ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 988/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.C. împotriva rezoluției nr. 739/II/2/2008 din 29 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Instanța a reținut că persoana vătămată P.C. a sesizat organul de urmărire penală la data de 31 ianuarie 2008, arătând că în anul 1994 persoane necunoscute au semnat în locul său și al fratelui său P.N., la Notariatul de Stat Onești, declarațiile de renunțare la succesiunea după tatăl lor, P.G. Prin rezoluția nr. 18/P/2008 din 19 septembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul V.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că fapta nu există. Procurorul a constatat, pe baza actelor premergătoare efectuate, că P.G. a decedat în anul 1987 iar dezbaterea succesorală a avut loc în anul 1994 la Notariatul de Stat Onești. În urma defunctului au rămas soția supraviețuitoare P.E. și 6 copii, respectiv P.C., P.N., P.G., C.E., G.M. și C.L. Soția supraviețuitoare, P.E. a declarat că în anul 1994 a mers împreună cu toți cei 6 copii la Notariatul de Stat Onești, notar V.C., renunțând toți copiii la succesiune în favoarea sa. Aceeași situație este confirmată și de C.L. și P.G. precum și de notarul V.C. Doar P.C. și P.N. susțin că ei nu au fost la notariat.

Față de aceste date s-a concluzionat că nu există dovezi care să confirme săvârșirea faptei reclamate, procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale față de notarul V.C. și disjungerea cauzei și declinarea competenței materiale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești pentru a continua cercetările față de alte persoane și pentru alte fapte. Plângerea petiționarului P.C. împotriva rezoluției de netrimitere în judecată susmenționată a fost respinsă prin rezoluția nr. 793/II/2/2008 din 29 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Plângerea adresată judecătorului, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată, așa cum s-a arătat, prin sentința penală nr. 14 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău.

Instanța a constatat că soluția de neurmărire precum și cea de respingere a plângerii făcută la procurorul ierarhic, sunt legale și temeinice, în cauză acțiunea penală neputând fi pusă în mișcare și pentru că a intervenit cauza de împiedicare prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs, solicitând casarea și, în fond, trimiterea în judecată a notarului. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 228 C. proc.

pen., organul de urmărire penală sesizat dispune începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzută de art. 10. Această dispoziție este întregită de cea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., potrivit căreia acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare atunci când a intervenit, printre alte cauze, prescripția. Soluția, într-o astfel de ipoteză, în cursul actelor premergătoare, este, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., dispoziția de neîncepere a urmăririi penale. În dosarul de față Curtea constată – osebit de justețea argumentelor în examinarea în fond a faptelor sesizate – incidența cauzei de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., respectiv a prescripției răspunderii penale, în raport de care soluția obligatorie în cursul actelor premergătoare este cea prevăzută de art. 228 alin. (6) din același cod, de neîncepere a urmăririi penale. Așadar, plângerea petiționarului P.C., făcută în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., la judecător, împotriva rezoluției de netrimitere în judecată (și nu a rezoluției procurorului general de respingere a plângerii, cum greșit a reținut instanța) a fost corect respinsă ca nefondată și, de urmare, și recursul acestuia împotriva hotărârii Curții de Apel Bacău va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 14 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2009.