ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 307/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2005 reclamanta SC S.I. SA Galați a chemat în judecată pârâta SC M.S. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 16.237.231.397 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a produselor livrate precum și cheltuieli de judecată. În susținerea cererii reclamanta a arătat că prin actul adițional nr. 164 din 9 octombrie 2001 la contractul de factoring nr. 150/2001 SC S.C. SA Călărași a subrogat-o în toate drepturile de emitent al facturilor specificate în valoare totală de 5.013.352.379 lei, debitorul acestora fiind SC S. SA Galați (actual M.S.

Galați SA) stabilit între cele două societăți prin contractul 2/D din 1 mai 2001. În susținerea cererii reclamanta a arătat că prin sentința nr. 1216 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Galați a fost admisă acțiunea SC S.I. SA și obligată debitoarea la plata sumei de 5.013.352.379 lei cu titlu de preț, actualizată în raport cu rata inflației, reținându-se că la data de 30 noiembrie 2001 obligația pârâtei era exigibilă. Hotărârea pronunțată de Tribunalul, având caracter executoriu potrivit art. 720/8 C. proc. civ. a fost executată prin poprire la data de 25 noiembrie 2004 când a fost preluată din contul debitoarei suma de 9.921.947.319 lei, sumă actualizată de executorul judecătoresc în condițiile art. 371 alin. (3) C. proc.

civ. pe baza unei expertize contabile. În virtutea prevederilor din contractul nr.2 D/2001 datorează și penalități de întârziere la valoarea sumei achitate cu întârziere (după trecerea a cinci zile de la expirarea perioadei de 90 de zile calendaristice pentru fiecare zi în plus de întârziere la plata prețului). Tribunalul Galați, prin sentința nr.853 din 29 iulie 2005 a admis în parte acțiunea obligând pârâta la plata sumei de 821.187,1 lei, cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 59.624,21 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că data acordării penalităților de întârziere este data expirării unui număr de 5 zile după expirarea perioadei de 90 de zile calendaristice de la ultima factură, respectiv 1 decembrie 2001. Termenul până la care s-au calculat zilele de întârziere este de 25 noiembrie 2004 data executării prin poprire a sentinței nr.1216 a tribunalului Galați în total 1091 zile.

Instanța de fond interpretând dispozițiile alin. (2) al Cap. V din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2 D/2001, a apreciat că penalitățile trebuie plătite pentru fiecare zi de când trebuia făcută plata (deci de la scadență) și pentru sumele datorate la scadență. Împotriva acestei soluții au promovat apel ambele părți. Reclamanta SC S.I. Galați și-a exprimat nemulțumirea față de baza de calcul avută în vedere de prima instanță pentru calcularea penalităților de întârziere. Pârâta SC M. Galați a reiterat apărările făcute la prima instanță de fond și pe cale de excepție, și pentru prima oară în apel se prevalează în susținerea nelegalității hotărârii criticate de încălcarea normelor imperative privitoare la competența materială.

In acest context, s-a susținut de către pârâtă, că în raport de clauza compromisorie conținută în contractul pe care-și întemeiază reclamanta pretențiile, este exclusă competența instanțelor judecătorești. Prin decizia nr. 17 din 7 februarie 2006 Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că nu se justifică activarea clauzei compromisorii atâta timp cât reclamanta a renunțat la beneficiul acestei convenții, iar pârâta formulându-și apărarea, fără a invoca excepția de necompetență, au investit instanța cu soluționarea cauzei. D e asemenea a înlăturat și criticile referitoare la excepțiile ridicate la judecata fondului apreciind soluția adoptată legală și temeinică.

Cu privire la apelul reclamantei s-a reținut că judecătorul fondului a dat o interpretare corectă clauzei penale cuprinsă în contractul încheiat, baza de calcul a penalităților fiind suma facturată cu titlu de preț marfa, adică valoarea neachitată la data scadenței, la acea dată fiind și de drept în întârziere. Părțile au declarat recurs împotriva soluției pronunțate de instanța de apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. Astfel M.S. Galați SA arată că decizia este lipsită de temei legal, întrucât nu se întemeiază pe nicio normă juridică de drept material, neputându-se stabili dacă legea s-a aplicat corect. Criticile reclamantei SC S.I.

SA Galați fac referire la modul de interpretare a clauzei penale prevăzute în contract. Se susține că părțile au stabilit că neîndeplinirea de către pârâtă a obligației era penalizată în condițiile prevăzute în Capitolul V din contractul nr. 2D/2001 situație în care total nejustificat s-a refuzat calcularea penalităților raportate la valoarea obligației neîndeplinite de către pârâtă care fusese definitiv stabilită la o judecată anterioară. Se consideră că s-a încălcat puterea lucrului judecat privitor la chestiunea ca suma întârziată la plata datorată de pârâtă este de 9.921.947.319 lei și nu 5.013.352.379 lei, caz în care urma să se stabilească că penalitățile de întârziere sunt în sumă de 16.237.231.391 lei.

Părțile au solicitat judecarea cauzei după soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. 4455/44/2006 ce are ca obiect debitul principal. În aceste condiții prezentul recurs a avut în vedere modul cum s-a soluționat debitul principal având ca obiect plata sumei de 9.921.947.319 lei. Criticile formulate de părți urmează a fi înlăturate. Astfel prin actul adițional nr. 164 din 9 octombrie 2001 la contractul de factoring nr. 150/2001 SC S.C. SA Călărași a subrogat-o în toate drepturile de emitent al facturilor emise debitorul acestora fiind M.S. Galați SA, stabilite între cele două societăți prin contractul 2D din 1 mai 2001. Criticile privind nevalabilitatea contractului și actului adițional motivat de faptul că a fost semnat cu obiecțiuni nu pot fi reținute întrucât factoringul este o vânzare de creanțe care are loc între aderent și factor.

Ca urmare, factorul preia în proprietate de la aderent creanțele acestuia asupra debitorilor cedați rezultate din contractele de vânzare de mărfuri sau prestări de servicii anterior încheiate. Neîndeplinirea unor formalități între aderent și factor nu afectează validitatea contractului de factoring, iar cele 6 facturi confirmă drepturi provenind din contractul nr. 2D/2001. Prin sentința nr. 1216 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Galați a fost admisă acțiunea SC S.I. SA fiind obligată debitoarea la plata sumei de 5.013.352.379 lei cu titlu de preț actualizată în raport de rata inflației reținându-se că la data de 30 noiembrie 2001 obligația pârâtei era exigibilă. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2834 din 10 octombrie 2008 (fila 125). Criticile privind modul de interpretare a clauzei penale nu pot fi reținute.

Data acordării penalităților de întârziere este data expirării unui număr de 5 zile după expirarea perioadei de 90 zile calendaristice de la ultima factură respectiv 1 decembrie 2001. Justificat, coeficientul de 0,15% prevăzut de contract a fost aplicat la suma de 5.013.352.379 lei contravaloarea celor 6 facturi la data scadenței. Așa cum a reținut instanța de fond apare ilogic raționamentul reclamantei recurente de a solicita penalități începând cu data de 1 decembrie 2001 la o sumă actualizată la 25 noiembrie 2004. Contrar susținerilor recurentei pârâte decizia criticată cuprinde într-o formă prescurtată principalele susțineri ale părților necesare raportării lor la mijloacele de probă administrate și la soluția pronunțată în faza controlului judiciar, cerințele art. 261 C. proc.

civ. nefiind încălcate. Valabilitatea contractului de factoring nu mai poate fi contestată acest aspect fiind soluționat cu puterea lucrului judecat în decizia nr. 2834 din 10 octombrie 2008. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC S.I. SA GALAȚI și pârâta SC A.M.S. SA GALAȚI (fostă I.S. SA GALAȚI), împotriva deciziei nr. 17 din 7 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.