ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 3 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea penală formulată de petiționarul pârât Ș.L., împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 64/P/2003. A fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 64/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul, parte vătămată să plătească suma de 200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 9 ianuarie 2004, petiționarul Ș.L.

a înregistrat la Curtea de Apel Bacău o plângere penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, privind pe notarul public I.A., dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 64/P/2003. În motivarea plângerii petiționarul a arătat că a solicitat tragerea la răspundere a notarului public I.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 1 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai reținut că, în fapt, notarul public I.A., la data de 29 august 2002 a redactat și autentificat contractul de vânzare – cumpărare, între petiționar și numitul B.D. în calitate de cumpărător, înscriind drept preț al vânzării locuinței, suma de 100.000.000 lei deși petiționarul a precizat drept preț al vânzării în cererea adresată notarului, suma de 50.000.000 lei.

S-a mai arătat în motivarea plângerii că, același notar, cu rea-credință, nu a consemnat în actul de vânzare-cumpărare autentificat nici locul plății, deși era obligată să facă acest lucru, iar prin trecerea altei sume drept preț al vânzării, decât cel convenit de părți, notarul public a abuzat de funcția avută, falsificând astfel contractul de vânzare-cumpărare. Pentru infracțiunile comise de notarul public I.A., petiționarul s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău acesta fiind nemulțumit deoarece, în loc să se dispună trimiterea în judecată a notarului public, s-a dat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 64/P/2003. Împotriva acestei rezoluții petiționarul s-a adresat și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, dar și acesta i-a comunicat că plângerea penală nu este fondată.

În acest context, petiționarul s-a adresat instanței, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. A mai reținut prima instanță că, la data de 29 august 2002, notarul public I.A. a perfectat actul de vânzare – cumpărare a unui imobil, încheiat între petiționarul Ș.L., în calitate de vânzător și numitul B.D., în calitate de cumpărător, indicându-se în contract drept preț al vânzării, suma de 100.000.000 lei. S-a mai arătat că într-adevăr, în cererea adresată notarului public, s-a indicat de părți, drept preț al vânzării suma de 50.000.000 lei, dar notarul le-a indicat părților că prețul este neserios și că în acest fel se caută să se eludeze achitarea taxelor de timbru.

Actul de vânzare cumpărare din 29 august 2003 a fost semnat de vânzător și cumpărător, fără obiecțiuni. În acest context, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale la data de 17 iunie 2003, în dosarul nr. 64/P/2003. Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 25 iulie 2003. S-a mai reținut că și împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care a fost respinsă, conform adresei nr. 52645/2299/ A din 23 decembrie 2003. Prima instanță a apreciat că toate probele de la dosar, infirmă susținerile petiționarului, parte vătămată, iar rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt corect dispuse, motiv pentru care au fost menținute.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționarul Ș.L. criticând-o în sensul că, instanța nu a ținut seama de nici una din probele invocate de el în apărare, respectiv: - declarația numitului T.C. zis N., care a arătat că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu s-a achitat nici un preț, deși notara publică a consemnat că vânzătorul ar fi încasat integral acest preț; - întâmpinarea numitului B.D. care a chemat în garanție pe T.C. pentru a fi obligat în solidar cu petiționarul la plata contravalorii locuinței dacă se va anula contractul de vânzare – cumpărare. Petiționarul a mai susținut că toate aceste acte au confirmat că el a garantat un împrumut făcut între T.C.

și B.D. cu locuința lui și în consecință, el nu a înțeles să-și vândă singura locuință la nici unul dintre cele două prețuri consemnate, respectiv 50.000.000 lei din cererea de vânzare și 100 milioane lei menționat în actul autentic. Petiționarul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 64/P/2003 și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public I.A. Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că la data de 29 august 2002 a fost încheiat în formă autentică, cu respectarea tuturor condițiilor, contractul de vânzare cumpărare a unui imobil din Piatra Neamț, str. George Coșbuc, între Ș.L., în calitate de vânzător și B.D.

și B.M., în calitate de cumpărători. Se mai reține că înainte de încheierea acestui contract, părțile au citit conținutul lui, au fost de acord cu clauzele înscrise și prețul menționat și l-au semnat fără a avea obiecțiuni. Susținerile petiționarului, în sensul că în cauză ar fi vorba despre un contract simulat, deoarece contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat pentru a garanta un împrumut, contractul de împrumut fiind încheiat între martorul T.C. și B.D., este lipsit de suport probator. Verificând actele dosarului, se constată că în afara contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, nu există un act simulat încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 1175 C. civ., pentru a demonstra că în cauză este vorba despre simulație, astfel că proba cu martori pentru a dovedi această împrejurare, nu are relevanță în cauză.

Pe cale de consecință, se apreciază că în mod corect, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public I.A., soluție menținută și de prima instanță, deoarece susținerile petiționarului nu au fost dovedite, urmând ca recursul declarat de acesta să fie respins, ca nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de petiționarul Ș.L. să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul petiționar să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.L. împotriva sentinței penale nr. 3 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2004.