ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 3

februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea penală formulată de petiționarul

pârât Ș.L., împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale, dispusă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 64/P/2003.

A fost menținută rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 64/P/2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat petiționarul, parte vătămată să plătească suma de

200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 9 ianuarie 2004,

petiționarul Ș.L. a înregistrat la Curtea de Apel Bacău o plângere penală,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, privind pe notarul

public I.A., dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul

nr. 64/P/2003.

În motivarea plângerii petiționarul

a arătat că a solicitat tragerea la răspundere a notarului public I.A., pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289

1

C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că, în fapt, notarul

public I.A., la data de 29 august 2002 a redactat și autentificat contractul de

vânzare – cumpărare, între petiționar și numitul B.D. în calitate de

cumpărător, înscriind drept preț al vânzării locuinței, suma de 100.000.000 lei

deși petiționarul a precizat drept preț al vânzării în cererea adresată

notarului, suma de 50.000.000 lei.

S-a mai arătat în motivarea

plângerii că, același notar, cu rea-credință, nu a consemnat în actul de

vânzare-cumpărare autentificat nici locul plății, deși era obligată să facă

acest lucru, iar prin trecerea altei sume drept preț al vânzării, decât cel

convenit de părți, notarul public a abuzat de funcția avută, falsificând astfel

contractul de vânzare-cumpărare.

Pentru infracțiunile comise de

notarul public I.A., petiționarul s-a adresat cu plângere penală Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău acesta fiind nemulțumit deoarece, în loc să se

dispună trimiterea în judecată a notarului public, s-a dat rezoluție de

neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 64/P/2003.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul s-a adresat și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

dar și acesta i-a comunicat că plângerea penală nu este fondată.

În acest context, petiționarul s-a

adresat instanței, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și

trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

A mai reținut prima instanță că, la

data de 29 august 2002, notarul public I.A. a perfectat actul de vânzare –

cumpărare a unui imobil, încheiat între petiționarul Ș.L., în calitate de

vânzător și numitul B.D., în calitate de cumpărător, indicându-se în contract

drept preț al vânzării, suma de 100.000.000 lei.

S-a mai arătat că într-adevăr, în

cererea adresată notarului public, s-a indicat de părți, drept preț al vânzării

suma de 50.000.000 lei, dar notarul le-a indicat părților că prețul este

neserios și că în acest fel se caută să se eludeze achitarea taxelor de timbru.

Actul de vânzare cumpărare din 29

august 2003 a fost semnat de vânzător și cumpărător, fără obiecțiuni.

În acest context, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a dat

o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale la data de 17

iunie 2003, în

dosarul

nr. 64/P/2003.

Plângerea formulată de petiționar

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 25 iulie 2003.

S-a mai reținut că și împotriva

acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, care a fost respinsă, conform adresei nr.

52645/2299/ A din 23 decembrie 2003.

Prima instanță a apreciat că toate

probele de la dosar, infirmă susținerile petiționarului, parte vătămată, iar

rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt corect dispuse, motiv pentru

care au fost menținute.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs petiționarul Ș.L. criticând-o în sensul că,

instanța nu a ținut seama de nici una din probele invocate de el în apărare,

respectiv:

- declarația numitului T.C. zis N.,

care a arătat că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu

s-a achitat nici un preț, deși notara publică a consemnat că vânzătorul ar fi

încasat integral acest preț;

- întâmpinarea numitului B.D. care a

chemat în garanție pe T.C. pentru a fi obligat în solidar cu petiționarul la

plata contravalorii locuinței dacă se va anula contractul de vânzare –

cumpărare.

Petiționarul a mai susținut că toate

aceste acte au confirmat că el a garantat un împrumut făcut între T.C. și B.D.

cu locuința lui și în consecință, el nu a înțeles să-și vândă singura locuință

la nici unul dintre cele două prețuri consemnate, respectiv 50.000.000 lei din

cererea de vânzare și 100 milioane lei menționat în actul autentic.

Petiționarul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău în dosarul nr. 64/P/2003 și trimiterea cauzei procurorului în vederea

începerii urmăririi penale împotriva notarului public I.A.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că la data de 29 august 2002 a fost încheiat în formă

autentică, cu respectarea tuturor condițiilor, contractul de vânzare cumpărare

a unui imobil din Piatra Neamț, str. George Coșbuc, între Ș.L., în calitate de

vânzător și B.D. și B.M., în calitate de cumpărători.

Se mai reține că înainte de

încheierea acestui contract, părțile au citit conținutul lui, au fost de acord

cu clauzele înscrise și prețul menționat și l-au semnat fără a avea obiecțiuni.

Susținerile petiționarului, în

sensul că în cauză ar fi vorba despre un contract simulat, deoarece contractul

de vânzare cumpărare a fost încheiat pentru a garanta un împrumut, contractul

de împrumut fiind încheiat între martorul T.C. și B.D., este lipsit de suport

probator.

Verificând actele dosarului, se

constată că în afara contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă

autentică, nu există un act simulat încheiat cu respectarea dispozițiilor art.

1175 C. civ., pentru a demonstra că în cauză este vorba despre simulație,

astfel că proba cu martori pentru a dovedi această împrejurare, nu are

relevanță în cauză.

Pe cale de consecință, se apreciază

că în mod corect, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public I.A., soluție

menținută și de prima instanță, deoarece susținerile petiționarului nu au fost

dovedite, urmând ca recursul declarat de acesta să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de petiționarul Ș.L. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul petiționar să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ș.L. împotriva sentinței penale nr. 3 din 3 februarie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurentul petiționar la plata

sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2004.