ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1547/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1547/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 34 pronunțată de Tribunalul Ilfov din data de 01 februarie

2014 pronunțată în Dosarul nr. 273/93/2014 s-a dispus, în baza art. 23 din

Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 din Noul C. proc. pen., cu referire la

art. 6 din Noul C. pen., respingerea ca neîntemeiată a contestației la

executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței

legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul

B.D., în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei

închisoarii nr. 815 din 28 iunie 2013 al Tribunalului București, emis în baza sentinței

penale nr. 477 din 01 iunie 2012 a Tribunalului București.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă

de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 477 din 01 iunie 2012 a

Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2283 din 27

iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-au repus în individualitatea

lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 10 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare,

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2).

- pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C.

pen.

- pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

- 1 spor de 2 ani închisoare.

În

baza art. 6 alin. (1) din Noul C. pen., a fost redusă pedeapsa

de 10 ani închisoare la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244

alin. (1) și (2) din Noul C. pen.

În

baza art. 38 alin. (1) din Noul C. pen. raportat la art. 39

alin. (1) lit. b) din Noul C. pen. a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Noul C.

pen., cu pedeapsa de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 6 ani închisoare,

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) și c) din

Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare,

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C.

pen., pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 61 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa de cea mai grea de 6 ani fiind sporită

cu 4 ani și 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 10 ani și 10 luni închisoare.

S-au interzis condamnatului drepturile

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din Noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-au interzis condamnatului drepturile

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din Noul C. pen., ca pedeapsă complementară,

pe o perioadă de 5 ani.

S-a dedus din pedeapsă durata executată

de la data de 25 noiembrie 2010 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de

executare a pedepsei închisoarii nr. 815 din 28 iunie 2013 emis în baza sentinței

penale nr. 477 din 01 iunie 2012 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

închisorii.

În

baza art. 275 alin. (3) din Noul C. proc. pen., cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la

data de 31 ianuarie 2014 sub nr. 273/93/2014,Comisia de evaluare a incidenței aplicării

legii penale mai favorabile, constituită în baza H.G. nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului

Jilava a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea

dispusă sentința penală nr. 477 din data de 01 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul

București, secția l penală, definitivă prin decizia nr. 2283 din 27 iunie 2013 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, în privința condamnatului B.D.

S-a apreciat că față de condamnatul B.D.

sunt incidente dispozițiile prev de art. 6 din Noul C. pen., în sensul reducerii

pedepsei componente aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. și a pedepsei rezultante.

S-a arătat în acest sens, că prin sentința

nr. 477 din data de 01 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția l

penală, definitivă prin decizia nr. 2283 din 27 iunie 2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, inculpatul B.D. a fost condamnat la o pedeapsă de

10 ani închisoare, conform disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) și c) C. pen. pe timp de 7 ani.

În

baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6

ani închisoare.

În

baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului

C. pen., Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul

Penitenciarului București Jilava a apreciat ca față de condamnatul B.D. au fost

identificate elementele de aplicare a legii mai favorabile, întrucât s-a apreciat

că maximul special prev. de art. 244 alin. (2) din Noul C. pen. este de la 1 an

la 5 ani, iar sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 15 ani și 6 luni,

respectiv 5 ani și 2 luni, adăugat la maximul special de 5 ani, rezultă 10 ani și

2 luni, și astfel este mai mică decât pedeapsa aplicată - de 12 ani.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 din Noul C.

pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.

La dosarul cauzei s-au depus copii ale

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 815 din 08 iunie 2013 emis de

către Tribunalul București, secția l penală, sentința penală nr. 477 din 01

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, fișa de cazier judiciar,

precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, în original.

Analizând actele dosarului și dispozițiile

legale, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 477 din data de

01 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, definitivă prin

decizia nr. 2283 din 27 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, inculpatul B.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, conform

disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) și c) C. pen. pe

timp de 7 ani.

În

baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În

baza art. 33 alin. (1) lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, astfel că inculpatul

execută pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani,

în final inculpatul execută pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcții de administrare

sau reprezentare a unei societăți comerciale), pe o perioadă de 7 ani. De asemenea,

s-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În

baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de

executare a pedepsei închisorii nr. 815 din 28 iunie 2013 emis de către Tribunalul

București, secția l penală, executarea pedepsei începând la data de 25

noiembrie 2010.

Instanța a admis sesizarea formulată, având

în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 6 alin. (1) din Noul C.

pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea

completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă

mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea

nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

În

cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse

formată din contopirea mai multor pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente,

printre care și cea de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (același subiect pasiv), pronunțată prin sentința penală nr. 477 din

data de 01 iunie 2012 de Tribunalul București, definitivă prin decizia nr. 2283

din 27 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului

C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune s-au

redus, pedeapsa prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Noul C. pen. fiind închisoarea

de la 1 la 5 ani închisoare.

Astfel fiind, pedeapsa aplicată sub legea

veche depășește maximul special din noua normă de încriminare și a fost redusă la

acesta.

În

baza art. 38 alin. (1) din Noul C. pen. raportat la art. 39

alin. (1) lit. b) din Noul C. pen. s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea,

cea de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit.

a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la care s-a adăugat

1/3 din totalul următoarelor pedepse: 1 an și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare,

1 an închisoare, 2 ani închisoare, 5 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 10 ani

și 10 luni închisoare.

S-a arătat că, în sesizarea formulată,

algoritmul de calcul a fost aplicat greșit, deoarece pedeapsa cea mai grea este

cea de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit.

a) din Legea nr. 656/2002, iar nu cea de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea.

prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din Noul C. pen., la care s-a adăugat 1/3 din

totalul următoarelor pedepse: 1 an și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare (iar nu

6 ani închisoare), 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 5 ani închisoare.

Au fost interzise condamnatului drepturile

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din Noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Instanța a constatat că i-au fost interzise

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 7 ani. Or, conform art. 66 din Noul C. pen. interzicerea drepturilor

complementare se poate face o perioadă de maxim 5 ani, motiv pentru care, văzând

disp. art. 6 alin. (6) din Noul C. pen., instanța a redus durata pedepselor complementare

prev. aplicate de la o durată de 7 ani la o durată de 5 ani.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație,

în termen legal, condamnatul B.D.

În

dezvoltarea orală a motivelor, contestatorul B.D. a solicitat

admiterea contestației, conform art. 23 alin. (9) din Legea nr. 255/2013, arătând

că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea mai favorabilă, cu privire la

tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, arătând că reducerea pedepsei

de la 10 ani la 5 ani a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 215

din vechiul C. pen. s-a făcut în mod corect, însă stabilirea tratamentului sancționator

s-a făcut în mod greșit, cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 care stabilește

că acest tratament sancționator se aplică potrivit legii noi doar atunci când cel

puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea

nouă,ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. Consideră astfel că ar trebui aplicată

legea veche pentru această pluralitate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței

contestate, atât prin prisma motivelor invocate de condamnatul contestator, cât

și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea a apreciat că este fondată contestația

pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat pentru început că instanța

de fond, în mod greșt, după ce a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației

la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței

legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul

B.D., în continuare a procedat la modificarea pedepselor aplicate prin sentința

penală nr. 477 din 01 iunie 2012 a Tribunalului București, în sensul aplicării legii

penale mai favorabile. Era necesar ca instanța de fond, constatând că, în privința

condamnatului B.D.,sunt aplicabile prevenderile art. 6 C. pen., să dispună admiterea

sesizării formulată de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile”

de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul B.D..

Așa cum a reținut instanța de fond, în

privința pedepselor aplicate condamnatului B.D., sunt aplicabile prevederile

art. 6 C. pen., potrivit cărora, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o

lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul

special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest

maxim.

Astfel, instanța a realizat o comparație

între norma de incriminare nouă și pedeapsa aplicată condamnatului, sub imperiul

vechii legi, raportat la fapta săvârșită de acesta, pentru fiecare dintre infracțiunile

pentru care a fost condamnat.

B.D. a fost condamnat, prin sentința penală

nr. 477 din 01 iunie 2012 a Tribunalului București rămasă def.' prin d.p. nr.

2283 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 10 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare,

stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 291 alin.

(1) C. pen.

pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002

cu aplic art 41 alin. (2).

pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C.

pen. cu aplic. art. 41 al 2 C. pen.

pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C.

pen.

pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- un spor de 2 ani închisoare.

S-a reținutcă instanța de fond a realizat

în mod corect reducerea pedepsei de 10 ani închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, constatând că în noua reglementare, infracțiunea, prev. de art.

244 alin. (2) C. pen., este pedepsită cu pedeapsa închisorii, al cărei maxim special

este de 5 ani.

S-a constatat însă că instanța de fond

a omis a înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), teza a ll-a, b și c C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune,

întrucât în noua reglementare,prev. de art. 244 C. pen., ce constituie legea mai

favorabilă, nu mai este instituită obligativitatea aplicării acesteia.

În

ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni,

Curtea a considerat că reglementarea prevăzută de art. 6 C. pen., se referă, în

mod restrictiv, doar la pedepselor aplicate, cu caracter definitiv, pentru infracțiuni

pentru care a intervenit o lege penală mai favorabilă. Instanța, în stabilirea legii

penale mai favorabile și reducerea pedepsei până Ia maximul special, pentru infracțiunea

pentru care s-a dispus condamnarea în mod definitiv nu poate trece la o nouă judecare

a cauzei și, în consecință să stabilească pedeapsa rezultantă potrivit prevederilor

din noua reglementare, ci va face aplicarea prevederilor art. 33-34, respectiv 35

C. pen. din 1969.

Astfel, a contopit pedepsele de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, de 1 an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. din 1969, de 6 ani închisoare,

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) și c) din

Legea nr. 656/2002, de 1 an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic.'art.

41 alin. (2) C. pen. din 1969, de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 288 C. pen. din 1969

și

de 5 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, aplicând pedeapsa

cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care va adăuga sporul de 2 ani stabilind pedeapsa

rezultată de 8 ani închisoare.

În

privința sporului de 2 ani închisoare, Curtea l-a menținut,

acesta fiind aplicat printr-o hotărâre rămasă definitivă, asupra căruia, așa cum

s-a arătat mai sus la considerentele referitoare la regimul sancționator al concursului

de infracțiuni, nu se poate interveni, dat fiind că instanța nu trece la o rejudecare

în fond a cauzei.

Față de cele reținute, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis contestația formulată de condamnatul

contestator B.D. împotriva sentinței penale nr. 35/F/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul

Ilfov - secția penală, în dosarul nr. 274/93/2014.

A desființat, în parte, sentința penală

nr. 34, pronunțată la data de 01 februarie 2014 de Tribunalul Ilfov, secția

penală și rejudecând:

În

baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595

C. proc. pen., cu referire la art. 6 C. pen., a admis sesizarea formulată de „Comisia

de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București

Jilava privind pe condamnatul B.D..

În

baza art. 6 alin (1), (5) C. pen., cu referire la art. 244

alin. (1), 2 C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b și c C. pen. din 1969, pe o durată de 7

ani.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. din 1969, a

contopit pedepsele stabilite, a aplicat condamnatului B.D. pedeapsa cea mai grea,

de 6 ani închisoare, menținând sporul de 2 ani închisoare, condamnatul va executa

pedeapsa finală de 8 ani închisoare.

A înlăturat mențiunile privind aplicarea

pedepselor accesorii și complementare.

A dedus din pedeapsă durata executată de

la 25 noiembrie 2010 la zi.

A dispus anularea mandatului de executare

nr. 815 din 28 iunie 2013 emis de Tribunalul București și a dispus emiterea unui

nou mandat de executare pentru pedeapsa de 8 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale contestate.

În

conformitate cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație,

condamnatul B.D..

Contestația este inadmisibilă pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență principiilor legalității

căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile

art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin

art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale. Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,

admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii în

termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

se constată că, în cauză, decizia conrtestată este definitivă.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru

modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual

penale, sunt susceptibile de desființare,pe calea contestației, exclusiv hotărârile

judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate

anterior, prevăd următoarele:

(1) Procedura la instanța de executare

cu privire la solicitările privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate

ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările

ulterioare, se va face potrivit dispozițiilor privind executarea hotărârilor penale

din Legea nr. 135/2010, în următoarea ordine de preferință:

a) din oficiu, de către instanța de executare

pentru persoanele aflate în penitenciar în executarea hotărârilor de condamnare;

b) la cerere, de către instanța de executare pentru celelalte hotărâri de condamnare.

Procedura în fața instanței de executare

în cazurile prevăzute la alin. (1) se desfășoară fără participarea condamnatului

și a procurorului. După redactarea hotărârii, aceasta se comunică în întregul său

condamnatului și procurorului.

Hotărârea poate fi atacată cu contestație

la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Hotărârea prin care instanța de executare

constată intervenirea legii penale mai favorabile este executorie.

Contestația se judecă de un complet format

dintr-un judecător, în ședința publică, cu participarea procurorului și cu citarea

părților.

Hotărârea prin care se soluționează contestația

este definitivă.

Pentru analizarea hotărârilor judecătorești

prevăzute la alin. (1) lit. a) potrivit prezentei proceduri, se deleagă la instanțele

de executare, pe un termen de două luni, judecători din cadrul judecătoriilor, tribunalelor

și curților de apel învecinate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

se constată că, în cauză, decizia contestată este definitivă.

Astfel, potrivit art. 23 pct. 6 „Hotărârea

prin care se soluționează contestația este definitivă”.

Condamnatul contestator B.D. și-a exercitat

dreptul la contestație, contestație formulată împotriva unei hotărâri definitive

cu care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale

de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă

potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității contestației

pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată fiind incidente

prevederile art. 425

1

pct. 7 lit. a) teza ll-a C. proc. pen., urmând

a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă contestația formulată

de condamnatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 29/C/LPF, din 26 februarie 2014

a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata

sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avana din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07

mai 2014.