ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5474/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 26

iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta C.M., împotriva Ordonanței nr.

57/P/2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la 22 aprilie

2004.

A fost obligată petenta la 300.000

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Petenta C.M. a sesizat Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău că, la întocmirea actului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1902 din 19 noiembrie 2001 la Biroul notarului public

Z.C.C., a semnat la rubrica „cumpărător” o altă persoană decât M.M.M., cu

știința notarului public și a altor persoane prezente.

Prin acel contract soții D.G. și M.

vindeau apartamentul proprietate personală situat în Bacău, lui M.M.M.

După infirmarea și redeschiderea

urmăririi penale în cauză, petenta a indicat pe M.F. ca fiind persoana care a

semnat contractul de vânzare-cumpărare, la rubrica „cumpărător” în locul lui

M.M.M.

Persoana precizată nu a fost

identificată pentru a fi anchetată în legătură cu cele sesizate, aceasta fiind

plecată la muncă în Grecia (declarația soției, M.S.N. și proces verbal întocmit

de secția 2 Poliție Bacău, cu prilejul procedurii de înmânare a citației).

Petenta a prezentat spre audiere în

calitate de martori pe C.P. (fratele acesteia) și V.I., care au precizat că la

data semnării contractului în litigiu, s-au deplasat la Biroul notarului public

Z.C.C., la solicitarea petentei, prilej cu care ar fi văzut un tânăr care a

intrat în biroul notarial pentru a semna contractul, după ce a fost strigat pe

numele de F. de o altă femeie. Nici unul dintre aceștia nu au asistat la

procedura efectuată de notar de identificarea părților și la semnarea actului.

A fost audiată în calitate de martor

și M.R.C., agent imobiliar la S.C. I. S.R.L. Bacău, care a precizat că a

intermediat această vânzare și a însoțit părțile la biroul notarial,

împrejurare în care a văzut și persoana ce a semnat la rubrica „cumpărător”,

persoană pe care o recunoaște ca fiind aceea din fotografiile cu M.M.M.

Față de susținerile petentei

privitor la implicarea lui M.F. în semnarea contractului în litigiu, soția

acestuia arată că nu are cunoștință de cele reclamate.

Învinuita M.J. a susținut că la

biroul notarial a fost fiul acesteia M.M.M., iar numeroasele plângeri formulate

de C.M. sunt pentru a justifica refuzul de a părăsi apartamentul pe care l-a

vândut și pentru care recunoaște că a primit prețul. Prin folosirea în

continuare a apartamentului petenta se comportă ca un proprietar, însă când

este vorba de plata obligațiilor la întreținerea apartamentului (în valoare de

41.380.420 lei) își neagă această calitate, refuzând plata pe considerentul că

aceasta ar trebui făcută de cel ce a cumpărat apartamentul.

Prin ordonanța nr. 57/P/2002 din 22

aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 249

C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita M.J., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., și

față de învinuitul M.F., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public Z.C.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289

C. pen., precum și față de făptuitorul D.G., pentru infracțiunea prevăzută de

art. 25, raportat la art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există.

Plângerea împotriva acestei soluții

a fost respinsă prin rezoluția nr. 427/II/2/2004 din 24 mai 2004 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A mai reținut instanța că petenta

C.M. a solicitat instanței civile să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare pe motiv că M.M.M., în calitate de

cumpărător, nu ar fi fost prezent la încheierea actului.

Prin sentința civilă nr. 8872 din 1

octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Bacău acțiunea a fost respinsă ca

lipsită de interes, iar apelul declarat de C.M. a fost admis, cauza reținută

pentru rejudecare și prin decizia civilă nr. 514 din 19 mai 2002 a Tribunalului

Bacău, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1545 din 12

noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, acțiunea formulată de reclamanta C.M.

împotriva pârâților D.G., M.M.M., M.E., M.J. și M.E.N. a fost respinsă ca

nefondată.

Atât în dosarul civil, cât și în

cursul cercetărilor penale nu s-a putut efectua o expertiză grafică asupra

autenticității semnăturii cumpărătorului ce figurează în actul de

vânzare-cumpărare, deoarece atât M.M.M. cât și persoana indicată ulterior de

petiționară că ar fi semnat în locul cumpărătorului, M.F., sunt plecați din

țară.

În relațiile comunicate de notarul

public Z.C.C. se arată, printre altele, că în vara anului 2002, s-a prezentat

la biroul său cumpărătorul M.M.M., pentru autentificarea unei procuri,

observând cu această ocazie că acestuia îi lipsesc două sau trei degete de la

mâna dreaptă și de aceea a pretins că niciodată nu semnează identic.

În raport cu probele administrate în

cauză în cursul urmăririi penale instanța a constatat că nu s-a făcut dovada

faptelor penale reclamate de petentă și că soluția din Ordonanța nr. 57/2004 a

parchetului este legală.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petenta C.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, cu motivarea că, în mod greșit, nu s-a procedat la constatarea

falsului sesizat, în sensul că la rubrica cumpărător a semnat o altă persoană

decât M.M.M. și nu s-a anulat contractul de vânzare – cumpărare.

Examinând recursul declarat de

petentă sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei a apreciat în mod corect că, în

legătură cu încheierea contractului de vânzare cumpărare a unui imobil încheiat

între petentă și fostul său soț, în calitate de vânzători și M.M.M., în

calitate de cumpărător, nu s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Nici

un moment nu s-a făcut dovada că actul a fost semnat de o altă persoană decât

M.M.M., iar o expertiză grafologică nu a fost posibil să se efectueze din

motive obiective, respectiv lipsa din țară a cumpărătorului, acesta fiind

plecat la muncă în Italia. În aceste condiții, nu se poate reține că în fața

notarului public s-a prezentat o altă persoană care a semnat în fals, cu

complicitatea notarului și a agenției imobiliare care a intermediat tranzacția,

toate acestea fiind fără sens deoarece, dacă cumpărătorul nu se afla în țară,

putea dobândi imobilul soția sa, funcționând prezumția comunității de bunuri.

De altfel, printr-o hotărâre civilă

definitivă și irevocabilă s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de C.M.

având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.

1902 din 19 noiembrie 2001, iar ulterior s-a dispus, tot pe calea unei hotărâri

judecătorești, evacuarea acesteia din imobilul ce a făcut obiectul vânzării –

cumpărării. Din memoriile formulate de petentă, aflate la dosarul instanței de

fond, rezultă că, de fapt, interesul acesteia pentru anularea contractului

constă tocmai în împiedicarea cumpărătorilor de a o evacua din imobil și, cum

acțiunea civilă a fost respinsă, singura cale a rămas constatarea unui fals în

penal.

Pentru toate aceste considerente,

văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din

același cod, va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta C.M. împotriva sentinței penale nr. 24 din 26 iulie 2004 a

Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurenta petentă la plata

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.