ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4531/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată

la data de 16 noiembrie 2005 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

petiționarul Ț.G. a solicitat efectuarea de cercetări față de Ț.I., Ț.N. și

notarul public B.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290

și 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În motivarea plângerii,

petiționarul a arătat că el și soția sa Ț.L. au fost obligați să gireze cu

apartamentul lor obținerea unui împrumut de către SC E. SRL Piatra Neamț, al

cărei administrator era Ț.I.

S-a încheiat astfel

contractul de credit nr. 4736 din 27 octombrie 1994 autentificat de notarul B.V.,

în care petiționarul împreună cu soția sa figurează ca giranți. Cu privire la

încheierea acestui contract petiționarul susține că nu a fost prezent la

autentificare și nu l-a semnat.

Ulterior, la data de 22

martie 1995 sub nr. 4736, s-a încheiat un al doilea contract de garanție

imobiliară în care petiționarul și soția sa au constituit în favoarea B. SA

Piatra Neamț o ipotecă asupra apartamentului acestora din Piatra Neamț, pentru

garantarea unui împrumut solicitat de Ț.I. și Ț.N.

Cu privire la acest

contract, petiționarul susține că nu a cunoscut de existența acestuia, iar

semnătura nu-i aparține.

Prin rezoluția nr. 186/ P

din 16 decembrie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în

baza art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de Ț.I., Ț.N. și notarul public B.V.,

constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut

de art. 122 C. proc. pen.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în baza art. 278

C. proc. pen.

Prin Rezoluția nr. 29/II/2

din 31 ianuarie 2006, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, a respins plângerea petiționarului cu motivarea că

rezoluția atacată este temeinică și legală.

Împotriva ambelor rezoluții,

petiționarul Ț.I. a formulat, în baza art. 278¹ C. proc. pen., plângere la

instanța competentă, susținând că în mod greșit s-a reținut împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale, infracțiunile de înșelăciune și

de uz de fals fiind infracțiuni continue pentru care termenul de prescripție a

răspunderii penale începe să curgă numai din momentul epuizării activității

infracționale.

Prin sentința penală nr. 12

din 28 martie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului împotriva rezoluțiilor nr. 186/ P din 16

decembrie 2005 și nr. 29/II/2 din 31 ianuarie 2006, ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, pe care le-a menținut.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că soluțiile date de procuror sunt legale și

temeinice, infracțiunile pentru care s-a plâns petiționarul s-au consumat la

datele de 27 octombrie 1994 și respectiv 22 martie 1995, date de la care au

început să curgă termenele de prescripție a răspunderii penale și care în

prezent s-au împlinit.

Împotriva acestei sentințe

penale, în termen legal petiționarul a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate, în baza art. 385

9

pct. 10 și

16 C. proc. pen., desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet

pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaților.

În susținerea recursului

petiționarul a reluat criticile formulate și în fața instanței de fond, în

sensul că în mod nelegal s-a reținut ca fiind  împlinit termenul de prescripție

a răspunderii penale, sub aspectul săvârșirii de către intimații Ț.I., Ț.N. și

notarul public B.V. a infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, întrucât

acestea sunt infracțiuni continue, pentru care acest termen începe să curgă

numai din momentul epuizării activității infracționale, ceea ce nu s-a

întâmplat nici până în prezent, având în vedere că este în derulare procedura

de executare silită asupra locuinței sale.

Examinând recursul formulat

de petiționar, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

pct. 7 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a constatat

în mod corect că plângerea petiționarului este neîntemeiată, iar rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii de către Ț.I., Ț.N. și

notarul public B.V. a infracțiunilor prevăzute de art. 290 și 215 alin. (1) și (3)

C. pen., este legală și temeinică.

Infracțiunile pentru care

recurentul petiționar s-a plâns la data de 15 noiembrie 2005 nu sunt

infracțiuni continue, ci infracțiuni cu execuție instantanee care s-au consumat

în momentul încheierii celor două contracte, respectiv 27 octombrie 1994 și 22

martie 1995, date de la care au început să curgă termenele de prescripție a

răspunderii penale, potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (2) C. pen.

Cum în cauză nu s-au

efectuat și alte cercetări penale cu privire la aceste fapte, cursul

prescripției a curs neîntrerupt, fiind împlinite, la data formulări plângerii,

termenele de prescripție de 5 și respectiv 10 ani, prevăzute de dispozițiile art.

122 alin. (1) C. pen., pentru infracțiunile pretins săvârșite de intimați, astfel

că aceștia nu mai pot fi trași la răspundere.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte apreciază că sentința pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile recurentului

petiționar, ca fiind neîntemeiate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b C. proc.

pen., va respinge recursul petiționarului, ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ț.G. împotriva sentinței penale nr. 12 din 28 martie

2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 iulie 2006.