ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 107 din data de 27 august 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 164/8 8/2013, Tribunalul Tulcea a dispus, printre altele, următoarele:

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a mijloacelor de probă invocată de inculpatul T.I.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.I. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei pentru infracțiunea arătată, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a), 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 100 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei pentru infracțiunea arătată, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la data de 20 decembrie 2012 și până la 19 iunie 2013, inclusiv.

Prin aceeași sentință, s-a mai dispus, în temeiul art. 17 pct. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul T.I. a sumelor de 2750 euro, de 1850 euro, de 100 euro și de 300 euro.

De asemenea, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.000 lei, din care suma de 400 de lei reprezentând onorariul avocatului de oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.I.

Prin Decizia penală nr. 471/P din 11 iulie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul T.I. și a desființat hotărârea atacată.

A redus pedeapsa pentru infracțiunea de "aderare la grup infracțional" prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, adăugându-se pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior (în total 2 ani 8 luni închisoare).

A redus pedeapsa pentru infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare, adăugându-se pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. în vigoare (în total 3 ani închisoare).

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse rezultante în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu să se plătească din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 25 iulie 2014, a declarat recurs în casație inculpatul T.I., iar la data de 30 octombrie 2014, a declarat recurs în casație Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța.

Prin Încheierea nr. 68/RC din data de 20 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 471 din 11 iulie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

S-a trimis cauza completului care judecă recursul în casație respectiv, C10, în compunere de 3 judecători.

A fost fixat termen de judecată la data de 06 martie 2015, cu citarea inculpatului T.I.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul T.I. împotriva aceleiași decizii penale.

Pentru a dispune astfel, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 471/P/l 1 iulie 2014 pronunțată Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpatul T.I., Înalta Curte a reținut că instanța de apel, constatând că cererea formulată nu corespunde cerințelor unei cereri de recurs în casație, a restituit, pe cale administrativă, cererea de recurs apărătorului inculpatului, conform dispozițiilor art. 439 alin. (4

1

) C. proc. pen.

S-a constatat, de asemenea, că inculpatul T.I., prin apărător, nu a completat cererea de recurs în casație în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, astfel cum i s-a pus în vedere de către Curtea de Apel Constanța prin adresa de restituire a cererii de recurs în casație.

Înalta Curte a reținut că, în cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul nu a indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sau motivele din care să rezulte incidența vreunui caz de casare reglementat de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul T.I. nu respectă cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și, în baza art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de inculpatul T.I.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de Parchet, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele procurorului care a exercitat recursul în casație, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Procurorul a considerat că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât, în mod greșit, s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatului T.I. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a considerat că, procedând astfel, instanța de control judiciar a aplicat o pedeapsă pentru infracțiunea mai sus menționată, în alte limite decât cele prevăzute de legea veche, pe care a apreciat-o, în mod global, ca fiindu-i mai favorabilă inculpatului T.I.

S-a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de către inculpat, "Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi", iar conform art. 2 alin. (2) din aceeași lege, "dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi".

S-a mai arătat în cuprinsul cererii de recurs în casație că dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior prevăd în mod imperativ că, în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare.

Așadar, procurorul a precizat că, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, instanța de apel, în mod greșit, a reținut incidența dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2.000, ca efect al circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior și nu dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cum, în mod corect, reținuse instanța de fond.

În aceste condiții, procurorul a arătat în cuprinsul motivelor de recurs în casație, că limita minimă a pedepsei ce trebuie aplicată inculpatului T.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. este de 3 ani închisoare, la care se adaugă, conform art. 83 C. pen. anterior, pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 100 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în Dosarul nr. 8579/327/2011, definitivă prin nerecurare la data de 03 februarie 2011, iar, în final, după aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, și nu de doar 3 ani închisoare, cum greșit a dispus instanța de apel.

Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. și nu este vădit nefondată.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului T.I. pentru infracțiunea de "aderare la grup infracțional" prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, adăugându-se pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior (în total 2 ani 8 luni închisoare).

Se mai constată că aceeași instanță de control judiciar a redus aceluiași inculpat pedeapsa pentru infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc " prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare, adăugând pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior, rezultând, în total, o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În speță, criticile recurentului parchet vizează nelegalitatea hotărârii instanței de apel, prin aplicarea inculpatului T.I. a unor pedepse cu închisoarea în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., limita minimă specială nu putea coborî mai jos de 3 ani, în raport de dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen.

Or, în raport de aceste aspecte, având în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, în conformitate și cu dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior care prevăd că atunci când minimul special al pedepsei este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani, se constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală.

În acest context, Înalta Curte reține că pedeapsa aplicată în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (având limite de pedeapsă cuprinse între 10 ani și 20 de ani închisoare), prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., nu poate fi sub limita minimă specială de pedeapsă aplicabilă, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, limită care este de 3 ani închisoare și nu de 2 ani și 4 luni cum greșit a reținut instanța de apel.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea.

Din această perspectivă, față de împrejurarea că în sarcina inculpatului a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni, în concurs, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, se constată că, prin stabilirea uneia dintre pedepsele ce au fost contopite, în alte limite decât cele prevăzute de lege, pedeapsa rezultantă de executat este, de asemenea, nelegală.

Ca atare, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului T.I. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de procuror și întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este fondat.

În consecință, pentru a înlătura greșita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, va casa Decizia penală nr. 471/P din 11 iulie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va majora pedeapsa pentru infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 2 ani și 4 luni închisoare la 3 ani închisoare, la care va adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior, rezultând pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi cele 2 pedepse rezultante, respectiv pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta și pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin decizia penală recurată, pentru infracțiunea de "aderare la grup infracțional" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei în măsura în care nu contravin prezentei. Va anula mandatul de executare emis pe numele inculpatului T.I. în baza Sentinței penale nr. 107 din 27 august 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 164/88/2013 al Tribunalului Tulcea și va dispune emiterea unui nou mandat de executare.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.I., în cuantum de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța

Împotriva Deciziei penale nr. 471/P din 11 iulie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia atacată și înlătură greșita aplicare a legii, astfel:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa pentru infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc" prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 2 ani 4 luni închisoare la 3 ani închisoare, la care adaugă pedeapsa de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior, rezultând pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., contopește cele 2 pedepse rezultante, respectiv pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta și pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin decizia penală recurată, pentru infracțiunea de "aderare la grup infracțional" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei în măsura în care nu contravin prezentei.

Anulează mandatul de executare emis pe numele inculpatului T.I. în baza Sentinței penale nr. 107 din 27 august 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 164/88/2013 al Tribunalului Tulcea și dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.I. în cuantum de 200 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - NN