ÎCCJ, decizie (scj.ro #83245)

Interpretarea clauzelor contractuale Interpretând clauza cu privire la care contractanții aveau opinii diferite, (...) nu a avut loc o modificare a clauzei penale, ci o interpretare logică și juridică în scopul determinării înțelesului exact al acesteia pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1273 din 27 martie 2008) Prin sentința comercială nr.2407 din 7 decembrie 2006 pronunțată în dosar nr.3796/121/2006 al Tribunalului Galați-Secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. I.F. SA împotriva pârâtei S.C. P.P. SRL.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a cap. VII al.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr.16 din 7 ianuarie 2004 încheiat cu pârâta deoarece lipsește consimțământul și de asemenea pentru că această convenție are o cauză ilicită în condițiile în care cuantumul penalităților depășește cu mult contravaloarea mărfii livrate fiind o îmbogățire fără just temei a pârâtei. Prin precizarea ulterioară a acțiunii reclamanta a arătat că obiectul cererii îl reprezintă interpretarea corectă a clauzei penale în sensul că părțile au stabilit un procent de 0,1% pe zi de întârziere și nu 0,1 pe zi, iar prin susținerile orale a arătat că solicită constatarea nulității clauzei deoarece consimțământul a fost viciat prin dol și eroare.

Analizând în acest context acțiunea, tribunalul a apreciat că neinserarea simbolului „%” din cap. VII al.2 din contract, nu poate fi interpretată ca având semnificația unei erori obstacol la încheierea contractului și care să aibă drept efect constatarea nulității absolute, dar nu reprezintă nici un viciu de consimțământ sancționat cu nulitatea relativă a clauzei respective, susținerile reclamantei sub aceste aspecte nefiind confirmate prin probele administrate, ci constituie o eventuală eroare de dactilografiere.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia nr.62 din 2 iulie 2007 a Curții de Apel Galați-Secția comercială, maritimă și fluvială cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anulării în parte a clauzei penale cuprinse în cap. VII al.2 din contractul părților, numai în ceea ce privește cuantumul penalităților pe zi de întârziere datorate de cumpărător pe care o stabilește la nivelul de 0,1% pe zi de întârziere, în loc de 0,1 pe zi cum s-a menționat în contract. În ceea ce privește interpretarea clauzei în litigiu, instanța de apel a reținut că în practica comercială în mod uzual se înscrie în contracte o penalitate matematică de 0,1% pe zi de întârziere adică o miime din suma ajunsă la scadență, - ceea ce este valabil inclusiv pentru alte contracte încheiate între aceleași părți.

Prin urmare, pârâta a utilizat manopere dolosive, constând în omisiunea inserării simbolului „%”, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a urmărit ca prin interpretarea literară a clauzei să pretindă penalități de 0,1 adică o zecime din suma datorată pe zi, motiv pentru care este întemeiată acțiunea în anulare parțială a acestei clauze, sens în care apelul a fost admis. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S.C. I.F. criticând-o în privința neacordării cheltuielilor de judecată la fond și apel, constând în onorariu de avocat, deși acestea au fost solicitate, iar pârâta S.C. P.P. SRL pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.6,7,9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor după prezentarea stării de fapt, pârâta invocă faptul că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că a dispus anularea clauzei penale deși reclamanta prin precizările de acțiune a solicitat în mod constant constatarea nulității absolute a acesteia. În aceste condiții aprecierea instanței că cele două cereri reprezintă în realitate motive de anulare corespunzătoare unei nulități relative este eronată, fiind contrazisă chiar de susținerile reclamantei care motivându-și cererea a arătat că solicită constatarea nulității absolute deoarece consimțământul i-a fost viciat prin eroare și dol și au fost încălcate normele imperative ale Legii 193/2000 și Legii 469/2002.

De asemenea, reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii de modificare a cuantumului penalităților de întârziere. În consecință, calificarea dată obiectului cauzei este greșită atât prin prisma argumentării cât și a efectelor acțiunii în anulare. De asemenea, arată recurenta, a fost modificat nelegal și aleatoriu cuantumul penalităților de întârziere, încălcând prevederile art.969 și 1066 Cod civil în sensul că instanța nu este abilitată să stabilească drepturile și obligațiile părților contractante astfel cum acestea au fost determinate prin clauza în litigiu, ci are doar dreptul de a verifica existența împrejurărilor în vederea cărora s-a stipulat clauza penală, nefiind posibilă reducerea sau mărirea cuantumului acestora sau solicitarea dovedirii prejudiciului.

Analizând recursul declarat de reclamantă, curtea constată, după cum de altfel a și precizat aceasta că a rămas fără obiect deoarece decizia a fost completată în sensul acordării cheltuielilor de judecată. Interpretând clauza cu privire la care contractanții aveau opinii diferite, în mod corect s-a stabilit că penalitățile sunt în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, după cum rezultă atât din cap.VIII al contractului din litigiu – unde s-a prevăzut expres și simbolul „%”, cât și din practica comercială curentă și uzuală conform căreia contractanții stabilesc o cotă procentuală cu titlu de penalități pe zi de întârziere, din suma datorată, în ipoteza neîndeplinirii întocmai a obligațiilor asumate.

În acest mod nu a avut loc o modificare a clauzei penale, ci o interpretare logică și juridică în scopul determinării înțelesului exact al acesteia pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților.