ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5062/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 29

iunie 2006, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de G.Șt. în

contradictoriu cu intimatul I.Șt., notar public, împotriva rezoluției nr. 174

din 30 noiembrie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a

Rezoluției nr. 1105/II/2 din 3 ianuarie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 174/ P din 30

noiembrie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarii publici I.Șt., D.T. și P.M., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.,

întrucât faptele nu există, în cauză intervenind și decesul notarilor D.T. și P.M.

S-a reținut că petentul a cerut

efectuarea de cercetări față de notarul I.Șt., care, îndeplinind abuziv

sarcinile de serviciu a întocmit în fals încheierea de legalizare nr. 1789 din 15

mai 1990 pentru copia testamentului nr. 3939 din 7 octombrie 1975.

Totodată s-a sesizat, că în mod

abuziv, a fost întocmit și legalizat în fals testamentul nr. 3939 din 7

octombrie 1975 de către notarul D.T., precum și certificatul de moștenitor nr. 657

din 9 august 1990 de către notarul public M.P.

Referitor la acest testament s-a

susținut de petent că a fost contrafăcută subscrierea de G.N., iar certificatul

de moștenitor nr. 657 din 9 august 1990 a fost autentificat de notarul public M.P.,

pe baza unei copii legalizate în fals a testamentului nr. 3939 din 7 octombrie 1975.

În raport de actele și datele

existente s-a concluzionat că în cauză nu s-au conturat fapte de fals sau abuz

în serviciu de către cei trei notari publici cu prilejul autentificării sau

legalizării actelor la care face referire petentul, situație în care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Împotriva rezoluției nr. 174 din 30

noiembrie 2005 petentul a făcut plângere la procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin rezoluția nr. 1105/II/2 din 3

ianuarie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.

Împotriva acestor rezoluții petentul

a făcut plângere la instanța competentă care prin hotărârea pronunțată a

respins-o ca nefondată.

În motivare instanța a reținut că

rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice pentru că actele încheiate de

notarii publici au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile

și în acestea s-au consemnat situații de fapt reale.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise, a reiterat

susținerile anterioare, criticând rezoluțiile pentru nelegalitate și

netemeinicie, după cum și hotărârea atacată, întrucât greșit s-a dispus și

respectiv, s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei

trei notari publici care în raport de faptele comise și arătate trebuiau

cercetați penal și judecați pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen.

și 246 C. pen.

Criticile sunt nefondate pentru

considerentele care urmează.

Din verificarea actelor și

lucrărilor cauzei rezultă că instanța, prin hotărârea atacată, a făcut o

corectă aplicare a legii în raport de faptele evidențiate.

Astfel, referitor la imposibilitatea

autoarei G.C. de a semna testamentul autentificat sub nr. 3939 din 7 octombrie 1975

de notarul public D.T., prin sentința penală nr. 2526/2003, astfel cum a fost

modificată prin decizia penală nr. 1509 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului

Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 104 din 19 februarie 2004 a Curții de

Apel Bacău s-a stabilit că nu este scris în fals, că testamentul este valabil,

acesta producând consecințe juridice cu sau fără această semnătură. Or, în

cauză petentul nu a contestat autenticitatea încheierii de autentificare, ci

doar contrafacerea subscrierii.

Desigur, în contextul dat, nu s-a

putut reține că scrierea în clar a numelui G.C. ar fi fost făcută în scop ilicit,

de vreme ce notarul prin mențiunea din încheierea de autentificare confirmă că

testatoarea nu a putut semna din motive de sănătate.

Pe de altă parte, eroarea de

dactilografiere ce s-a strecurat în încheierea de legalizare nr. 17890 din 15 mai

1990, încheiere realizată de notarul public I.Șt., nu este de natură să

altereze, în nici un mod, conținutul testamentului ce a făcut obiectul

legalizării, așa cum de altfel corect s-a reținut și prin rezoluțiile atacate.

Și chiar dacă această eroare nu s-a

corectat nici ulterior și s-a menținut și în cuprinsul certificatului de

moștenitor nr. 657/90 autentificat de notara P.M., ea nu a putut produce nici

cu această ocazie alte consecințe juridice atâta timp cât, dezbaterea

moștenirii s-a realizat în raport de voința defunctei G.C., exprimată prin

testament, care există în realitate și al cărui conținut nu a fost modificat.

Față de aceste aspecte, în mod

corect s-a reținut că în cauză nu se conturează elemente care să justifice

comiterea unor infracțiuni de fals sau de abuz în serviciu de către notarii

menționați, aspect sub care, soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru

aceștia este legală și temeinică, după cum și hotărârea recurată.

Pentru aceleași considerente

criticile formulate sunt nefondate și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul G.Șt.T. împotriva sentinței penale nr. 27 din 29 iunie

2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

septembrie 2006.