ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5062/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27 din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de G.Șt. în contradictoriu cu intimatul I.Șt., notar public, împotriva rezoluției nr. 174 din 30 noiembrie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a Rezoluției nr. 1105/II/2 din 3 ianuarie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 174/ P din 30 noiembrie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici I.Șt., D.T.

și P.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., întrucât faptele nu există, în cauză intervenind și decesul notarilor D.T. și P.M. S-a reținut că petentul a cerut efectuarea de cercetări față de notarul I.Șt., care, îndeplinind abuziv sarcinile de serviciu a întocmit în fals încheierea de legalizare nr. 1789 din 15 mai 1990 pentru copia testamentului nr. 3939 din 7 octombrie 1975. Totodată s-a sesizat, că în mod abuziv, a fost întocmit și legalizat în fals testamentul nr. 3939 din 7 octombrie 1975 de către notarul D.T., precum și certificatul de moștenitor nr. 657 din 9 august 1990 de către notarul public M.P.

Referitor la acest testament s-a susținut de petent că a fost contrafăcută subscrierea de G.N., iar certificatul de moștenitor nr. 657 din 9 august 1990 a fost autentificat de notarul public M.P., pe baza unei copii legalizate în fals a testamentului nr. 3939 din 7 octombrie 1975. În raport de actele și datele existente s-a concluzionat că în cauză nu s-au conturat fapte de fals sau abuz în serviciu de către cei trei notari publici cu prilejul autentificării sau legalizării actelor la care face referire petentul, situație în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia. Împotriva rezoluției nr. 174 din 30 noiembrie 2005 petentul a făcut plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin rezoluția nr. 1105/II/2 din 3 ianuarie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului. Împotriva acestor rezoluții petentul a făcut plângere la instanța competentă care prin hotărârea pronunțată a respins-o ca nefondată. În motivare instanța a reținut că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice pentru că actele încheiate de notarii publici au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile și în acestea s-au consemnat situații de fapt reale.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise, a reiterat susținerile anterioare, criticând rezoluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum și hotărârea atacată, întrucât greșit s-a dispus și respectiv, s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei notari publici care în raport de faptele comise și arătate trebuiau cercetați penal și judecați pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și 246 C. pen. Criticile sunt nefondate pentru considerentele care urmează. Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că instanța, prin hotărârea atacată, a făcut o corectă aplicare a legii în raport de faptele evidențiate.

Astfel, referitor la imposibilitatea autoarei G.C. de a semna testamentul autentificat sub nr. 3939 din 7 octombrie 1975 de notarul public D.T., prin sentința penală nr. 2526/2003, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1509 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 104 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău s-a stabilit că nu este scris în fals, că testamentul este valabil, acesta producând consecințe juridice cu sau fără această semnătură. Or, în cauză petentul nu a contestat autenticitatea încheierii de autentificare, ci doar contrafacerea subscrierii. Desigur, în contextul dat, nu s-a putut reține că scrierea în clar a numelui G.C. ar fi fost făcută în scop ilicit, de vreme ce notarul prin mențiunea din încheierea de autentificare confirmă că testatoarea nu a putut semna din motive de sănătate.

Pe de altă parte, eroarea de dactilografiere ce s-a strecurat în încheierea de legalizare nr. 17890 din 15 mai 1990, încheiere realizată de notarul public I.Șt., nu este de natură să altereze, în nici un mod, conținutul testamentului ce a făcut obiectul legalizării, așa cum de altfel corect s-a reținut și prin rezoluțiile atacate. Și chiar dacă această eroare nu s-a corectat nici ulterior și s-a menținut și în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 657/90 autentificat de notara P.M., ea nu a putut produce nici cu această ocazie alte consecințe juridice atâta timp cât, dezbaterea moștenirii s-a realizat în raport de voința defunctei G.C., exprimată prin testament, care există în realitate și al cărui conținut nu a fost modificat.

Față de aceste aspecte, în mod corect s-a reținut că în cauză nu se conturează elemente care să justifice comiterea unor infracțiuni de fals sau de abuz în serviciu de către notarii menționați, aspect sub care, soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru aceștia este legală și temeinică, după cum și hotărârea recurată. Pentru aceleași considerente criticile formulate sunt nefondate și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.Șt.T. împotriva sentinței penale nr. 27 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2006.