ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1591/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 126 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești s-a admis plângerea formulată de petiționara P.E. împotriva ordonanței din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați dispusă în Dosarul nr. 124/P/2007 și a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală a petiționarei în art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen. S-a înlăturat aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei aplicată petiționarei, menținându-se restul dispozițiilor ordonanței atacate. Prima instanță a reținut că la data de 13 aprilie 2009 petiționara P.E.

a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 124/P/2007 din 10 februarie 209 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de 249 C. pen. din art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. și înlăturarea amenzii administrative aplicată de procuror. Examinând plângerea petiționarei P.E., Curtea a arătat că prin ordonanța din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în Dosarul nr. 124/P/2007, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 249 C. pen., precum si aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii ce s-a impus a se executa potrivit art. 441 1 C. proc.

pen., în sumă de 1000 lei. Urmare acestei soluții de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea prev. de art. 249 C. pen., în baza art. 245 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea celor două exemplare originale ale testamentului din 22 iulie 2003 de Biroul Notarului Public P.E., instanței civile în vederea desființării înscrisului oficial de mai sus. împreună cu rapoartele de expertiză grafică întocmite în cauză. Totodată, prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.E., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 289 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, precum și neînceperea urmăririi penale față de P.E., cercetată sub aspectul infracțiunii prev. și ped.

de art. 246 C. pen. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material și teritorial, în vederea continuării cercetărilor penale față de învinuita T.I. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208, 209 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 25 rap. la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 293 C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., precum și față de învinuiții T.G.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 291 C. pen., și P.P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. si art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inclusiv față de A.N.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., și art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a dispune în sensul celor arătate mai sus, procurorul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 12256/2004 pe rolul judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâții C.G., B.K., G.M., C.G. și T.G.D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a testamentului din 22 iulie 2003, de către notarul public P.E., și deschisă succesiunea defunctei B.G., urmând a se dispune, totodată, ieșirea din. indiviziune a părților, testament care a fost semnat de o alta persoană decât B.G.

Instanța civilă, în temeiul art. 178 și art. 86 C. proc. civ., în cursul judecății, a dispus efectuarea unei expertize grafice care să stabilească dacă testamentul respectiv a fost semnat de B.G., fiind întocmit în cauză de către I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București. - raportul de expertiză criminalistică din 30 august 2005, din concluziile căruia reiese că testamentul din 22 iulie 2003, al Biroului Notarului Public P.K. nu a fost semnat de către B.G. Urmare acestei expertize, prin sentința civilă nr. 5188 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 12.256/Cv/2004, pe baza probelor administrate, s-a constatat nulitatea testamentului în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, T.G.D. - beneficiarul testamentului, a exercitat calea de atac a apelului, cauză ce a format obiectul Dosarului nr. 29/Cv/2005 al Tribunalului Vâlcea, secția civilă, care a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea originalului testamentului defăimat ca fals, Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în vederea efectuării de cercetări, cu privire la infracțiunea de fals. De precizat că, în iunie 2006, persoanele vătămate C.G., C.I., C.G., B.K. și G.M. au formulat plângeri împotriva notarului public P.E., care au fost, de asemenea, înaintate spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru a se efectua cercetări față de notarul public P.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Pe parcursul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, întrucât din declarațiile persoanelor vătămate a rezultat că presupusul autor al falsificării semnării de pe testament este numita P.P., s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către I.P.J. Vâlcea - Serviciu Criminalistic care. prin adresa din 20 noiembrie 2006 a I.P.J. Vâlcea - Serviciul Criminalistic - a comunicat că în urma examinării înscrisurilor s-a constatat că nu pot fi făcute comparații grafoscopice pentru identificarea autorului care a execut semnătura litigioasă, deoarece semnătura de la poziția „testatoarea" din testament este constituită dintr-un înscris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulare, care nu dau caracteristici de individualizare.

Constatându-se astfel existența unor concluzii contrare, între expertiza efectuată I.N.E.C. – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București - și constatarea tehnico-științifică efectuată de I.P.J. Vâlcea - Serviciul Criminalistic Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus efectuarea unei noi expertize de către experți din cadrul I.N.E.C. București, care, însă, a restituit materialele înaintate pentru expertiza grafică, întrucât s-a mai pronunțat prin raportul de expertiză nr. 283 din 30 august 2005, menționat mai sus.

Ca urmare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus efectuarea unei noi expertize de către experți din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Criminalistică, care a concluzionat că „semnăturile în litigii nu au fost executate de persoana care a semnat documentele puse la dispoziție și folosite ca model de comparație, respectiv B.G.", precizând, totodată, că „nu ne putem pronunța dacă afecțiunea medicală de care suferea B.G. ar fi putut induce unele modificări ale semnăturii acesteia". Ulterior, în urma modificării legii, când competența de soluționare în privința notarilor a revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, această cauză penală a fost trimisă la acest parchet, înregistrată sub nr. 124/P/2007, procurorul soluționând-o prin ordonanța din 10 februarie 2009, ce face obiectul prezentei cauze.

În vederea soluționării, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize grafice de către I.N.E.C. care a întocmit raportul de expertiză criminalistică din 7 martie 2008, ce concluzionează că exemplarele testamentului din 22 iulie 2003, de către Biroul Notarului Public E.P.

din Râmnicu Vâlcea, în număr de două, „nu sunt semnate de numita B.G.", subliniindu-se că „semnăturile contestate reprezintă un model aparte la care modul de execuție diferă de cel al semnăturilor numitei B.G." și că „deosebirile evidențiate nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a titularei, modul în care aceasta se semnează constituie un reflex grafic bine consolidat, care s-a menținut în timp, fiind regăsit inclusiv la semnăturile executate de aceasta, ulterior datei pe care o poartă actul în litigiu" și „dată fiind constanța semnăturii titularei în timp - chiar și în situația unei luxații, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calității execuției". Totuși, în nota de obiecțiuni din 12 iunie 2008, expertul criminalist E.G., desemnat de învinuita P.E.

pentru participarea la efectuarea expertizei a concluzionat că „testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat de B.N.P. P.E. din mun. Râmnicu Vâlcea din 22 iulie 2003". Fața de cele arătate, parchetul a concluzionat prin ordonanța al cărei conținut, în esență, a fost expus mai înainte, că materialul probator demonstrează în mod cert că în data de 22 iulie 2003, notarul public P.E. a întocmit și autentificat testamentul din 22 iulie 2003, pentru numita B.G., care a testat întreaga avere pentru T.G.D., însă, acest testament nu a fost semnat de testatoarea B.G. În acest sens, parchetul arată că, prezența învinuitei T.I.

în biroul notarial în momentul semnării înscrisului și reprezentarea de către notar că în fața sa s-a aflat adevărata testatoare B.G., au fost principalii factori care au condus, în final, la semnarea înscrisului oficial de către o altă persoană. S-a apreciat, astfel, că notarul public P.E. a acționat fără a avea reprezentarea neadevărului cuprins în actul încheiat și a consecințelor acestuia, ceea ce a condus ca întocmirea înscrisului oficial în aceste condiții să nu întrunească trăsăturile infracțiunii prev. și ped. de art. 289 C. pen., neexistând o intenție directă și nici indirectă, ci a infracțiunii prev. și ped. de art. 249 C. pen., întrucât atestarea inexactă din înscrisul oficial în legătură cu prezența și identitatea testatoarei B.G.

este rezultatul culpei notarului public P.E., care trebuia să depună mai multe diligente în acest sens, potrivit art. 50 și art. 62 din Legea nr. 36/1995, culpă ce demonstrează o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cu consecința unei vătămări importante a intereselor legale ale moștenitorilor numitei B.G. Ca urmare, infracțiunea de fals intelectual neputând să coexiste cu infracțiunea de neglijență în serviciu, parchetul a concluzionat că în sarcina învinuitei P.E.

urmează a se reține infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., și nu infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., iar, ținând cont de modalitatea de săvârșire a faptei prev. de art. 249 C. pen., de circumstanțe reale și personale de care se bucură învinuita P.E., a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 18 1 C. pen., urmând ca față de aceasta să se dispună o sancțiune cu caracter administrativ iar pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., pentru care se începuse urmărirea penală, s-a apreciat că se impune scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul ari. 10 lit. d) C. proc. pen. Totodată, parchetul a concluzionat că nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu în sarcina notarului public P.E., prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât în cauză s-au efectuat cercetări pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., iar infracțiunea prev. și ped.

de art. 246 C. pen., fiind o normă de incriminare generală, nu mai poate fi incidență când pentru aceeași faptă există o normă de incriminare specială prev. de art. 289 C. pen. Deoarece în cauză au început cercetările și față de T.I., T.G.D., P.P., în vederea stabilirii persoanelor vinovate care au contribuit, într-un mod sau altul, la semnarea testamentului de o altă persoană ce nu a fost încă identificată și, întrucât în privința acestor persoane împotriva cărora s-a început urmărirea penală competența nu aparține Curții de Apel Pitești - competență ce privea numai pe notarul public - parchetul a procedat la disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material și teritorial să instrumenteze în continuare această cauză.

În fine, întrucât efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals a fost și urmare a faptului că Tribunalul Vâlcea a înaintat organelor de urmărire penală încheierea de ședință din 19 mai 2006, prin care a dispus suspendarea judecării cauzei în Dosarul nr. 29/CV/2005, pentru a lămuri cauza sub aspectul infracțiunii de fals, reclamat în procesul civil, parchetul a dispus prin această ordonanță că testamentul autentificat, considerat fals, întocmit în două exemplare, să fie înaintat spre desființare instanței civile care a sesizat organele de urmărire penală. Având în vedere cele prezentate mai sus, cu privire la susținerile petiționarei P.E., cât și cu referire la conținutul nuanțat al ordonanței procurorului atacată în prezenta cauză, curtea a constatat, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum pretind dispozițiile art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen., că plângerea petiționarei P.E. este întemeiată, pentru considerentele ce vor urma: În primul rând, așa cum rezultă, în esență, din conținutul ordonanței atacate de petiționară, petiționara P.E., notar public, a fost sancționată cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., deoarece, din culpa sa, constând într-o insuficientă diligentă reclamantă de art. 50 și 62 din Legea nr. 36/2995, privind notarii publici, vizând verificarea identității persoanei, a întocmit la biroul său notarial în data de 22 iulie 2003, testamentul din 22 iulie 2003, care a fost semnat, însă, nu de testatoarea B.G.

ci de o altă persoană. Datorită acestui fapt, după decesul testatoarei, survenit la data de 3 octombrie 2003, întreaga avere mobilă și imobilă a revenit numitului T.G.D., ce nu avea nici un grad de rudenie cu defuncta, dar care a fost instituit ca legatar universal prin testamentul contestat, înlăturând de la succesiune pe C.I.I., C.G., B.E., G.M., C.G. - moștenitori colateriali ai autoarei, mai exact descendenți ai fraților autoarei (nepoți).

Ca urmare, aceștia au introdus, pe de o parte, acțiune civilă la instanța civilă pentru constatarea nulității absolute a testamentului, întrucât lipsește consimțământul autoarei, nefiind semnat de B.G., ci de o persoană interpusă care a semnat în locul ei, iar, pe de altă parte, au acționat și pe cale penală reclamând notarul public la organele de cercetare penală, pentru infracțiunea prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., ceea ce a atras și suspendarea cauzei civile în căile de atac, până la soluționarea cauzei penale, având ca obiect infracțiunea de fals în înscrisuri presupus a fi săvârșită cu ocazia-autentificării testamentului de către notarul public P.E. Ca atare, esențial este, a stabili în această cauză penală dacă la data de 2 iulie 2003, la Biroul Notarului Public E.P.

din Râmnicu Vâlcea, în fața acestuia s-a prezentat B.G. și a semnat testamentul întocmit și citit de către notar, consimțind la autentificarea sa. Parchetul susține, urmare a multiplelor cercetări așa cum au fost analizați mai sus, că acest testament întocmit și autentificat de notarul public P.E., la biroul său, nu a fost semnat de testatoarea B.G., ci de T.I. mama beneficiarului testamentului T.G.D., prezența acesteia în biroul notarial în momentul semnării înscrisului, conducând la reprezentarea greșită de către notar că în fața sa se află adevărata testatoare B.G., confundând-o astfel, cu T.I.

Astfel, atestând inexact în actul întocmit în legătură cu prezența identitatea testatoarei, care în realitate nu a semnat exemplarele testamentului din 22 iulie 2003, parchetul a concluzionat că aceasta este rezultatul culpei pentru că nu a depus mai multe diligente în acest sens, reclamate de Legea nr. 36/1995, privind notarii publici, astfel că a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiune prev. de art. 249 C. pen., urmată de scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea un sancțiuni cu caracter administrativ, ținând cont de modalitatea de săvârșire a faptei și de consecințele reale și personale de care se bucură învinuita P.E. În susținerea acestei învinuiri, parchetul are în vedere, în esență, concluzii rapoartelor de expertiză dispuse în cauza civilă și în cauza penală, prin care concluzionează că testamentul în litigiu nu a fost semnat de B.G., și anume: raportul întocmit de I.N.E.C.

- Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București din 30 august 2005, la solicitarea instanței civile, când cauza se afla la judecătorie, raportul întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 18 mai 2007, precum și raportul nr. 50 din 7 martie 2008, întocmit de I.N.E.C. Prin urmare, achiesând numai la concluziile acestor expertize, fără a lua în calcul și apărările petiționarei, procurorul a dispus sancționarea cu caracter administrat a învinuitei P.E. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. Curtea a considerat, însă, ca primele două expertize menționate, și anume, expertiza efectuată la I.N.E.C. - Laboratorul Inter județean de Expertize Criminalistice București, precum și expertiza efectuată în cadrul I.G.P.R.

- Institutul de Criminalistică nu pot fi concludente, întrucât prima a fost dispusă de o instanță civilă, deși trebuia dispusă de instanța penală investită cu soluționarea cauzei, iar cea de-a doua a fost dispusă a se efectua de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R. - persoana vătămată C.I. fiind un fost polițist - deși, conform reglementărilor legale vizând efectuarea expertizelor, abilitat a efectua o atare expertiză era I.N.E.C. de pe lângă M.J. Aceste expertize nu pot constitui un temei probator relevant, cu atât mai mult cu cât nu au fost respectate nici procedurile legale în materie, în sensul că nu au fost prezente părțile, care pot face observații cu privire la întrebările - la care expertul trebuie să răspundă, și, eventual, a numirii unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei, așa cum pretind în acest sens expres dispozițiile art. 118 și 120 C. proc.

pen. A se vedea în acest sens și procesul verbal întocmit de procuror, ce consemnează o atare situație, proces verbal ce stă la baza solicitării ultimei expertize dispusă în această cauză, la I.N.E.C. București, ale cărei obiective au fost fixate în prezența părților, cu observațiile acestora, precum și cu arătarea dreptului că pot să-și angajeze fiecare parte câte un expert consilier (f. 146 dosar urmărire penală). Așadar, curtea a analizat, în privința probelor științifice dispuse în această cauză, numai ultima expertiză menționată dispusă în condițiile legii, și anume expertiza de la I.N.E.C. București de pe lângă M.J. (f. 177-184 dosar urmărire penală).

Această expertiză criminalistică concluzionează în raportul său că acele două exemplare ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de numita B.G., arătând, în acest sens, că deosebirile dintre semnătura în litigiu și celelalte semnături de comparație „relevă faptul că semnăturile contestate reprezintă un model aparte la care modul de execuție diferă de cel al semnăturilor numitei B.G., dovedind astfel că respective semnături au fost executate de către o altă persoană decât titulara", și că aceste deosebiri „nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a titularei" (f. 182 dosar urmărire penală). Dar, aceste susțineri sunt contestate de expertul recomandat de învinuita P.E., E.G., care în nota de obiecțiuni făcută (f. 242-251 dosar urmărire penală) concluzionează că testatoarea B.G.

nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, arătând în acest sens, prin trimitere la literatura de specialitate că „Problemele pe care le implică examinarea scrisului persoanelor bolnave sau în vârstă, pot să conducă la situați în care semnăturile sunt, în mod semnificativ, diferite ca aspect. Deteriorarea condiție fizice și diminuarea coordonării sunt factori care determină apariția unor semnături de o calitate foarte slabă, față de cele executate anterior. Declinul sănătății, ca rezultat al boli și bătrâneții afectează atât aspectul semnăturii cât și deprinderile de scriere. Trăsăturile neregulate, litere trasate neclar (incorect), alinierea și spațierea defectuoasă a semnelor grafice, pot fi întâlnite în cazul semnăturilor afectate de boală ori de bătrânețe (f. 24 dosar urmărire penala).

De asemenea, expertiza criminalistică analizată menționează și faptul că „Ipoteza ca respectivele deosebiri ale semnăturii contestate de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, să se datoreze luxației încheieturii mâinii drepte, aceasta nu se verifică din punct de vedere criminalistic, deoarece - dată fiind constanța semnăturile titularei în timp - chiar și în situația unei luxații, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calității execuției" (f. 182 verso, dosar urmărire penală). Însă, și această susținere a experților este înlăturată chiar de specialistul cel mai avizat să se pronunțe sub acest aspect, și anume, medicul de medicină legală ce concluzionează clar, în adresa din 12 noiembrie 2007 a Serviciului Medico Legal Argeș, că luxația traumatică „putea afecta funcționalitatea mâinii dr.

la executare unor mișcări articulare pentru diferite activități, inclusiv posibilitatea de a scrie în perioada tratamentului acestei afecțiuni" (f. 213 dosar urmărire penală). De aceea, față de cele menționate mai înainte, cu referire la concluzile expertului parte, curtea a apreciat că este evident că starea fizică a testatoarei la o vârstă înaintată de 84 de ani cât a avut în momentul semnării testamentului, putea să influențeze scrisul acesteia, semnătura sa fiind diferită de semnăturile de comparați semnătura sa fiind influențată, totodată, și de luxația mâinii drepte - se susține că testatoarea ar fi semnat testamentul cu o mâna dreaptă bandajată, urmare a unei luxații așa cum concluzionează medicul legist.

La aceste argumente se poate adăuga și faptul că, deși această expertiză a stabilit că semnăturile testatoarei de pe testamentul în litigiu „prezintă suficiente caracteristici grafice individuale, în vederea identificării semnatarului" (f. 178 dosar urmărire penală), totuși, Inspectoratul Poliției Județului Vâlcea - Serviciul Criminalistic prin adresa din 20 noiembrie 2006 (f. 201 dosar urmărire penală), arată că semnătura litigioasă „este constituită dintr-un scris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulate care nu dau caracteristici de individualizare", astfel că „nu se pot efectua compara grafoscopice pentru identificarea autorului care a executat semnătura litigioasă (f. 201 dosar urmărire penală).

Ca atare, față de cele arătate curtea consideră ca numai concluzile raportului de expertiză întocmit de I.N.E.C., pe care parchetul și-a întemeiat acuzația de fals împotriva învinuitei P.E. concluzii contestate de alți experți sau alți specialiști, așa cum au fost, de asemenea prezentate mai sus, nu pot constitui numai ele însele un suficient și temeinic probatoriu care să conducă la concluzia evidentă a vinovăției învinuitei P.E. în această cauză. Ele ar fi putut constitui un astfel de suport probatoriu dacă s-ar fi coroborat, cel puțin, cu alte probe administrate în cauză, nici o probă, fie ea științific neavând o valoare mai dinainte stabilită, așa cum pretind expres în această privință prevederile art. 63 C. proc.

pen. Or, din contră, în afară de susținerea persoanelor vătămate în această cauză, care, firesc, își susțin acuzația, există multe probe care demonstrează cu prisosință nevinovăția învinuitei P.E., probe în favoarea învinuitei, care sumar au fost prezentate de procuror în ordonanță, fără a se face, însă, cel puțin o analiză a lor, așa cum pretind dispozițiile art. 202 C. proc. pen., ce impun ca în virtutea rolului său activ, organul de urmărire penală are obligația să adune probele și în favoarea învinuitului și inculpatului, și nu numai în defavoarea acestuia. În acest sens, pot fi prezentate astfel de probe, de care învinuita P.E.

face vorbire în plângerea depusă și în declarațiile date (f. 308-316, dosar urmări penală) și anume: - Declarația martorei V.F., consilier la biroul notarial, ce avea obligația de serviciu de a da lămuriri juridice persoanelor ce veneau la biroul notarial, de a verifica documentele în vederea încheierii actelor notariale, care confirmă prezența testatoarei - pe care o cunoștea, întrucât mai venise anterior la notarul public P.E., în legătură cu alte acte - în data de 22 iulie 2003 și faptul că aceasta avea „mâna bandajată" și se „văita de durere", învinuita P.E. sugerându-i să meargă la medic pentru atenuarea durerii, ceea ce a și făcut, testamentul semnându-l după revenirea sa în prezența notarului public (f. 347 dosar urmărire penală).

- Declarația martorei N.P.N., fostă angajată ca secretară la biroul notarial, care se ocupa, în principal, de redactarea actelor pe care notarul public le întocmea, ce confirmă și ea ca martor ocular prezența testatoarei la data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit testamentul autentificat, testatoarea având mâna bandajată și acuzând dureri, învinuita P.E. sfătuind-o să meargă la medic pentru a-i prescrie calmante pentru durerile pe care le acuză și, totodată, să meargă să-și facă și o examinare neurologică (f. 340 dosar urmărire penală). - Există în cauză două adeverințe medicale (f. 248 dosar urmărire penală), eliberate de doi medici, una ce vizează o examinare neurologică și alta o examinare medicală, ce confirmă luxația și prin care sunt prescrise medicamente a căror eliberare s-a făcut exact în data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit testamentul ceea ce atestă susținerile martorilor menționați V.F.

și N.P.N., și ale învinuitei P.E., că în acea dată testatoarea a venit la notariat cu mâna luxată, luxarea mâinii testatoarei în perioada semnării testamentului, nefiind contestată nici chiar de persoanele vătămate. De asemenea, prin aceste adeverințe sunt confirmate susținerile martorilor menționați cu privire la trimiterea de către învinuita P.E. la un medic pentru a-i fi examinată luxația și pentru a-i prescrie medicamente pentru atenuarea durerilor, precum și la un alt medic care să-i facă și o examinare neurologică necesară asupra aprecierii discernământului a unei persoane în vârstă de 84 de ani. Aceste declarații ale martorilor oculari V.F.

si N.P.N., ce confirmă semnarea testamentului autentificat de învinuita P.E., coroborate și cu actele medicale arătate ce atestă susținerile martorilor, sunt probe testimoniale și înscrisuri de necontestat - pe care parchetul nici măcar nu le-a apreciat dacă le înlătură sau nu - care coroborate cu concluziile expertului criminalistic E.G., ale Serviciului Criminalistic Râmnicu Vâlcea și ale medicului legist, așa cum au fost prezentate mai sus, înlătură, în opinia curții, chiar concluziile expertizei criminalistice, singura probă pe care procurorul și-a construit insuficient de riguros și de profund acuzarea. Or, o atare singură probă, fie ea o expertiză criminalistică, necoroborată cu nici o altă probă, mai mult, combătută de susținerile altor experți sau alți specialiști, dar și de celelalte probe testimoniale și înscrisuri administrate în cauză, așa cum au fost analizate, se impune a fi înlăturată.

La toate aceste probe ce circumscriu nevinovăția învinuitei P.E., așa cum au fost prezentate, se pot adăuga și altele a căror semnificație întregește aprecierile asupra faptului că testatoarea B.G. a semnat testamentul în fața notarului și nu o altă persoană.

Edificator pot fi în acest sens: - Scrisoarea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în cursul cercetărilor, de C.I.A., fiul lui C.I.I., una din persoanele vătămate în această cauză, fiu care susține că este vorba de o înscenare a unei infracțiuni cu concursul avocaților, pentru anularea testamentului, în sensul susținerii nereale că o altă persoană decât testatoarea ar fi semnat testamentul pentru ca rudele acesteia să poată reintra în posesia averii testatoarei pe care a înstrăinat-o unei persoane străine ce a ajutat-o la bătrânețe, ajutor pe care nu l-a primit din partea rudelor sale, dar care doresc acum să-i moștenească averea lăsată (f. 274-277 dosar urmărire penală).

- La aceasta, se poate adăuga și declarațiile învinuiților în această cauză T.I. (f. 335 dosar urmărire penală), mama beneficiarului testamentul T.G.D. (f. 322 dosar urmărire penală), beneficiarul testamentului, P.P. (f. 193 dosar urmărire penală) - pretinsa persoană care ar fi fost la notarul public și ar fi semnat în locul numitei B.G. testament semnătura acesteia, pe lângă cea a testatoarei, făcând și obiectul unora dintre expertize deși în ordonanță rezultă că T.I. ar fi fost cea care ar fi semnat acest testament - cercetați pentru multiple infracțiuni în legătură cu întocmirea prin fals a acestui testament, nefinalizate încă, ce confirmă, direct sau indirect, că B.G. a fost în data de 22 iulie 2003 la Biroul notarului public P.E.

și în fața învinuitei P.E. a semnat testamentul contestat de persoanele vătămate în această cauză penală. - De menționat că, deși se susține că învinuita P.E. prin culpa sa a determinat ca testamentul să fie semnat de o altă persoană, totuși nu se știe cine este această persoană, parchetul oscilând între numita T.I. și P.P., cercetările în această privință nefiind finalizate încă, așa cum s-a arătat mai sus, cercetări care pot conduce la orice soluție - inclusiv aceea că B.G. a semnat testamentul - ceea ce poate fi un alt argument că punerea sub învinuire a numitei P.E., fără a se ști identitatea autorului, este o soluție prematură ce nu poate fi primită. - Mai mult, în declarația dată, învinuita P.P., la acea dată martor, susține că la domiciliul ei, în cursul anului 2004, au venit trei persoane și anume C.I., O.G.

și o persoană de sex feminin pe care nu o cunoștea, care au întrebat-o dacă a semnat un testament în locul lui B.G., martora spunându-le că nu, după care C.I. a rugat-o să spună că ea a semnat acel act, în schimbul unei sume de bani (f. 193 dosar urmărire penală). Așa fiind, față de întreg probatoriul administrat în această cauză, rezultă fără echivoc - nici măcar dubiu nu există în opinia curții care și acesta ar fi fost favorabil învinuitei - că B.G. și nu o altă persoană, în fața notarului public învinuita P.E., în data de 22 iulie 2003, a semnat testamentul întocmit de notar, după ce în prealabil i-a fost citit, consimțind la autentificarea acestuia, testament prin care a înstrăinat averea ce va exista în momentul decesului în favoarea legatarului universal instituit în persoana lui T.G.D.

Ca urmare, fapta sesizată că s-a prezentat în fața notarului public învinuita P.E., o altă persoană, cu o altă identitate și de a semna în numele numitei B.G. testamentul din 22 iulie 2003, nu există. Ca atare, constatarea fie a unor infracțiuni, fie a altor infracțiuni, schimbările de încadrare juridică intervenite, așa cum au fost prezentate de procuror în ordonanță, nu pot fi reținute, deoarece fapta nu există. În legătură cu consecințele menționate, de precizat, că acestea, vizează, pe de o parte, latura civilă a cauzei și anume, înaintarea, conform pct. 3 din ordonanță, a exemplarelor originale ale testamentului, împreună cu rapoartele de expertiză în cauză, în vederea desființării testamentului de către Tribunalul Argeș, înaintare care, de altfel, a și fost efectuată și care nu mai poate fi pusă în discuție la acest moment, în acest cadru procesual.

De altfel, în legătură cu acest aspect, de menționat că, Tribunalul Vâlcea, urmare a prezentei ordonanțe, atacată în cauza de față - ce a stat și la baza suspendării procesului civil - ulterior, prin Decizia civilă nr. 67/ A din 10 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 77/90/2006, a respins apelul declarat de pârâtul T.G.D. împotriva sentinței civile nr. 5188 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care se constatase nulitatea absolută a testamentului din 22 iulie 2003 al Biroului Notarului Public P.E., și s-a admis cererea de ieșire din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe urma autoarei B.G., decedată la 3 octombrie 2004, luându-se act de învoiala părților și consfințind tranzacția încheiată între reclamanții C.I.I.

și pârâții C.G., C.G., B.E. și G.M. - intimați în plângerea penală de față - asupra averii rămase de pe urma autoarei B.G. Această decizie a rămas definitivă, prin Decizia civilă nr. 976/ R din 10 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 77/90/2006, secția civilă, prin respingerea recursului formulat de pârâtul T.G.D. Împotriva sentinței penale nr. 126/ F din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și intimații C.G., C.G., B.E. și G.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că prin aceasta s-au minimalizat și în final înlăturat probele științifice administrate în cauză, dându-se o eficiență deosebită altor mijloace de probă, insuficiente pentru stabilirea valabilității unui înscris autentic.

În esență, se arată în motivele de recurs ale parchetului, că instanța de fond în mod nejustificat a înlăturat cele trei rapoarte de expertiză criminalistică și anume raportul întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul județean de expertize criminalistice din 30 august 2005 la solicitarea instanței civile, raportul întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 18 mai 2007, precum și raportul din 7 martie 2008 întocmit de I.N.E.C. București de lângă M.J. - toate concluzionând că semnătura de pe cele două exemplare ale testamentului din 22 iulie 2003 nu aparțin numitei B.G. Martorele oculare V.F. si N.P.N. în depozițiile date relatează că la data de 22 iulie 2003 la B.N.P. P.E.

s-a aflat o persoană în vârstă, indicând-o ca fiind numita P.E., însă în momentul semnării testamentului nici una dintre salariatele notariatului nu confirmă sau infirmă că aceasta ar fi semnat cele două exemplare ale testamentului, făcând numai referiri la prezența susnumitei la biroul notarial. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. se arată că soluția primei instanțe de schimbare a temeiului scoaterii de sub urmărire penală în art. 10 lit. a) C. proc. pen. este greșită întrucât fapta există însă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Față de aspectele învederate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea plângerii petiționarei P.E.

Recurenții C.I., C.G., C.G., B.E., G.M. critică, de asemenea, hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că faptele petiționarei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen. În motivele de recurs se arată că în mod greșit au fost înlăturate concluziile celor trei expertize efectuate în cauză, declarațiile martorilor V.F. si N.P.N. sunt contradictorii, nu există acte medicale în sprijinul susținerilor că testatoarea a fost consultată de un medic ortoped de specialitate. Recurenții-intimați solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea plângerii ca nefondată potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma criticată formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Prin ordonanța nr. 124/P/2007 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus scoatere de sub urmărire penală a notarului public P.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză grafică, fără însă a se analiza și celelalte probe administrate, respectiv declarațiile martorilor V.F.

si N.P.N., declarațiile învinuiților din această cauză T.I., T.G.D., P.P., adeverințele medicale din 22 iulie 2003 depuse la dosar, precum și concluziile expertului E.G. recomandat de către petiționară, probe din care rezultă că la data de 22 iulie 2003 numita B.G. și nu o altă persoană a semnat în fața notarului public P.E. testamentul, după ce în prealabil i-a fost citit, consimțind la autentificarea acestuia. În ceea ce privește expertizele criminalistice efectuate, așa cum a reținut și prima instanță, numai cea realizată de I.N.E.C. București de pe lângă M.J., aflată la fila 177 - 184 dosar a fost dispusă în cauză cu respectarea disp. art. 118 și art. 120 C. proc. pen. , astfel că numai concluziile acesteia au fost analizate, împreună și cu celelalte probe administrate pentru a se stabili dacă petiționara a comis infracțiunea prev. de art. 249 C. pen.

Concluziile raportului de expertiză criminalistică din 7 martie 2008 al I.N.E.C. în sensul că cele două exemplare ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de recurenta B.G. și că deosebirile între semnăturile în litigiu și cele de comparație nu pot fi puse pe seama vârstei înaintate a testatoarei sunt contestate atât de expertul recomandata de petiționară, cât și de adresa din 12 noiembrie 2007 a S.M.L. Argeș. Astfel expertul E.G. arată, făcând trimitere la literatura de specialitate, că testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, iar în adresa menționată se menționează că afecțiunea testatoarei - luxația traumatică în articulația radiocarpiană umăr drept - putea afecta funcționalitatea mâinii drepte la executarea unor mișcări articulare pentru diferite activități, inclusiv de a scrie în perioada tratamentului acestei afecțiuni.

Pe de altă parte, este pusă sub semnul întrebării însăși prezența caracteristicilor grafice individuale ce permit identificarea autorului semnăturilor, din moment ce Inspectoratul Poliției Județului Vâlcea - Serviciul Criminalistic prin adresa din 20 noiembrie 2006 comunică împrejurarea că semnătura litigioasă „este constituită dintr-un scris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulare, care nu redau caracteristici de individualizare”astfel că nu se pot efectua comparații grafoscopice pentru identificarea autorului care a executat semnătura respectivă. Raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză nu se coroborează cu celelalte probe administrate, menționate anterior. Astfel, martorele V.F.

si N.P.N. angajate la B.N.P. P.E. în perioada autentificării testamentului în litigiu au arătat că recurenta B.G. pe care o cunoșteau întrucât anterior mai încheiase acte la biroul notarial respectiv, s-a prezentat înainte de data de 22 iulie 2003 pentru a solicita relații cu privire la actele necesare în vederea întocmirii testamentului. La data respectivă, testatoarea s-a prezentat însoțită de o altă persoană, a fost identificată pe baza buletinului de identitate și a semnat testamentul ce a fost redactat potrivit voinței sale, acuzând însă dureri la mâna dreaptă, motiv pentru care a semnat cu dificultate testamentul. Cele două martore oculare confirmă susținerile petiționarei cu privire la împrejurările în care a fost încheiat și autentificat testamentul în cauză și se coroborează cu adeverințele medicale eliberate la 22 iulie 2003 aflate la f. 126 dosar up dar și cu declarația învinuitei T.I.

care a însoțit-o pe testatoare în ziua respectivă la notar. Semnificativă este și declarația numitei P.P. dată la 22 septembrie 2006 și aflată la fila 193 dosar up, potrivit căreia în cursul anului 2004 la domiciliul său s-au prezentat C.I. și C.G. și o persoană de sex feminin pe care nu a putut-o identifica care au întrebat-o dacă a semnat testamentul în locul lui B.G. La răspunsul negativ al învinuitei, C.I. i-a cerut să declare că ea a semnat acel act, promițându-i bani pentru aceasta. Față de toate considerentele expuse, prima instanță a înlăturat justificat concluziile expertizei criminalistice, acestea necoroborându-se cu alte probe, apreciind corect că temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală a petiționarei îl constituie disp.art.

10 lit. a) C. proc. pen. În motivele scrise de recurs, intimații au arătat că faptele petiționarei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen. În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 289 C. pen., prin ordonanța atacată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen. , iar intimații nu au formulat plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen. , achiesând la această soluție, astfel că nu pot solicita în recurs să se constate că petiționara a săvârșit infracțiunea de fals intelectual, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză de procuror și intimați sunt nefondate, astfel că în disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să le respingă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de intimații C.I., C.G., C.G., B.E. și G.M. împotriva sentinței penale nr. 126/ F din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții intimați la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 23 aprilie 2010.