentru a o determina să se întoarcă la concubinul său. Ca urmare a refuzului ferm al acesteia, inculpatul C.M. a încercat să o scoată forțat din curtea imobilului mamei sale, iar aceasta din urmă a intervenit și s-a opus, împrejurare în care a fost mușcată de antebrațul stâng de către inculpatul C.M.M.

Conflictul a încetat ca urmare a intervenției unui vecin, inculpații părăsind domiciliul respectiv, luând-o cu ei și pe fiica celor doi concubini. Î.E. și sora sa, Ș.C. au părăsit domiciliul mamei lor, imediat după plecarea fraților C., temându-se că agresorii ar putea reveni. Cele două surori l-au rugat pe R.G., fratele concubinului numitei Ș.C., să le găzduiască în locuința sa din orașul M. În aceeași zi, Ș.G. s-a prezentat la sediul Poliției Orașului Măcin și a reclamat că în jurul orei 14:25, numiții C.M.M., C.M., Ș.F. și G.P. au pătruns în curtea locuinței sale, că C.M.M. a mușcat-o de antebrațul stâng și a solicitat tragerea la răspundere a făptuitorilor pentru aspectele sesizate în plângere.

La data de 1 mai 2011 și inculpatul C.M. a sesizat organele de poliție, cu privire la faptul că, în după-amiaza zilei respective, în jurul orei 17:00, în timp ce se deplasa cu un moped pe o stradă din orașul Măcin, a fost acostat de mai multe persoane care se aflau într-un autoturism marca O. de culoare argintie, dintre aceștia recunoscându-i pe R.G. și C.C., care au produs cu mașina dezechilibrarea și căderea sa la sol, iar după aceea au exercitat violențe fizice asupra sa, reproșându-i că "s-au luat de C.". Ambele sesizări au fost înregistrate în evidențele Poliției Orașului Măcin. A doua zi, pe data de 2 mai 2011 (dată care pentru credincioșii ortodocși reprezintă Paștele Blajinilor), cei doi inculpați s-au deplasat împreună cu mai mulți membri ai familiei lor la Cimitirul Vechi din orașul Măcin, jud.Tulcea.

În jurul orei 10:30, inculpații au plecat însoțiți de nepoții lor, G.F., zis "F." în vârstă de 13 ani și C.M.A. în vârstă de 16 ani și de G.P., pe care l-au întâlnit pe drum. Victima C.C., poreclită "P.A.", se deplasa pe raza orașului Măcin la volanul autoturismului O. de culoare argintie, însoțită de R.G. (pe locul din dreapta) și de Ș.C. și Î.E. (pe bancheta din spate, prima în spatele șoferului, cealaltă în spatele lui R.G.). Autoturismul îi aparținea lui R.G. și avea ferestrele portierelor din spate și luneta prevăzute cu folii mate, ceea ce nu permitea vizibilitatea în interiorul mașinii. Ajuns în intersecția străzii Traian cu strada Ștefan cel Mare, în apropierea magazinului "B.V.", victima a oprit autoturismul pentru ca R.G.

să schimbe o bancnotă de 200 RON în bani mărunți deoarece cei doi voiau să se tundă la o frizerie din apropiere. În timp ce așteptau întoarcerea lui R.G., pe lângă autoturism au trecut inculpații C. și G.P. însoțiți de nepoții lor minori și un alt bărbat rămas neidentificat. Pe fondul conflictului din ziua precedentă și a unor discuții contradictorii, inculpatul C.M.M. s-a deplasat în dreptul portierei șoferului (C.C.), a scos de sub tricoul pe care îl purta un cuțit și, prin geamul deschis al portierei, a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pieptului victimei. Victima a încercat să se apere cu mâna stângă, motiv pentru care inculpatul C.M.M. a produs victimei o leziune transfixiantă a antebrațului stâng, penetrarea și fracturarea sternului în dreptul inimii, fără însă a atinge inima sau vasele magistrale aferente și/sau aferente cordului.

Victima a reușit să pună în mișcare autoturismul care s-a deplasat la vale pe strada Traian și s-a înclinat foarte tare pe bancheta alăturată pentru a evita alte lovituri ale inculpatului C.M.M. Acesta din urmă s-a ținut cu o mână de o bară de pe plafonul autoturismului, a ridicat picioarele în aer și a fost dus în această poziție încă aproximativ 100 de metri. În acest interval de timp, inculpatul C.M. s-a urcat pe mopedul său, cu care se deplasase de la cimitir și a urmat autoturismul O. După ce a autoturismul s-a oprit, victima C.C. a încercat să iasă din mașină pe portiera din partea opusă, respectiv dreapta față, portiera fiind deschisă de C.M. Inculpatul l-a apucat pe C.C.

de haine, în zona pieptului și l-a tras în afara autoturismului, pe trotuarul din fața imobilului cu nr. x, l-a înjunghiat cu un cuțit, pe care îl avea asupra sa, în cavitatea toracică și abdominală, producându-i lezarea inimii, a plămânului drept, a ficatului și a rinichilor, loviturile fiind aplicate într-o succesiune rapidă. Prietenul victimei, R.G., a perceput incidentul din faza sa incipientă și în momentul în care autoturismul s-a pus în mișcare, l-a urmat și a reușit să prindă victima după ce a fost înjunghiată, înainte de a cădea la sol. În aceste împrejurări, R.G. a fost tăiat superficial de către inculpatul C.M., cu cuțitul cu care înjunghiase victima și a fost lovit cu o bâtă în zona cefei de către G.P.

Fiind agresat în acest mod, R.G. a abandonat victima și a fugit, în fugă adidașii i-au sărit din picioare, fiind găsiți ulterior la locul faptei. Inculpatul C.M. a plecat împreună cu G.P. și cu o altă persoană rămasă neidentificată cu mopedul condus de inculpat, fiind urmați pe jos, într-un ritm alert de celălalt inculpat și de nepoții lor G.F. și C.M.A., unul având în mână o bâtă, iar celălalt un cuțit, obiecte ce nu au fost găsite în cursul urmăririi penale. În timp ce fugea, R.G. a sunat la numărul de urgență "112", astfel că la fața locului s-a prezentat un echipaj de ambulanță care în intervalul orar 10:58 - 12:00 a efectuat manevre de resuscitare, însă nu a reușit să salveze victima. După efectuarea cercetării la fața locului de către organele de anchetă, cadavrul victimei a fost transportat la morga orașului Măcin, unde s-a efectuat autopsia.

În cursul autopsiei au fost identificate multiple plăgi înjunghiate cu exsanguinare: plăgi înjunghiate penetrante ale toracelui lateral drept cu lezarea plămânului drept, pericardului și cordului, plagă înjunghiată penetrantă relativ superficială a toracelui perforantă în regiunea sternală a pieptului cu fracturarea sternului în dreptul inimii, plagă înjunghiată a abdomenului cu transsecționarea ficatului, tăierea rinichilor, lezarea diafragmului, plagă înjunghiată transfixiantă a antebrațului stâng în treimea distală, plăgi superficiale minore ale degetelor de la mâna dreaptă, placarde excoriate pergamentale faciale, anemie viscerală generalizată, hemopericard, hemothorax, hemoperitoneu, două plăgi superficiale ale degetului index și police de la mâna dreaptă, hemoragie internă și externă.

Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de autopsie din data de 10 iunie 2011 emis de Serviciul Medico-Legal Tulcea, moartea victimei C.C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne cu exsanguinare cauzată de numeroase plăgi înjunghiate penetrante în cavitatea toracică și abdominală care au putut fi provocate de lovirea repetată cu mare intensitate cu cuțit(e) cu tăiș unic cu o lățime a lamei la nivelul penetrării pielii de aproximativ 3,5 - 4,0 cm (cel mult 4,5 cm), cu o lungime a lamei de aproximativ 15 - 16 cm (cel puțin), care a lovit corpul din mai multe direcții în succesiune rapidă atât din stânga spate, stânga față, cât și din fața dreaptă și din spate, lovind cu forță brutală și străpungând baza gâtului din spate, abdomenul din față, spatele, brațul drept și antebrațul stâng cu perforarea organelor vitale (inimă, plămân, ficat și rinichi).

Lovitura care a produs fracturarea sternului în dreptul inimii (creând un canal orb), ar fi pus viața victimei în primejdie, în caz de supraviețuire, datorită caracterului său penetrant în cutia toracică și mediastin. S-a reținut, de asemenea, că atât plaga înjunghiată transfixiantă a antebrațului stâng, cât și plaga perforantă din regiunea sternală a pieptului care a fracturat sternul au putut fi produse de aceeași armă care a acționat de sus în jos, cu victima posibil în poziție șezând, cel mai probabil în tentativa de apărare a pieptului și a penetrat sternul dintr-o singură lovitură, ceea ce confirmă susținerea martorei Ș.C. referitoare la înjunghierea victimei în timp ce se afla la volan de către inculpatul C.M.M.

Medicul legist a precizat că nu poate fi exclus uzul a două arme albe (cuțite) cu profil asemănător al vârfului și lamelor vulnerante, ambele cu un singur tăiș, acționate cu mare intensitate din mai multe direcții, fiind manevrate posibil, probabil, de către un singur atacator. După comiterea faptei, R.G. s-a deplasat la Spitalul Orășenesc Măcin, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale ca urmare a faptului că suferise o plagă tăiată de un centimetru la antebrațul stâng, însă acesta nu a depus la dosarul cauzei certificat medico-legal deoarece a precizat că nu a avut banii necesari pentru a se deplasa la Serviciul de Medicină Legală Tulcea, iar la momentul audierii sale de procuror la data de 30 mai 2011, a declarat că rana i se vindecase.

Această situație de fapt a fost reținută ca urmare a coroborării declarațiilor martorilor oculari R.G., Ș.C. și Î.E., F.I., S.M., G.M. (îndeosebi declarația dată în cursul urmăririi penale, declarație pe care inițial și-a menținut-o în fața instanței, pentru ca pe parcursul anchetei să și-o retragă fără o explicație verosimilă). Instanța de fond a reținut și declarația inculpatului C.M. care a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare. Declarația dată de C.M. în calitate de martor a fost reținută numai parțial, în măsura în care s-a coroborat cu faptele și împrejurările de rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Încercarea inculpatului C.M.

(ca și a celorlalți martori din familia inculpaților) de a-și ajuta fratele coinculpat să evite răspunderea penală a fost evidentă, menționează instanța de fond, pe tot parcursul procesului. Din acest motiv, instanța de fond nu a valorificat nici declarațiile martorilor membri sau apropiați ai familiei inculpaților C. De altfel, procurorul de caz a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă cu privire la martorii G.P., D.D., G.F., C.M.A., D.G. și I.M. Până la soluționarea cauzei, cercetările pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. nu fuseseră finalizate. Existând nenumărate contradicții în declarațiile acestor martori, analizând declarațiile lor în complexul materialului probator, instanța are îndoieli cu privire la sinceritatea acestor martori, astfel că instanța de fond a înlăturat aceste probe.

În contextul în care inculpatul C.M. a uzat de prevederile procedurii simplificate, ocazie cu care și-a însușit probele de vinovăție, a fost de acord cu situația de fapt prezentată în rechizitoriu, în care era descrisă și activitatea infracțională a fratelui său, instanța de fond reține că devine clară încercarea de a-i face fratelui său o situație favorabilă. Inculpatul C.M.M., pe tot parcursul urmăririi penale, a negat prezența sa la locul faptei. În declarația dată la termenul din 8 noiembrie 2011 și-a justificat atitudinea nesinceră inițială prin presiunile făcute asupra sa de Poliția Măcin. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a surprins incidentul de la distanță, nu s-a implicat activ, strigând doar la cei patru agresori ai fratelui său, C.M., să îl lase în pace.

Inculpatul a mai declarat că victima, R.G. și ceilalți doi tineri erau înarmați cu bâte și săbii, și că atât el, cât și fratele său au fost loviți, el fiind lovit cu o bâtă în cap de către R.G. Niciunul dintre inculpați nu a prezentat certificate medico-legale care să ateste leziunile reclamate și nici nu au formulat plângeri penale împotriva agresorilor. Aceste împrejurări, precum și faptul că susținerile inculpaților (că în mașină nu se aflau cele două fete) și că au fost patru agresori înarmați cu bâte și săbii, au fost contrazise de declarațiile martorilor R.G., Î.E., Ș.C., F.I., G.M., S.M., determină instanța să constate, o dată în plus, că inculpații încearcă să escamoteze realitatea, să ascundă adevărul, demonstrând prin atitudinea lor subiectivismul firesc al oricărei persoane acuzate care încearcă să se prezinte într-o lumină cât mai favorabilă.

În termen legal, împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații C.M. și C.M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în scris motivele. În susținerile orale, inculpatul C.M., prin apărător ales, a criticat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat față de modalitatea producerii faptei, în sensul că victima a fost cea care l-a provocat. S-a motivat că, anterior incidentului, victima și martorul R.G. au intervenit într-o problemă de familie între C.M. și concubina acestuia, martora Î.E., care își luase minorul rezultat din relația lor și s-a deplasat la locuința celor doi bărbați, generând astfel un conflict, în urma căruia inculpatul C.M.

a fost lovit de cei doi, victimă și martor, împrejurare care l-a determinat să formuleze plângere penală împotriva acestora. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute art. 73 lit. b) C. pen., să se dispună aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Sub aspectul laturii civile s-a cerut reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale, ca efect al reținerii scuzei provocării. Motivele de apel dezvoltate oral de inculpatul C.M.M., prin același apărător ales, vizează nevinovăția sa privind comiterea infracțiunii deduse judecății.

S-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul susținând că nu a aplicat nicio lovitură victimei, prima instanță apreciind greșit declarațiile martorilor audiați în cauză, unii dintre ei chiar membrii familiei inculpatului, față de care se efectuează cercetări prin prisma comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă. La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub același nr. 2791/88/2001. Examinând legalitatea și temeinicia Sentinței penale nr. 39 din 9 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011, în raport de criticile aduse și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen, curtea de apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații C.M. și C.M.M., împotriva Sentinței penale nr. 39 din 9 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților C.M. și C.M.M. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv pentru inculpații C.M. și C.M.M. de la 9 martie 2011 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții-inculpați C.M. și C.M.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 400 RON fiecare.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 50 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocaților A.A.E. și M.E.A. Instanța de apel a reținut următoarele, în ceea ce privește apelul formulat de inculpatul C.M.: Instanța fondului a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpaților dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse. După sesizarea instanței, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul C.M. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor deduse judecății prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 178/P/2011 din 25 iulie 2011 și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate, prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. Din probatoriul administrat în cauză, însușit de inculpat, respectiv declarațiile inculpatului C.M. coroborate cu declarațiile martorilor R.G., Ș.C., Î.E., F.I., G.M., S.M., Raportul medico-legal de autopsiere din data de 10 iunie 2011 emis de S.M.L. Tulcea rezultă mai presus de orice dubiu că, la data de 2 mai 2011, în jurul orelor 10:30, inculpatul C.M. împreună cu fratele său C.M.M. l-au ucis prin înjunghiere pe C.C., pe str. Traian din orașul Măcin, județul Tulcea. Inculpatul C.M. a lovit cu cuțitul în zona antebrațului stâng a părții vătămate R.G., prietenul victimei care a intervenit în ajutorul acesteia din urmă, la data de 2 mai 2011. Constatând incidența art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul C.M., în mod corect Tribunalul Tulcea a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și a infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. Critica inculpatului C.M. cum că instanța fondului în mod greșit nu i-a aplicat art. 73 lit. b) C. pen. este neîntemeiată. Pentru a se reține scuza provocării, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca acțiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea victimei, produse prin violență, atingerea demnității persoanei, ori, prin altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, reține instanța de apel, nu sunt probe care să dovedească vreo activitate de natură violentă ce ar fi fost exercitată de victimă asupra inculpatului și care să-l determine pe acesta pentru a se apăra, să uzeze de cuțit, aplicând multiple lovituri victimei. Susținerile inculpaților, conform cărora victima și alți doi făptuitori i-ar fi lovit cu bâte și săbii, sunt infirmate de probele din dosar. Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție, rezultă că, la data de 2 mai 2011, când s-a comis fapta de omor, în interiorul autoturismului marca O. condus de victimă și în apropierea autoturismului nu s-au găsit bâte, săbii sau vreun pistol. Martorul R.G.A., bunicul părții vătămate R.G.

a relatat în fața instanței de fond că nu deține nicio armă în casă însă, în urmă cu 20 de ani, avea o armă de vânătoare, dar întrucât nu s-au plătit taxele prevăzute de lege a fost luată din posesia sa de filiala Tulcea și că nu a avut ce să dea victimei C., prietenul nepotului său pe care l-a văzut doar o singură dată. Martorele Î.E. și Ș.C., care ocupau bancheta din spate a autoturismului, au declarat în mod constant atât în faza urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească că victima se afla în mașină când a fost inițial înjunghiată de C.M.M. cu un cuțit în piept, prin deschiderea ușii din partea șoferului, pentru ca ulterior, după ce victima s-a retras în apropierea scaunului din dreapta sa pentru a evita loviturile cu cuțitul din partea inculpatului C.M.M.

să fi tras de celălalt inculpat C.M. prin deschiderea ușii din partea dreaptă a autoturismului și înjunghiat de acesta de mai multe ori cu un cuțit. În fața instanței de fond, inculpatul C.M. a susținut că, anterior incidentului când a văzut-o pe concubina sa în compania martorului R.G. și a victimei - bărbați cu o reputație proastă în comunitate, s-a înfuriat și a acționat în maniera recunoscută, aplicând mai multe lovituri cu cuțitul victimei. Ori, faptul de a o vedea pe mama copilului său în compania a doi bărbați, fie ei și cu o reputație proastă - ceea ce nu rezultă din actele dosarului, nu este de natură să genereze o stare emoțională sau de tulburare puternică care să justifice conduita violentă ulterioară a acestuia, care a avut ca urmare decesul victimei.

Ca atare, menționează instanța de apel, în cauză, nu se poate reținere existența unui atac provocator din partea victimei, care să se circumscrie art. 73 lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cerințele impuse de lege, nejustificându-se nici diminuarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de Tribunalul Tulcea. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, curtea de apel a observat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. se înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor art. 72 C. pen.

S-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului pentru infracțiunea comisă, reduse cu o treime în raport de recunoașterea vinovăției, conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei de omor săvârșite, dar și de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, curtea de apel a constatat că pe lângă gradul de pericol social generic al infracțiunii săvârșite, determinat de importanța valorii sociale ocrotite, respectiv dreptul la viață, este de subliniat gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei comise, dat de circumstanțele reale arătate ce au evidențiat o agresivitate excesivă din partea inculpatului, de modul și mijloacele folosite, înarmat cu un cuțit, a lovit o persoană de mai multe ori în zone vitale: inimă, plămân, ficat și rinichi, răpind victimei orice posibilitate de salvare, de rezultatul produs, provocarea unor leziuni ce au condus în scurt timp la deces, dar și de datele care caracterizează persoana inculpatului recidivist postcondamnatoriu, cu o conduită sinceră în cursul procesului, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcină.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul C.M.M., curtea de apel reține criticile ca fiind neîntemeiate. Probele din dosarul cauzei, coroborate, și anume declarațiile inculpatului C.M. coroborate cu declarațiile martorilor R.G., Ș.C., Î.E., F.I., G.M., S.M., Raportul medico-legal de autopsiere din data de 10 iunie 2011 emis de S.M.L. Tulcea - dovedesc că, la data de 2 mai 2011, în jurul orelor 10:30, inculpatul C.M.M. împreună cu fratele său C.M. l-au ucis prin înjunghiere pe C.C., pe str. Traian din orașul Măcin, județul Tulcea. Sub aspectul stării de fapt se reține că, în ziua de 1 mai 2011, în jurul orei 14:00, frații C.M.M. și M. s-au deplasat la domiciliul mamei fostei concubine a inculpatului C.M.

pentru a o determina să se întoarcă acasă. Față de refuzul ferm al acesteia C.M., încercând să o scoată cu forța din curte, întâmpinând și intervenția mamei acesteia Ș.G., inculpatul C.M.M. a mușcat-o de antebrațul stâng, conflictul fiind aplanat ulterior de unul dintre vecini. După plecarea celor doi inculpați, împreună cu fiica minoră a celor doi concubini, martorele Î.E. și Ș.C., temându-se că inculpații agresori ar putea reveni, au cerut găzduire martorului R.G., fratele concubinului martorei Ș.C. În aceeași zi, în jurul orei 14:25, Ș.G. a formulat plângere împotriva inculpaților C. și a celorlalte persoane care au pătruns în curtea locuinței sale Ș.F. și G.P., solicitând tragerea lor la răspundere penală.

În aceeași zi, la ora 17:00, și inculpatul C.M. a formulat plângere penală împotriva martorului R.G. și a victimei C.C., întrucât, în timp ce se deplasa cu scuterul pe o stradă din orașul Măcin, a fost acostat de mai multe persoane care ocupau autoturismul marca O. de culoare argintie și care au produs cu mașina dezechilibrarea și căderea sa la sol, după care R.G. și C.C. i-au aplicat lovituri, reproșându-i că s-au luat de C. A doua zi, pe data de 2 mai 2011, în jurul orei 10:00, victima C.C. se deplasa cu autoturismul marca O., de culoarea argintie, însoțită de R.G., pe locul din dreapta față, și de Î.E. și Ș.C. pe bancheta din spate pe raza orașului Măcin. Ajunși la intersecția străzii Traian cu str. Ștefan cel Mare, în apropierea magazinului "B.V.", victima a oprit autoturismul pentru ca martorul R.G.

să schimbe o bancnotă de 200 RON deoarece cei doi urmau să se tundă la o frizerie din apropiere. În timp ce așteptau întoarcerea lui R.G., pe lângă autoturism au trecut inculpații C., împreună cu martorul G.P. și nepoții lor minori, care se întorceau de la cimitirul vechi din Măcin, județul Tulcea, unde au fost cu prilejul Paștelui morților. Pe fondul conflictului din ziua precedentă și a unor discuții contradictorii de moment, inculpatul C.M.M. s-a deplasat în dreptul portierei șoferului C.C., iar prin geamul deschis i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pieptului, cuțit scos de sub tricoul pe care-l purta în acea zi.

Deși i-a fost penetrat și fracturat sternul în dreptul inimii, fără a fi atinsă inima, victima a reușit să pună în mișcare autoturismul care s-a deplasat la vale pe str. Traian, după care s-a înclinat pe scaunul alăturat pentru a evita alte lovituri din partea inculpatului C.M.M., care se ținea cu o mână de o bară de pe plafonul autoturismului, ridicând picioarele în aer, fiind purtat în această poziție aproximativ 100 de metri. După ce autoturismul s-a oprit, victima a încercat să iasă din mașină pe ușa din partea dreaptă, moment în care a constatat că aceasta a fost deschisă de inculpatul C.M., care a urmărit autoturismul cu scuterul său. Curtea de apel reține că inculpatul C.M. l-a tras în afara autoturismului pe C.C.

pe trotuar, după care i-a aplicat lovituri succesive, rapide, cu un cuțit, în cavitatea toracică abdominală, producându-i leziuni care au afectat inima, plămânul drept, ficatul și rinichii. Martorul R.G. a văzut incidentul din faza inițială, după care, urmărind autoturismul, în momentul în care s-a pus în mișcare, pe partea dreaptă a acestuia, a reușit să prindă victima înjunghiată înainte de a cădea la sol, moment în care C.M., în acțiunea se de înjunghiere a victimei, l-a tăiat superficial și pe martor. Din Raportul medico-legal de autopsie întocmit de S.M.L. Tulcea la data de 10 iunie 2011 rezultă că moartea victimei C.C.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne cu exsanguinare cauzată de multiple plăgi înjunghiate, penetrante în cavitatea toracică și abdominală care au putut fi provocate de lovirea repetată cu mare intensitate, cu cuțit/cuțite, cu tăiș unic, cu o lățime a lamei la nivelul penetrării pielii, de cel mult 4,5 cm și cu o lungime a lamei de 15 - 16 cm cel puțin, care a lovit corpul din mai multe direcții stânga spate, stânga față, față dreapta și din spate în succesiune rapidă străpungând baza gâtului din spate, abdomenul din față, spate, brațul drept, antebrațul stâng, cu perforarea organelor vitale, inimă, plămân, ficat și rinichi.

S-a reținut că plaga înjunghiată transfixiantă a antebrațului stângă și cea perforantă din regiunea sternală a pieptului care l-a fracturat au putut fi produs de aceeași armă care a acționat de sus în jos cu victima posibil în poziția șezând, cel mai probabil, în tentativa de apărare a pieptului, penetrând sternul dintr-o singură lovitură. Prin declarațiile date în cursul procesului penal, martora Ș.C., ocupanta locului din spatele scaunului din partea dreaptă a șoferului, a relatat că l-a văzut pe inculpatul C.M.M. când i-a aplicat o singură lovitură cu cuțitul în piept victimei C.C., aptă să producă moartea, urmărind acest rezultat câtă vreme și după ce autoturismul a fost pornit de victimă, deplasându-se lent, inculpatul C.M.M.

s-a agățat de portiera din stânga a autoturismului încercând în continuare să lovească victima, care se retrăsese către scaunul din partea dreaptă pentru a se apăra. De altfel, și raportul medico-legal ajunge la concluzia că nu poate fi exclus uzul a două arme albe, cu profil asemănător al vârfului și lamelor vulnerante, ambele cu un singur tăiș, acționate cu mare intensitate din mai multe direcții, fiind manevrate, "posibil de către nu un singur atacator", ceea ce nu exclude posibilitatea celui de-al doilea atacator. Curtea de apel precizează că, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M.M. a negat prezența sa la fața locului, iar în faza cercetării judecătorești, fără o explicație logică și credibilă a revenit, relatând o altă situație de fapt în sensul că a văzut de la distanță incidentul dintre fratele său M. și alți patru agresori, dar nu s-a implicat întrucât i-a recunoscut pe martorul R.G.

și alți doi tineri, înarmați cu bâte și săbii, lovindu-l pe fratele său și ulterior chiar pe el. Din declarațiile martorilor R.G., Î.E., Ș.C., F.I. rezultă însă contrariul, că de fapt C.M.M. a fost cel care s-a deplasat ajungând la portiera din partea stângă a autoturismului O. și l-a înjunghiat pe C.C. în zona pieptului, iar ulterior fratele său i-a aplicat mai multe lovituri într-o succesiune rapidă, după ce l-a tras în afara autoturismului pe ușa din dreapta. În mod corect, apreciază curtea de apel, instanța fondului a înlăturat, ca nesincere, declarațiile martorilor G.P., D.D., G.F., D.G. și I.M. care au încercat să ascundă adevărul, prezentându-l pe inculpatul C.M.M. într-o lumină favorabilă, cu scopul de a nu fi antrenată răspunderea sa penală.

Situația de fapt reținută în mod corect de instanța fondului a fost confirmată și prin declarația de recunoaștere în totalitate a faptelor de către inculpatul C.M., care a înțeles să uzeze de procedura simplificată, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, în alin. (2) din același text prevăzându-se că, în cazul existenței probelor de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Concluzionând, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Tulcea a pronunțat o hotărâre de condamnare și a inculpatului C.M.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., neexistând dubii cu privire la comiterea acestei fapte. Ca atare, Curtea constată că, în cauză, nu există motive de reformare a sentinței penale apelate sub niciuna din criticile aduse de inculpați. Pentru considerentele reținute, alături de cele avute în vedere de instanța fondului și însușite de Curte, se constată că Sentința penală nr. 39 din 9 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011, este legală și temeinică. Împotriva Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2791/88/2011 de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au declarat recurs la data de 2 mai 2012, inculpații C.M.

și C.M.M. Referitor la recurentul-inculpat C.M.M., apărarea a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., menționând că eroarea gravă de fapt a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Recunoașterea faptei de către fratele acestuia, inculpatul C.M., nu afectează sub aspectul recunoașterii pe inculpatul C.M.M., se menționează în motivele de recurs. Martora G.M. a arătat în declarația sa că o singură persoană a lovit, cel mai solid, respectiv inculpatul C.M. Apărătorul ales al recurenților-inculpați C.M. și C.M.M., având în vedere declarațiile contradictorii din dosar, s-a deplasat la locul săvârșirii faptei și dorește să precizeze anumite aspecte.

Măcin este un oraș liniștit, iar momentul producerii evenimentului a fost văzut de foarte multă lume. Arată că doar declarația martorei G.M. este constantă, iar toți ceilalți martori din dosar au relații conflictuale unii cu alții, această împrejurare fiind reținută și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în rechizitoriu și dovedită prin plângerile depuse la dosar de către poliție. A menționat că procesul-verbal de constatare la fața locului, care există la dosar, fiind întocmit de procurorul care a emis și rechizitoriul, nu a fost contestat de nimeni, însă nu a fost avut în vedere, fiind înlăturat din judecata cauzei. S-a reținut în rechizitoriu că recurentul-inculpat a lovit victima prin geamul deschis, iar din procesul-verbal de constatare la fața locului reiese că autoturismul a fost găsit cu geamurile închise și cheile în contact.

Dacă ar fi lovit prin geam, acesta ar fi trebuit să fie spart. Recurentul-inculpat C.M.M., fiind în contact direct cu autoturismul, urmele lui papilare ar fi trebuit să rămână pe mașină. Criminalistul a ridicat urme papilare de la locul faptei, însă acestea nu corespund cu amprentele inculpaților. De asemenea, dacă recurentul-inculpat C.M.M. ar fi lovit cu cuțitul victima, pe geam, ar fi trebuit că fie găsite urme biologice (sânge) în mașină, însă nu au fost identificate astfel de urme. Astfel, procesul-verbal de constatare la fața locului coroborat cu declarația martorei G.M. dovedesc nevinovăția inculpatului C.M.M., motiv pentru care solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului.

Referitor la recurentul-inculpat C.M., se invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa fiind greșit individualizată. Motivele de recurs arată că inculpatul a fost lovit cu intenție, cu mașina, fiind trântit de pe motocicletă, cu o zi înainte de către R.G., care este o persoană cunoscută în localitatea Măcin ca fiind violentă. Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile, apreciind cazurile de casare ca nefondate: În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărarea pentru C.M.M., instanța reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul invocă eroarea de fapt în ceea ce privește greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de care este acuzat.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, și nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unor probe. Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Instanța de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracțiunile pentru care este acuzat inculpatul conform rechizitoriului, dar și apărarea referitoare la inexistența infracțiunii. Poziția recurentului de nerecunoaștere a faptelor este infirmată de declarațiile din data de 2 mai 2011, data săvârșirii faptelor, provenind de la martorele Ș.C., care a confirmat lovirea victimei de către ambii inculpați, Î.E., care a confirmat prezența inculpatului C.M.M. lângă mașină în momentele imediat anterioare loviturii, G.M., care confirmat prezența mai multor persoane și lovirea victimei de către acestea. Martora Ș.C. a dat declarație în ziua săvârșirii faptei, la scurt timp de la decesul victimei, astfel încât instanța va înlătura susținerea apărării conform căreia declarația martorei a fost preconstituită în scopul răzbunării.

Martora a arătat că (...) "l-a văzut pe C.M.M., zis P., venind pe lângă mașină prin dreptul portierei sale și oprindu-se în dreptul geamului deschis al șoferului C.C., care atunci când l-a văzut s-a întors cu capul spre el. În acele momente, fără să spună nimic, C.M.M. a scos cu mâna dreaptă un cuțit cu lama de aproximativ 25 - 30 cm, de la brâu, și l-a înjunghiat în zona pieptului pe C.C. Victima a pus în mișcare mașina și a condus-o încă circa 100 de metri. C.M.M. s-a prins cu mâinile de niște mânere montate pe plafonul mașinii și a fost dus odată cu mașina pe distanța respectivă. Din poziția respectivă C.M.M. a încercat să îl mai lovească cu cuțitul pe C.C., dar nu a reușit, pentru că acesta s-a lăsat mult pe spate, spre partea dreaptă.

După aproximativ 100 metri, C.C. a oprit mașina și a încercat să iasă din aceasta pe portiera din partea dreaptă, însă în acele momente C.M., zis S., a deschis portiera din dreapta față a mașinii, l-a apucat pe C.C. cu o mână de haine din zona umerilor și l-a tras afară cu fața spre el, iar cu cealaltă mână în care avea un cuțit l-a înjunghiat în zona abdomenului și apoi a brațului drept. Imediat după aceea, R.G. a venit în fugă din spate și l-a prins în brațe pe C.C., care dădea să cadă la sol. C.M. l-a lovit cu cuțitul și pe R.G. în antebrațul stâng (...)." Martora Î.E., în declarația dată în ziua faptei, a confirmat prezența inculpatului C.M.M. lângă autoturism, arătând că imediat după aceea s-a ascuns sub banchetă și au urmat țipetele celor prezenți.

"Deodată i-am văzut de o parte și de alta a mașinii pe C.M. și fratele său C.M.M. dar și pe G.P. De frica acestora, știind că de fapt pe mine mă caută, m-am aplecat, lăsându-mă în jos, în spatele scaunului din dreapta față și am blocat portiera. Sora mea Ș.C., care stătea lângă mine, nu s-a ascuns ca și mine. Am auzit niște țipete, dar eram atât de speriată încât nu am realizat ce se întâmplă în jurul meu și nu l-am văzut în acele clipe pe M.M. să îl înjunghie cu un cuțit pe C.C.". Martora G.M., în declarația dată în ziua faptei, a arătat că "(...) s-au îngrămădit la mașina șoferului, nu am văzut să-l fi lovit pe șofer înainte de a-l scoate din mașină, am văzut înainte de a fi scos șoferul că unul avea un cuțit mare în mână.

Șoferul a încercat să fugă, a scăpat, și a fugit prin fața mașinii sale spre trotuarul de peste drum, acolo după câțiva metri l-au prins pe șofer, l-au doborât la pământ și îl loveau pe șofer". În declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, situația de fapt a fost reluată de către martore. De asemenea, instanța de recurs reține că la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul C.M.M., deși a negat săvârșirea faptei, nu a solicitat reaudierea martorelor sau confruntarea cu acestea. Lovitura aplicată de către C.M.M. a penetrat și fracturat sternul și oasele marginale în dreptul inimii, fără a atinge vasele de sânge sau inima, conform raportului de expertiză medico-legală, ceea ce justifică lipsa sângelui în autoturism.

Lipsa petelor de sânge din interiorul autoturismului este concordantă cu celelalte urme de sânge de pe haina victimei. Pe haina victimei în zona în care a lovit inculpatul C.M.M. apare doar o pată de sânge minoră, corespunzătoare dinamicii actului, astfel încât nu puteau să apară mai multe urme de sânge în interiorul autoturismului decât pe haina victimei. Instanța de recurs constată că soluția dată în cauză corespunde probelor administrate. Astfel, două martore au confirmat prezența inculpatului C.M.M. în partea stângă a autoturismului condus de victimă, iar o a treia martoră, aflată în locuința proprie, la distanța de 2,5 metri de locul faptei, a afirmat că la fața locului erau mai multe persoane.

Susținerile apărării cu privire la faptul că zona era intens circulată astfel încât este posibil să fi fost și alte persoane prezente sunt infirmate de înregistrările camerelor video din intervalul orar 10:45 - 11:45. Susținerile apărării cu privire la faptul că Ș.C. nu se afla la locul faptei sunt infirmate de proba aflată la dosarul de urmărire penală, localizarea martorei în raport de telefonul mobil, în intervalul 9:00 - 12:00. Raportul de expertiză medico-legală confirmă declarațiile martorelor Ș.C. și Î.E. și constată prezența unei lovituri date victimei în partea în care martora Ș.C. a afirmat că se afla și a lovit C.M.M. Susținerea nevinovăției inculpatului C.M.M. a fost corect înlăturată de către instanțe.

Fiind vorba doar despre afirmațiile inculpaților între care exista o relație de rudenie infirmate de declarațiile martorilor, iar nu de o gravă eroare de fapt, instanța găsește cazul de casare vădit nefondat. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de către C.M. este nefondat. Instanța de fond și cea de apel au respins aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În mod corect s-a reținut că scuza provocării presupune ca acțiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea victimei, produse prin violență, atingerea demnității persoanei, ori prin altă acțiune ilicită gravă. Susținerile inculpaților, cu privire la conflictele anterioare avute cu C.C.

(victima decedată) și R.G. sunt reale, dar nu pot justifica reținerea scuzei provocării, având în vedere lipsa de gravitate a acestora. Susținerea inculpatului referitor la lovirea sa cu săbii și topoare de către C.C. (victima decedată) și R.G. este infirmată de probe. Procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție, a arătat că la data de 2 mai 2011, când s-a comis fapta de omor, în interiorul autoturismului marca O. condus de victimă și în apropierea autoturismului nu s-au găsit bâte, săbii sau vreun pistol. Martorul R.G.A., bunicul părții vătămate R.G., a relatat în fața instanței de fond că nu deține nicio armă în casă. Martorul arătat că a avut în urmă cu 20 de ani o armă de vânătoare, dar întrucât nu s-au plătit taxele prevăzute de lege a fost luată din posesia sa de filiala Tulcea.

În fața instanței de fond, inculpatul C.M. a susținut că s-a înfuriat și a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul victimei deoarece anterior incidentului a văzut-o pe concubina sa în compania martorului R.G. și a victimei care avea reputație proastă în comunitate. Situația de fapt indicată de inculpat nu este de natură să genereze o stare emoțională sau de tulburare puternică de natură a justifica o conduită violentă ulterioară a inculpatului. Pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare este de asemenea justificată de săvârșirea a două infracțiuni în concurs, dintre care cea de omor calificat în stare de recidivă postexecutorie. Limitele pedepsei pentru infracțiunea de omor calificat sunt, după reținerea art. 320 1 C. proc.

pen. și art 37 lit. b) C. pen., de la 10 la 26 de ani și 8 luni. Instanța a aplicat o pedeapsă orientată spre minimum. Pe parcursul judecării cauzei în apel sau în recurs inculpatul nu a administrat probe de natură a infirma aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul sancțiunii și modalitatea de executare. În condițiile pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 11 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum 7 ani și patru luni închisoare. Inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 2 mai 2011 la zi, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanță. După ce a executat cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei, când aceasta depășește 10 ani. Apreciind recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive, de la 2 mai 2011 la 18 septembrie 2012. Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ