ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5181/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5181/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secția penală,
prin sentința nr. 19 din 11 mai 2004, în baza art. 278
1
alin. (8)
lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiționarul S.D. a
dispus: desființarea rezoluțiilor din 2 martie 2004, pronunțată în dosarul nr.
114/P/2003 și din 15 martie 2004, dată în dosarul nr. 227/II/2/2004 de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind pe intimatul I.Șt. și a
trimis cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Bacău în vedere completării probatoriului cu efectuarea unei noi expertize la
nivelul I.N.E.C. București și administrarea altor probe care se impun sau pe
care părțile le vor solicita, după care se va pronunța o soluție legală.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut, în fapt, că, prin Rezoluția din 2 martie 2004, pronunțată în dosarul
nr. 114/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea
urmăririi penale față de notarul public I.Șt., sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor de înșelăciune în convenție, fals în înscrisuri sub semnătură privată
și evaziune fiscală, prevăzute și pedepsite de art. 215 și art. 290 C. pen. și
art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece faptele sesizate nu există.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bacău, prin Rezoluția din 15 martie 2004, pronunțată în dosarul nr.
227/II/2/2004 a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petiționarului
S.D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de notarul
public I.Șt., întrucât potrivit probelor existente în dosarele penale
respective nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni.
Instanța, verificând rezoluțiile
emise, ca urmare a plângerii formulate de S.D., care apreciază că soluțiile
pronunțate de parchet sunt nelegale și netemeinice, întrucât nu au fost
administrate toate probele necesare pentru a se putea da o soluție corectă, a
constatat că, acestea sunt nelegale și netemeinice.
În acest sens, instanța precizează
că, probele administrate în cauză nu au lămurit toate problemele pe care
situațiile de fapt le impuneau, de aceea se impune completarea probatoriului.
În termen legal, sentința a fost
atacată cu recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bacău și intimatul I.Șt., pentru netemeinicie și nelegalitate.
Parchetul consideră că instanța nu a
respectat, pe de o parte, dispozițiile cuprinse în art. 333 alin. (2) C. proc.
pen., iar, pe de altă parte, din actele premergătoare efectuate în dosarul nr.
114/P/2003 a rezultat „că nu există nici o acțiune de inducere în eroare, de
fals și evaziune fiscală”, astfel că „toate probele administrate în dosar,
administrate atât din oficiu, cât și la cererea părților stau la baza soluției
adoptate de procuror, soluție care este legală și temeinică”.
La rândul său, intimatul I.Șt.
apreciază sentința instanței ca nelegală, deoarece soluția nu corespunde
dispozițiilor cuprinse în art. 278
1
alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
și netemeinică, întrucât „părțile au și inițiat acțiuni civile aflate pe rolul
instanțelor judecătorești”, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale este
în deplină concordanță cu actele premergătoare.
Examinând hotărârea atacată în
raport cu motivele de recurs invocate de recurenți, Înalta Curte constată în
baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate,
urmând a fi respinse.
În acest sens, în mod judicios
Curtea de Apel Bacău a constatat că se impune un plus de diligență din partea
organelor de procuratură, investite cu soluționarea unei plângeri penale, care
„sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe”, astfel
cum prevăd dispozițiile înscrise în art. 62 C. proc. pen., pentru înlăturarea
oricărui dubiu în stabilirea situației reale.
În acest scop, instanța, contrar
celor susținute de recurenți, identifică situațiile, faptele, care urmează să
fie lămurite cu indicarea și a mijloacelor de probă ce urmează a fi dispuse și
administrate, precum și a celor pe care le vor propune părțile.
În consecință, secția penală a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul I.Șt. cu
obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul I.Șt.
împotriva sentinței penale nr. 19 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul intimat la
plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 octombrie 2004.