ÎCCJ, decizie (scj.ro #83245)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83245) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Interpretarea clauzelor contractuale
Interpretând clauza cu privire la care contractanții aveau opinii
diferite, (...) nu a avut loc o modificare a clauzei penale, ci o interpretare
logică și juridică în scopul determinării înțelesului
exact al acesteia pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor
părților.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1273
din 27 martie 2008)
Prin
sentința comercială nr.2407 din 7 decembrie 2006 pronunțată
în dosar nr.3796/121/2006 al Tribunalului Galați-Secția comercială,
maritimă, fluvială și de contencios administrativ s-a respins ca
nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. I.F. SA
împotriva pârâtei S.C. P.P. SRL.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a
reținut în esență că prin acțiunea introductivă
reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a cap.
VII
al.2 din contractul de
vânzare-cumpărare nr.16 din 7 ianuarie 2004 încheiat cu pârâta deoarece
lipsește consimțământul și de asemenea pentru că
această convenție are o cauză ilicită în condițiile în
care cuantumul penalităților depășește cu mult
contravaloarea mărfii livrate fiind o îmbogățire fără
just temei a pârâtei.
Prin precizarea ulterioară a acțiunii reclamanta a arătat
că obiectul cererii îl reprezintă interpretarea corectă a
clauzei penale în sensul că părțile au stabilit un procent de
0,1% pe zi de întârziere și nu 0,1 pe zi, iar prin susținerile orale
a arătat că solicită constatarea nulității clauzei deoarece
consimțământul a fost viciat prin dol și eroare.
Analizând în acest context acțiunea, tribunalul a apreciat că
neinserarea simbolului „%” din cap.
VII
al.2 din contract, nu
poate fi interpretată ca având semnificația unei erori obstacol la
încheierea contractului și care să aibă drept efect constatarea
nulității absolute, dar nu reprezintă nici un viciu de
consimțământ sancționat cu nulitatea relativă a clauzei
respective, susținerile reclamantei sub aceste aspecte nefiind confirmate
prin probele administrate, ci constituie o eventuală eroare de
dactilografiere.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia nr.62 din 2 iulie
2007 a Curții de Apel Galați-Secția comercială,
maritimă și fluvială cu consecința modificării
hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anulării în parte a
clauzei penale cuprinse în cap.
VII
al.2 din contractul
părților, numai în ceea ce privește cuantumul
penalităților pe zi de întârziere datorate de cumpărător pe
care o stabilește la nivelul de 0,1% pe zi de întârziere, în loc de 0,1 pe
zi cum s-a menționat în contract.
În ceea ce privește interpretarea clauzei în litigiu, instanța de
apel a reținut că în practica comercială în mod uzual se înscrie
în contracte o penalitate matematică de 0,1% pe zi de întârziere
adică o miime din suma ajunsă la scadență, - ceea ce este
valabil inclusiv pentru alte contracte încheiate între aceleași
părți.
Prin urmare, pârâta a utilizat manopere dolosive, constând în omisiunea
inserării simbolului „%”, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a
urmărit ca prin interpretarea literară a clauzei să
pretindă penalități de 0,1 adică o zecime din suma
datorată pe zi, motiv pentru care este întemeiată acțiunea în
anulare parțială a acestei clauze, sens în care apelul a fost admis.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S.C. I.F. criticând-o
în privința neacordării cheltuielilor de judecată la fond
și apel, constând în onorariu de avocat, deși acestea au fost
solicitate, iar pârâta S.C. P.P. SRL pentru motivele de nelegalitate
prevăzute de art.304 pct.6,7,9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor după prezentarea stării de fapt, pârâta
invocă faptul că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut
în sensul că a dispus anularea clauzei penale deși reclamanta prin
precizările de acțiune a solicitat în mod constant constatarea
nulității absolute a acesteia.
În aceste condiții aprecierea instanței că cele două cereri
reprezintă în realitate motive de anulare corespunzătoare unei
nulități relative este eronată, fiind contrazisă chiar de
susținerile reclamantei care motivându-și cererea a arătat
că solicită constatarea nulității absolute deoarece
consimțământul i-a fost viciat prin eroare și dol și au
fost încălcate normele imperative ale Legii 193/2000 și Legii
469/2002. De asemenea, reclamanta a criticat hotărârea instanței de
fond și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii de
modificare a cuantumului penalităților de întârziere. În
consecință, calificarea dată obiectului cauzei este
greșită atât prin prisma argumentării cât și a efectelor
acțiunii în anulare.
De asemenea, arată recurenta, a fost modificat nelegal și aleatoriu
cuantumul penalităților de întârziere, încălcând prevederile
art.969 și 1066 Cod civil în sensul că instanța nu este
abilitată să stabilească drepturile și obligațiile
părților contractante astfel cum acestea au fost determinate prin
clauza în litigiu, ci are doar dreptul de a verifica existența
împrejurărilor în vederea cărora s-a stipulat clauza penală,
nefiind posibilă reducerea sau mărirea cuantumului acestora sau
solicitarea dovedirii prejudiciului.
Analizând recursul declarat de reclamantă, curtea constată, după
cum de altfel a și precizat aceasta că a rămas fără
obiect deoarece decizia a fost completată în sensul acordării
cheltuielilor de judecată.
Interpretând clauza cu privire la care contractanții aveau opinii
diferite, în mod corect s-a stabilit că penalitățile sunt în
cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, după cum rezultă atât din
cap.VIII al contractului din litigiu – unde s-a prevăzut expres și
simbolul „%”, cât și din practica comercială curentă și
uzuală conform căreia contractanții stabilesc o cotă
procentuală cu titlu de penalități pe zi de întârziere, din suma
datorată, în ipoteza neîndeplinirii întocmai a obligațiilor asumate.
În acest mod nu a avut loc o modificare a clauzei penale, ci o interpretare
logică și juridică în scopul determinării înțelesului
exact al acesteia pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor
părților.