ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5474/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 26 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M., împotriva Ordonanței nr. 57/P/2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la 22 aprilie 2004. A fost obligată petenta la 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Petenta C.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău că, la întocmirea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1902 din 19 noiembrie 2001 la Biroul notarului public Z.C.C., a semnat la rubrica „cumpărător” o altă persoană decât M.M.M., cu știința notarului public și a altor persoane prezente.

Prin acel contract soții D.G. și M. vindeau apartamentul proprietate personală situat în Bacău, lui M.M.M. După infirmarea și redeschiderea urmăririi penale în cauză, petenta a indicat pe M.F. ca fiind persoana care a semnat contractul de vânzare-cumpărare, la rubrica „cumpărător” în locul lui M.M.M. Persoana precizată nu a fost identificată pentru a fi anchetată în legătură cu cele sesizate, aceasta fiind plecată la muncă în Grecia (declarația soției, M.S.N. și proces verbal întocmit de secția 2 Poliție Bacău, cu prilejul procedurii de înmânare a citației). Petenta a prezentat spre audiere în calitate de martori pe C.P. (fratele acesteia) și V.I., care au precizat că la data semnării contractului în litigiu, s-au deplasat la Biroul notarului public Z.C.C., la solicitarea petentei, prilej cu care ar fi văzut un tânăr care a intrat în biroul notarial pentru a semna contractul, după ce a fost strigat pe numele de F. de o altă femeie.

Nici unul dintre aceștia nu au asistat la procedura efectuată de notar de identificarea părților și la semnarea actului. A fost audiată în calitate de martor și M.R.C., agent imobiliar la S.C. I. S.R.L. Bacău, care a precizat că a intermediat această vânzare și a însoțit părțile la biroul notarial, împrejurare în care a văzut și persoana ce a semnat la rubrica „cumpărător”, persoană pe care o recunoaște ca fiind aceea din fotografiile cu M.M.M. Față de susținerile petentei privitor la implicarea lui M.F. în semnarea contractului în litigiu, soția acestuia arată că nu are cunoștință de cele reclamate. Învinuita M.J. a susținut că la biroul notarial a fost fiul acesteia M.M.M., iar numeroasele plângeri formulate de C.M.

sunt pentru a justifica refuzul de a părăsi apartamentul pe care l-a vândut și pentru care recunoaște că a primit prețul. Prin folosirea în continuare a apartamentului petenta se comportă ca un proprietar, însă când este vorba de plata obligațiilor la întreținerea apartamentului (în valoare de 41.380.420 lei) își neagă această calitate, refuzând plata pe considerentul că aceasta ar trebui făcută de cel ce a cumpărat apartamentul. Prin ordonanța nr. 57/P/2002 din 22 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita M.J., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., și față de învinuitul M.F., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public Z.C.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., precum și față de făptuitorul D.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există. Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 427/II/2/2004 din 24 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. A mai reținut instanța că petenta C.M. a solicitat instanței civile să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pe motiv că M.M.M., în calitate de cumpărător, nu ar fi fost prezent la încheierea actului. Prin sentința civilă nr. 8872 din 1 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Bacău acțiunea a fost respinsă ca lipsită de interes, iar apelul declarat de C.M.

a fost admis, cauza reținută pentru rejudecare și prin decizia civilă nr. 514 din 19 mai 2002 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1545 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, acțiunea formulată de reclamanta C.M. împotriva pârâților D.G., M.M.M., M.E., M.J. și M.E.N. a fost respinsă ca nefondată. Atât în dosarul civil, cât și în cursul cercetărilor penale nu s-a putut efectua o expertiză grafică asupra autenticității semnăturii cumpărătorului ce figurează în actul de vânzare-cumpărare, deoarece atât M.M.M. cât și persoana indicată ulterior de petiționară că ar fi semnat în locul cumpărătorului, M.F., sunt plecați din țară. În relațiile comunicate de notarul public Z.C.C.

se arată, printre altele, că în vara anului 2002, s-a prezentat la biroul său cumpărătorul M.M.M., pentru autentificarea unei procuri, observând cu această ocazie că acestuia îi lipsesc două sau trei degete de la mâna dreaptă și de aceea a pretins că niciodată nu semnează identic. În raport cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale instanța a constatat că nu s-a făcut dovada faptelor penale reclamate de petentă și că soluția din Ordonanța nr. 57/2004 a parchetului este legală. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că, în mod greșit, nu s-a procedat la constatarea falsului sesizat, în sensul că la rubrica cumpărător a semnat o altă persoană decât M.M.M.

și nu s-a anulat contractul de vânzare – cumpărare. Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei a apreciat în mod corect că, în legătură cu încheierea contractului de vânzare cumpărare a unui imobil încheiat între petentă și fostul său soț, în calitate de vânzători și M.M.M., în calitate de cumpărător, nu s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Nici un moment nu s-a făcut dovada că actul a fost semnat de o altă persoană decât M.M.M., iar o expertiză grafologică nu a fost posibil să se efectueze din motive obiective, respectiv lipsa din țară a cumpărătorului, acesta fiind plecat la muncă în Italia.

În aceste condiții, nu se poate reține că în fața notarului public s-a prezentat o altă persoană care a semnat în fals, cu complicitatea notarului și a agenției imobiliare care a intermediat tranzacția, toate acestea fiind fără sens deoarece, dacă cumpărătorul nu se afla în țară, putea dobândi imobilul soția sa, funcționând prezumția comunității de bunuri. De altfel, printr-o hotărâre civilă definitivă și irevocabilă s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de C.M. având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 1902 din 19 noiembrie 2001, iar ulterior s-a dispus, tot pe calea unei hotărâri judecătorești, evacuarea acesteia din imobilul ce a făcut obiectul vânzării – cumpărării.

Din memoriile formulate de petentă, aflate la dosarul instanței de fond, rezultă că, de fapt, interesul acesteia pentru anularea contractului constă tocmai în împiedicarea cumpărătorilor de a o evacua din imobil și, cum acțiunea civilă a fost respinsă, singura cale a rămas constatarea unui fals în penal. Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.M. împotriva sentinței penale nr. 24 din 26 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.