ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1591/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1591/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești s-a admis plângerea formulată de petiționara P.E. împotriva ordonanței

din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați dispusă

în Dosarul nr. 124/P/2007 și a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire

penală a petiționarei în art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea sancțiunii

cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei aplicată petiționarei, menținându-se

restul dispozițiilor ordonanței atacate.

Prima instanță a reținut că la data

de 13 aprilie 2009 petiționara P.E. a formulat plângere împotriva ordonanței nr.

124/P/2007 din 10 februarie 209 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, solicitând schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală

pentru infracțiunea prev. de 249 C. pen. din art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. și înlăturarea amenzii

administrative aplicată de procuror.

Examinând

plângerea petiționarei P.E., Curtea a arătat că prin ordonanța din 10 februarie

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în Dosarul nr. 124/P/2007,

s-a dispus, în baza art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitei P.E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.

de art. 249 C. pen., precum si aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a

amenzii ce s-a impus a se executa potrivit art. 441

1

C. proc. pen.,

în sumă de 1000 lei.

Urmare

acestei soluții de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei

sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea prev. de art. 249 C.

pen., în baza art. 245 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea celor două

exemplare originale ale testamentului din 22 iulie 2003 de Biroul Notarului

Public P.E., instanței civile în vederea desființării înscrisului oficial de

mai sus. împreună cu rapoartele de expertiză grafică întocmite în cauză.

Totodată,

prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei

P.E., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 289 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, precum și neînceperea urmăririi

penale față de P.E., cercetată sub aspectul infracțiunii prev. și ped. de art. 246

C. pen.

De asemenea,

s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia Parchetului de pe lângă

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent material și teritorial, în vederea

continuării cercetărilor penale față de învinuita T.I. - pentru săvârșirea

infracțiunii prev. și ped. de art. 208, 209 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 25

rap. la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 293 C. pen., cu aplic.art.

33 lit. a) C. pen., precum și față de învinuiții T.G.D., pentru

săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 291 C. pen., și P.P., pentru

săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., art.

288 C. pen., art. 292 C. pen. si art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., inclusiv față de A.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., și art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Pentru a

dispune în sensul celor arătate mai sus, procurorul a reținut că, prin acțiunea

înregistrată sub nr. 12256/2004 pe rolul judecătoriei Râmnicu Vâlcea,

reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâții C.G., B.K., G.M., C.G. și T.G.D.,

solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a testamentului din 22 iulie 2003, de către notarul public P.E., și

deschisă succesiunea defunctei B.G., urmând a se dispune, totodată, ieșirea

din. indiviziune a părților, testament care a fost semnat de o alta persoană

decât B.G.

Instanța

civilă, în temeiul art. 178 și art. 86 C. proc. civ., în cursul judecății, a

dispus efectuarea unei expertize grafice care să stabilească dacă testamentul

respectiv a fost semnat de B.G., fiind întocmit în cauză de către I.N.E.C. -

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București. - raportul de

expertiză criminalistică din 30 august 2005, din concluziile căruia reiese că

testamentul din 22 iulie 2003, al Biroului Notarului Public P.K. nu a fost

semnat de către B.G.

Urmare

acestei expertize, prin sentința civilă nr. 5188 din 27 octombrie 2005,

pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 12.256/Cv/2004, pe

baza probelor administrate, s-a constatat nulitatea testamentului în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri, T.G.D. - beneficiarul testamentului, a exercitat calea de

atac a apelului, cauză ce a format obiectul Dosarului nr. 29/Cv/2005 al

Tribunalului Vâlcea, secția civilă, care a dispus suspendarea judecării cauzei

și înaintarea originalului testamentului defăimat ca fals, Parchetului de pe

lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în vederea efectuării de cercetări, cu

privire la infracțiunea de fals.

De precizat

că, în iunie 2006, persoanele vătămate C.G., C.I., C.G., B.K. și G.M. au

formulat plângeri împotriva notarului public P.E., care au fost, de asemenea,

înaintate spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

pentru a se efectua cercetări față de notarul public P.E., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Pe parcursul

cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

întrucât din declarațiile persoanelor vătămate a rezultat că presupusul autor

al falsificării semnării de pe testament este numita P.P., s-a dispus

efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către I.P.J. Vâlcea - Serviciu

Criminalistic care. prin adresa din 20 noiembrie 2006 a I.P.J. Vâlcea - Serviciul Criminalistic - a comunicat că în urma examinării înscrisurilor s-a

constatat că nu pot fi făcute comparații grafoscopice pentru identificarea

autorului care a execut semnătura litigioasă, deoarece semnătura de la poziția

„testatoarea" din testament este constituită dintr-un înscris ilizibil, cu

trasee tremurate, unghiulare, care nu dau caracteristici de individualizare.

Constatându-se

astfel existența unor concluzii contrare, între expertiza efectuată I.N.E.C. –

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București - și

constatarea tehnico-științifică efectuată de I.P.J. Vâlcea - Serviciul

Criminalistic Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus

efectuarea unei noi expertize de către experți din cadrul I.N.E.C. București,

care, însă, a restituit materialele înaintate pentru expertiza grafică,

întrucât s-a mai pronunțat prin raportul de expertiză nr. 283 din 30 august

2005, menționat mai sus.

Ca urmare,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus efectuarea unei noi

expertize de către experți din cadrul Inspectoratului General al Poliției

Române - Institutul Criminalistică, care a concluzionat că „semnăturile în

litigii nu au fost executate de persoana care a semnat documentele puse la

dispoziție și folosite ca model de comparație, respectiv B.G.", precizând,

totodată, că „nu ne putem pronunța dacă afecțiunea medicală de care suferea B.G.

ar fi putut induce unele modificări ale semnăturii acesteia".

Ulterior, în

urma modificării legii, când competența de soluționare în privința notarilor a

revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, această cauză penală a

fost trimisă la acest parchet, înregistrată sub nr. 124/P/2007, procurorul

soluționând-o prin ordonanța din 10 februarie 2009, ce face obiectul prezentei

cauze.

În vederea

soluționării, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize grafice de

către I.N.E.C. care a întocmit raportul de expertiză criminalistică din 7

martie 2008, ce concluzionează că exemplarele testamentului din 22 iulie 2003,

de către Biroul Notarului Public E.P. din Râmnicu Vâlcea, în număr de două, „nu

sunt semnate de numita B.G.", subliniindu-se că „semnăturile contestate

reprezintă un model aparte la care modul de execuție diferă de cel al

semnăturilor numitei B.G." și că „deosebirile evidențiate nu pot fi puse

pe seama vârstei înaintate a titularei, modul în care aceasta se semnează

constituie un reflex grafic bine consolidat, care s-a menținut în timp, fiind

regăsit inclusiv la semnăturile executate de aceasta, ulterior datei pe care o

poartă actul în litigiu" și „dată fiind constanța semnăturii titularei în

timp - chiar și în situația unei luxații, titulara nu s-ar fi abătut de la

modelul propriu, ci ar fi intervenit doar modificări la nivelul calității

execuției".

Totuși, în

nota de obiecțiuni din 12 iunie 2008, expertul criminalist E.G., desemnat de

învinuita P.E. pentru participarea la efectuarea expertizei a concluzionat că

„testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele

două exemplare ale testamentului autentificat de B.N.P. P.E. din mun. Râmnicu

Vâlcea din 22 iulie 2003".

Fața de cele

arătate, parchetul a concluzionat prin ordonanța al cărei conținut, în esență,

a fost expus mai înainte, că materialul probator demonstrează în mod cert că în

data de 22 iulie 2003, notarul public P.E. a întocmit și autentificat

testamentul din 22 iulie 2003, pentru numita B.G., care a testat întreaga avere

pentru T.G.D., însă, acest testament nu a fost semnat de testatoarea B.G.

În acest

sens, parchetul arată că, prezența învinuitei T.I. în biroul notarial în

momentul semnării înscrisului și reprezentarea de către notar că în fața sa s-a

aflat adevărata testatoare B.G., au fost principalii factori care au condus, în

final, la semnarea înscrisului oficial de către o altă persoană.

S-a

apreciat, astfel, că notarul public P.E. a acționat fără a avea reprezentarea

neadevărului cuprins în actul încheiat și a consecințelor acestuia, ceea ce a

condus ca întocmirea înscrisului oficial în aceste condiții să nu întrunească

trăsăturile infracțiunii prev. și ped. de art. 289 C. pen., neexistând o

intenție directă și nici indirectă, ci a infracțiunii prev. și ped. de art. 249

C. pen., întrucât atestarea inexactă din înscrisul oficial în legătură cu

prezența și identitatea testatoarei B.G. este rezultatul culpei notarului

public P.E., care trebuia să depună mai multe diligente în acest sens, potrivit

art. 50 și art. 62 din Legea nr. 36/1995, culpă ce demonstrează o îndeplinire

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cu consecința unei vătămări importante

a intereselor legale ale moștenitorilor numitei B.G.

Ca urmare, infracțiunea

de fals intelectual neputând să coexiste cu infracțiunea de neglijență în

serviciu, parchetul a concluzionat că în sarcina învinuitei P.E. urmează a se

reține infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., și nu infracțiunea prevăzută

de art. 289 C. pen., iar, ținând cont de modalitatea de săvârșire a faptei

prev. de art. 249 C. pen., de circumstanțe reale și personale de care se bucură

învinuita P.E., a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art.

18

1

C. pen., urmând ca față de aceasta să se dispună o sancțiune cu

caracter administrativ iar pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen.,

pentru care se începuse urmărirea penală, s-a apreciat că se impune scoaterea

de sub urmărire penală, în temeiul ari. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, parchetul a

concluzionat că nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu în

sarcina notarului public P.E., prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât în cauză

s-au efectuat cercetări pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289

C. pen., iar infracțiunea prev. și ped. de art. 246 C. pen., fiind o normă de

incriminare generală, nu mai poate fi incidență când pentru aceeași faptă

există o normă de incriminare specială prev. de art. 289 C. pen.

Deoarece în cauză au

început cercetările și față de T.I., T.G.D., P.P., în vederea stabilirii

persoanelor vinovate care au contribuit, într-un mod sau altul, la semnarea

testamentului de o altă persoană ce nu a fost încă identificată și, întrucât în

privința acestor persoane împotriva cărora s-a început urmărirea penală

competența nu aparține Curții de Apel Pitești - competență ce privea numai pe

notarul public - parchetul a procedat la disjungerea cauzei și trimiterea

acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent

material și teritorial să instrumenteze în continuare această cauză.

În fine, întrucât

efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals a fost și

urmare a faptului că Tribunalul Vâlcea a înaintat organelor de urmărire penală

încheierea de ședință din 19 mai 2006, prin care a dispus suspendarea judecării

cauzei în Dosarul nr. 29/CV/2005, pentru a lămuri cauza sub aspectul

infracțiunii de fals, reclamat în procesul civil, parchetul a dispus prin

această ordonanță că testamentul autentificat, considerat fals, întocmit în

două exemplare, să fie înaintat spre desființare instanței civile care a

sesizat organele de urmărire penală.

Având în vedere cele

prezentate mai sus, cu privire la susținerile petiționarei P.E., cât și cu

referire la conținutul nuanțat al ordonanței procurorului atacată în prezenta

cauză, curtea a constatat, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, așa cum pretind dispozițiile art. 278

1

alin. (8) C. proc.

pen., că plângerea petiționarei P.E. este întemeiată, pentru considerentele ce

vor urma:

În

primul rând, așa cum rezultă, în esență, din conținutul ordonanței atacate de

petiționară, petiționara P.E., notar public, a fost sancționată cu aplicarea

unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei, pentru infracțiunea

de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., deoarece, din culpa sa,

constând într-o insuficientă diligentă reclamantă de art. 50 și 62 din Legea nr.

36/2995, privind notarii publici, vizând verificarea identității persoanei, a

întocmit la biroul său notarial în data de

22

iulie 2003, testamentul din 22 iulie 2003, care a fost semnat,

însă, nu de testatoarea B.G. ci de o altă

persoană.

Datorită

acestui fapt, după decesul testatoarei, survenit la data de 3 octombrie 2003,

întreaga avere mobilă și imobilă a revenit numitului T.G.D., ce nu avea nici un

grad de rudenie cu defuncta, dar care a fost instituit ca legatar universal

prin testamentul contestat, înlăturând de la succesiune pe C.I.I., C.G., B.E.,

G.M., C.G. - moștenitori colateriali ai autoarei, mai exact descendenți ai

fraților autoarei (nepoți).

Ca

urmare, aceștia au introdus, pe de o parte, acțiune civilă la instanța civilă

pentru constatarea nulității absolute a testamentului, întrucât lipsește

consimțământul autoarei, nefiind semnat de B.G., ci de o persoană interpusă

care a semnat în locul ei, iar, pe de altă parte, au acționat și pe cale penală

reclamând notarul public la organele de cercetare penală, pentru infracțiunea

prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., ceea ce a atras și suspendarea cauzei

civile în căile de atac, până la soluționarea cauzei penale, având ca obiect

infracțiunea de fals în înscrisuri presupus a fi săvârșită cu ocazia-autentificării

testamentului de către notarul public P.E.

Ca

atare, esențial este, a stabili în această cauză penală dacă la data de 2 iulie

2003, la Biroul Notarului Public E.P. din Râmnicu Vâlcea, în fața acestuia s-a

prezentat B.G. și a semnat testamentul întocmit și citit de către notar,

consimțind la autentificarea sa.

Parchetul

susține, urmare a multiplelor cercetări așa cum au fost analizați mai sus, că

acest testament întocmit și autentificat de notarul public P.E., la biroul său,

nu a fost semnat de testatoarea B.G., ci de T.I. mama beneficiarului

testamentului T.G.D., prezența acesteia în biroul notarial în momentul semnării

înscrisului, conducând la reprezentarea greșită de către notar că în fața sa se

află adevărata testatoare B.G., confundând-o astfel, cu T.I.

Astfel,

atestând inexact în actul întocmit în legătură cu prezența identitatea

testatoarei, care în realitate nu a semnat exemplarele testamentului din 22

iulie 2003, parchetul a concluzionat că aceasta este rezultatul culpei pentru

că nu a depus mai multe diligente în acest sens, reclamate de Legea nr. 36/1995,

privind notarii publici, astfel că a dispus începerea urmăririi penale pentru

infracțiune prev. de art. 249 C. pen., urmată de scoaterea de sub urmărire

penală și aplicarea un sancțiuni cu caracter administrativ, ținând cont de

modalitatea de săvârșire a faptei și de consecințele reale și personale de care

se bucură învinuita P.E.

În

susținerea acestei învinuiri, parchetul are în vedere, în esență, concluzii

rapoartelor de expertiză dispuse în cauza civilă și în cauza penală, prin care concluzionează

că testamentul în litigiu nu a fost semnat de B.G., și anume: raportul întocmit

de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București

din 30 august 2005, la solicitarea instanței civile, când cauza se afla la

judecătorie, raportul întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din

18 mai 2007, precum și raportul nr. 50 din 7 martie 2008, întocmit de I.N.E.C.

Prin

urmare, achiesând numai la concluziile acestor expertize, fără a lua în calcul

și apărările petiționarei, procurorul a dispus sancționarea cu caracter

administrat a învinuitei P.E. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen.

Curtea

a considerat, însă, ca primele două expertize menționate, și anume, expertiza

efectuată la I.N.E.C. - Laboratorul Inter județean de Expertize Criminalistice

București, precum și expertiza efectuată în cadrul I.G.P.R. - Institutul de

Criminalistică nu pot fi concludente, întrucât prima a fost dispusă de o

instanță civilă, deși trebuia dispusă de instanța penală investită cu

soluționarea cauzei, iar cea de-a doua a fost dispusă a se efectua de

Institutul de Criminalistică al I.G.P.R. - persoana vătămată C.I. fiind un fost

polițist - deși, conform reglementărilor legale vizând efectuarea expertizelor,

abilitat a efectua o atare expertiză era I.N.E.C. de pe lângă M.J. Aceste

expertize nu pot constitui un temei probator relevant, cu atât mai mult cu cât

nu au fost respectate nici procedurile legale în materie, în sensul că nu au

fost prezente părțile, care pot face observații cu privire la întrebările - la

care expertul trebuie să răspundă, și, eventual, a numirii unui expert

recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei,

așa cum pretind în acest sens expres dispozițiile art. 118 și 120 C. proc. pen.

A se

vedea în acest sens și procesul verbal întocmit de procuror, ce consemnează o

atare situație, proces verbal ce stă la baza solicitării ultimei expertize

dispusă în această cauză, la I.N.E.C. București, ale cărei obiective au fost

fixate în prezența părților, cu observațiile acestora, precum și cu arătarea

dreptului că pot să-și angajeze fiecare parte câte un expert consilier (f. 146

dosar urmărire penală).

Așadar,

curtea a analizat, în privința probelor științifice dispuse în această cauză,

numai ultima expertiză menționată dispusă în condițiile legii, și anume expertiza

de la I.N.E.C. București de pe lângă M.J. (f. 177-184 dosar urmărire penală).

Această

expertiză criminalistică concluzionează în raportul său că acele două exemplare

ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de numita B.G., arătând, în

acest sens, că deosebirile dintre semnătura în litigiu și celelalte semnături

de comparație „relevă faptul că semnăturile contestate reprezintă un model

aparte la care modul de execuție diferă de cel al semnăturilor numitei B.G.,

dovedind astfel că respective semnături au fost executate de către o altă

persoană decât titulara", și că aceste deosebiri „nu pot fi puse pe seama

vârstei înaintate a titularei" (f. 182 dosar urmărire penală).

Dar,

aceste susțineri sunt contestate de expertul recomandat de învinuita P.E., E.G.,

care în nota de obiecțiuni făcută (f. 242-251 dosar urmărire penală)

concluzionează că testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea

semnăturilor de pe cele două exemplare ale testamentului în litigiu, arătând în

acest sens, prin trimitere la literatura de specialitate că „Problemele pe care

le implică examinarea scrisului persoanelor bolnave sau în vârstă, pot să

conducă la situați în care semnăturile sunt, în mod semnificativ, diferite ca

aspect. Deteriorarea condiție fizice și diminuarea coordonării sunt factori

care determină apariția unor semnături de o calitate foarte slabă, față de cele

executate anterior. Declinul sănătății, ca rezultat al boli și bătrâneții

afectează atât aspectul semnăturii cât și deprinderile de scriere. Trăsăturile

neregulate, litere trasate neclar (incorect), alinierea și spațierea

defectuoasă a semnelor grafice, pot fi întâlnite în cazul semnăturilor afectate

de boală ori de bătrânețe (f. 24 dosar urmărire penala).

De

asemenea, expertiza criminalistică analizată menționează și faptul că „Ipoteza

ca respectivele deosebiri ale semnăturii contestate de pe cele două exemplare

ale testamentului în litigiu, să se datoreze luxației încheieturii mâinii

drepte, aceasta nu se verifică din punct de vedere criminalistic, deoarece -

dată fiind constanța semnăturile titularei în timp - chiar și în situația unei

luxații, titulara nu s-ar fi abătut de la modelul propriu, ci ar fi intervenit

doar modificări la nivelul calității execuției" (f. 182 verso, dosar

urmărire penală).

Însă,

și această susținere a experților este înlăturată chiar de specialistul cel mai

avizat să se pronunțe sub acest aspect, și anume, medicul de medicină legală ce

concluzionează clar, în adresa din 12 noiembrie 2007 a Serviciului Medico Legal Argeș, că luxația traumatică „putea afecta funcționalitatea mâinii

dr. la executare unor mișcări articulare pentru diferite activități, inclusiv

posibilitatea de a scrie în perioada tratamentului acestei afecțiuni" (f. 213

dosar urmărire penală).

De

aceea, față de cele menționate mai înainte, cu referire la concluzile

expertului parte, curtea a apreciat că este evident că starea fizică a

testatoarei la o vârstă înaintată de 84 de ani cât a avut în momentul semnării

testamentului, putea să influențeze scrisul acesteia, semnătura sa fiind diferită

de semnăturile de comparați semnătura sa fiind influențată, totodată, și de

luxația mâinii drepte - se susține că testatoarea ar fi semnat testamentul cu o

mâna dreaptă bandajată, urmare a unei luxații așa cum concluzionează medicul

legist.

La

aceste argumente se poate adăuga și faptul că, deși această expertiză a stabilit

că semnăturile testatoarei de pe testamentul în litigiu „prezintă suficiente

caracteristici grafice individuale, în vederea identificării semnatarului"

(f. 178 dosar urmărire penală), totuși, Inspectoratul Poliției Județului Vâlcea

- Serviciul Criminalistic prin adresa din 20 noiembrie 2006 (f. 201 dosar

urmărire penală), arată că semnătura litigioasă „este constituită dintr-un

scris ilizibil, cu trasee tremurate, unghiulate care nu dau caracteristici de

individualizare", astfel că „nu se pot efectua compara grafoscopice pentru

identificarea autorului care a executat semnătura litigioasă (f. 201 dosar

urmărire penală).

Ca

atare, față de cele arătate curtea consideră ca numai concluzile raportului de

expertiză întocmit de I.N.E.C., pe care parchetul și-a întemeiat acuzația de

fals împotriva învinuitei P.E. concluzii contestate de alți experți sau alți

specialiști, așa cum au fost, de asemenea prezentate mai sus, nu pot constitui

numai ele însele un suficient și temeinic probatoriu care să conducă la

concluzia evidentă a vinovăției învinuitei P.E. în această cauză.

Ele ar

fi putut constitui un astfel de suport probatoriu dacă s-ar fi coroborat, cel

puțin, cu alte probe administrate în cauză, nici o probă, fie ea științific

neavând o valoare mai dinainte stabilită, așa cum pretind expres în această

privință prevederile art. 63 C. proc. pen.

Or,

din contră, în afară de susținerea persoanelor vătămate în această cauză, care,

firesc, își susțin acuzația, există multe probe care demonstrează cu prisosință

nevinovăția învinuitei P.E., probe în favoarea învinuitei, care sumar au fost

prezentate de procuror în ordonanță, fără a se face, însă, cel puțin o analiză

a lor, așa cum pretind dispozițiile art. 202 C. proc. pen., ce impun ca în

virtutea rolului său activ, organul de urmărire penală are obligația să adune

probele și în favoarea învinuitului și

inculpatului,

și nu numai în defavoarea acestuia.

În

acest sens, pot fi prezentate astfel de probe, de care învinuita P.E. face

vorbire în plângerea depusă și în declarațiile date (f. 308-316, dosar urmări

penală) și anume:

- Declarația

martorei V.F., consilier la biroul notarial, ce avea obligația de serviciu de a

da lămuriri juridice persoanelor ce veneau la biroul notarial, de a verifica

documentele în vederea încheierii actelor notariale, care confirmă prezența

testatoarei - pe care o cunoștea, întrucât mai venise anterior la notarul

public P.E., în legătură cu alte acte - în data de 22 iulie 2003 și faptul că

aceasta avea „mâna bandajată" și se „văita de durere", învinuita P.E.

sugerându-i să meargă la medic pentru atenuarea durerii, ceea ce a și făcut,

testamentul semnându-l după revenirea sa în prezența notarului public (f. 347

dosar urmărire penală).

- Declarația

martorei N.P.N., fostă angajată ca secretară la biroul notarial, care se ocupa,

în principal, de redactarea actelor pe care notarul public le întocmea, ce

confirmă și ea ca martor ocular prezența testatoarei la data de 22 iulie 2003,

când s-a întocmit testamentul autentificat, testatoarea având mâna bandajată și

acuzând dureri, învinuita P.E. sfătuind-o să meargă la medic pentru a-i

prescrie calmante pentru durerile pe care le acuză și, totodată, să meargă

să-și facă și o examinare neurologică (f. 340 dosar urmărire penală).

- Există

în cauză două adeverințe medicale (f. 248 dosar urmărire penală), eliberate de

doi medici, una ce vizează o examinare neurologică și alta o examinare

medicală, ce confirmă luxația și prin care sunt prescrise medicamente a căror

eliberare s-a făcut exact în data de 22 iulie 2003, când s-a întocmit

testamentul ceea ce atestă susținerile martorilor menționați V.F. și N.P.N., și

ale învinuitei P.E., că în acea dată testatoarea a venit la notariat cu mâna

luxată, luxarea mâinii testatoarei în perioada semnării testamentului, nefiind

contestată nici chiar de persoanele vătămate. De asemenea, prin aceste

adeverințe sunt confirmate susținerile martorilor menționați cu privire la

trimiterea de către învinuita P.E. la un medic pentru a-i fi examinată luxația

și pentru a-i prescrie medicamente pentru atenuarea durerilor, precum și la un

alt medic care să-i facă și o examinare neurologică necesară asupra aprecierii

discernământului a unei persoane în vârstă de 84 de ani.

Aceste

declarații ale martorilor oculari V.F. si N.P.N., ce confirmă semnarea

testamentului autentificat de învinuita P.E., coroborate și cu actele medicale

arătate ce atestă susținerile martorilor, sunt probe testimoniale și înscrisuri

de necontestat - pe care parchetul nici măcar nu le-a apreciat dacă le înlătură

sau nu - care coroborate cu concluziile expertului criminalistic E.G., ale

Serviciului Criminalistic Râmnicu Vâlcea și ale medicului legist, așa cum au

fost prezentate mai sus, înlătură, în opinia curții, chiar concluziile

expertizei criminalistice, singura probă pe care procurorul și-a construit

insuficient de riguros și de profund acuzarea.

Or,

o atare singură probă, fie ea o expertiză criminalistică, necoroborată cu nici

o altă probă, mai mult, combătută de susținerile altor experți sau alți

specialiști, dar și de celelalte probe testimoniale și înscrisuri administrate

în cauză, așa cum au fost analizate, se impune a fi înlăturată.

La

toate aceste probe ce circumscriu nevinovăția învinuitei P.E., așa cum au fost

prezentate, se pot adăuga și altele a căror semnificație întregește aprecierile

asupra faptului că testatoarea B.G. a semnat testamentul în fața notarului și

nu o altă persoană.

Edificator

pot fi în acest sens:

- Scrisoarea

adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, în cursul cercetărilor, de C.I.A., fiul lui C.I.I., una din persoanele

vătămate în această cauză, fiu care susține că este vorba de o înscenare a unei

infracțiuni cu concursul avocaților, pentru anularea testamentului, în sensul

susținerii nereale că o altă persoană decât testatoarea ar fi semnat

testamentul pentru ca rudele

acesteia să poată reintra în posesia

averii testatoarei pe care a înstrăinat-o unei persoane străine ce a ajutat-o

la bătrânețe, ajutor pe care nu l-a primit din partea rudelor sale, dar care

doresc acum să-i moștenească averea lăsată (f. 274-277 dosar urmărire penală).

- La

aceasta, se poate adăuga și declarațiile învinuiților în această cauză T.I. (f.

335 dosar urmărire penală), mama beneficiarului testamentul T.G.D. (f. 322

dosar urmărire penală), beneficiarul testamentului, P.P. (f. 193 dosar urmărire

penală) - pretinsa persoană care ar fi fost la notarul public și ar fi semnat

în locul numitei B.G. testament semnătura acesteia, pe lângă cea a testatoarei,

făcând și obiectul unora dintre expertize deși în ordonanță rezultă că T.I. ar

fi fost cea care ar fi semnat acest testament - cercetați pentru multiple

infracțiuni în legătură cu întocmirea prin fals a acestui testament, nefinalizate

încă, ce confirmă, direct sau indirect, că B.G. a fost în data de 22 iulie 2003

la Biroul notarului public P.E. și în fața învinuitei P.E. a semnat

testamentul contestat de persoanele vătămate în această cauză penală.

- De

menționat că, deși se susține că învinuita P.E. prin culpa sa a determinat ca

testamentul să fie semnat de o altă persoană, totuși nu se știe cine este această

persoană, parchetul oscilând între numita T.I. și P.P., cercetările în această

privință nefiind finalizate încă, așa cum s-a arătat mai sus, cercetări care

pot conduce la orice soluție - inclusiv aceea că B.G. a semnat testamentul -

ceea ce poate fi un alt argument că punerea sub învinuire a numitei P.E., fără

a se ști identitatea autorului, este o soluție prematură ce nu poate fi

primită.

- Mai

mult, în declarația dată, învinuita P.P., la acea dată martor, susține că la

domiciliul ei, în cursul anului 2004, au venit trei persoane și anume C.I., O.G.

și o persoană de sex feminin pe care nu o cunoștea, care au întrebat-o dacă a

semnat un testament în locul lui B.G., martora spunându-le că nu, după care C.I.

a rugat-o să spună că ea a semnat acel act, în schimbul unei sume de bani (f. 193

dosar urmărire penală).

Așa

fiind, față de întreg probatoriul administrat în această cauză, rezultă fără

echivoc - nici măcar dubiu nu există în opinia curții care și acesta ar fi fost

favorabil învinuitei - că B.G. și nu o altă persoană, în fața notarului public

învinuita P.E., în data de 22 iulie 2003, a semnat testamentul întocmit de notar, după ce în prealabil i-a fost citit, consimțind la autentificarea acestuia,

testament prin care a înstrăinat averea ce va exista în momentul decesului în

favoarea legatarului universal instituit în persoana lui T.G.D.

Ca

urmare, fapta sesizată că s-a prezentat în fața notarului public învinuita P.E.,

o altă persoană, cu o altă identitate și de a semna în numele numitei B.G. testamentul

din 22 iulie 2003, nu există.

Ca

atare, constatarea fie a unor infracțiuni, fie a altor infracțiuni, schimbările

de încadrare juridică intervenite, așa cum au fost prezentate de procuror în

ordonanță, nu pot fi reținute, deoarece fapta nu există.

În

legătură cu consecințele menționate, de precizat, că acestea, vizează, pe de o

parte, latura civilă a cauzei și anume, înaintarea, conform pct. 3 din

ordonanță, a exemplarelor originale ale testamentului, împreună cu rapoartele

de expertiză în cauză, în vederea desființării testamentului de către

Tribunalul Argeș, înaintare care, de altfel, a și fost efectuată și care nu mai

poate fi pusă în discuție la acest moment, în acest cadru procesual.

De

altfel, în legătură cu acest aspect, de menționat că, Tribunalul Vâlcea, urmare

a prezentei ordonanțe, atacată în cauza de față - ce a stat și la baza

suspendării procesului civil - ulterior, prin Decizia civilă nr. 67/ A din 10

martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 77/90/2006, a respins apelul declarat de

pârâtul T.G.D. împotriva sentinței civile nr. 5188 din 27 octombrie 2005,

pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care se constatase nulitatea

absolută a testamentului din 22 iulie 2003 al Biroului Notarului Public P.E.,

și s-a admis cererea de ieșire din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe

urma autoarei B.G., decedată la 3 octombrie 2004, luându-se act de învoiala

părților și consfințind tranzacția încheiată între reclamanții C.I.I. și

pârâții C.G., C.G., B.E. și G.M. - intimați în plângerea penală de față - asupra

averii rămase de pe urma autoarei B.G.

Această

decizie a rămas definitivă, prin Decizia civilă nr. 976/ R din 10 mai 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 77/90/2006, secția civilă,

prin respingerea recursului formulat de pârâtul T.G.D.

Împotriva

sentinței penale

nr. 126/ F din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești și intimații C.G., C.G., B.E. și G.M.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești critică hotărârea primei instanțe pentru

nelegalitate și netemeinicie, apreciind că prin aceasta s-au minimalizat și în

final înlăturat probele științifice administrate în cauză, dându-se o eficiență

deosebită altor mijloace de probă, insuficiente pentru stabilirea valabilității

unui înscris autentic.

În

esență, se arată în motivele de recurs ale parchetului, că instanța de fond în

mod nejustificat a înlăturat cele trei rapoarte de expertiză criminalistică și

anume raportul întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul județean de expertize

criminalistice din 30 august 2005 la solicitarea instanței civile, raportul

întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 18 mai 2007, precum și

raportul din 7 martie 2008 întocmit de I.N.E.C. București de lângă M.J. - toate

concluzionând că semnătura de pe cele două exemplare ale testamentului din 22

iulie 2003 nu aparțin numitei B.G.

Martorele

oculare V.F. si N.P.N. în depozițiile date relatează că la data de 22 iulie 2003

la B.N.P. P.E. s-a aflat o persoană în vârstă, indicând-o ca fiind numita P.E.,

însă în momentul semnării testamentului nici una dintre salariatele

notariatului nu confirmă sau infirmă că aceasta ar fi semnat cele două

exemplare ale testamentului, făcând numai referiri la prezența susnumitei la

biroul notarial.

În

ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. se arată că soluția

primei instanțe de schimbare a temeiului scoaterii de sub urmărire penală în art.

10 lit. a)

C. proc.

pen.

este greșită

întrucât fapta există însă nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Față

de aspectele învederate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate

și, pe fond, respingerea plângerii petiționarei P.E.

Recurenții

C.I., C.G., C.G., B.E., G.M. critică, de asemenea, hotărârea atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie, apreciind că faptele petiționarei întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 249 C. pen. și art. 289

C. pen.

În

motivele de recurs se arată că în mod greșit au fost înlăturate concluziile

celor trei expertize efectuate în cauză, declarațiile martorilor V.F. si N.P.N.

sunt contradictorii, nu există acte medicale în sprijinul susținerilor că

testatoarea a fost consultată de un medic ortoped de specialitate.

Recurenții-intimați

solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea plângerii ca

nefondată potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen.

Examinând

legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma criticată formulate,

dar și sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen.

, Înalta Curte constată că

recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Prin

ordonanța nr. 124/P/2007 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus scoatere de sub urmărire penală a

notarului public P.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 C.

pen., în temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.

și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ,

avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză grafică, fără însă a se

analiza și celelalte probe administrate, respectiv declarațiile martorilor V.F.

si N.P.N., declarațiile învinuiților din această cauză T.I., T.G.D., P.P.,

adeverințele medicale din 22 iulie 2003 depuse la dosar, precum și concluziile

expertului E.G. recomandat de către petiționară, probe din care rezultă că la

data de 22 iulie 2003 numita B.G. și nu o altă persoană a semnat în fața

notarului public P.E. testamentul, după ce în prealabil i-a fost citit,

consimțind la autentificarea acestuia.

În

ceea ce privește expertizele criminalistice efectuate, așa cum a reținut și

prima instanță, numai cea realizată de I.N.E.C. București de pe lângă M.J.,

aflată la fila 177 - 184 dosar a fost dispusă în cauză cu respectarea disp. art.

118 și art. 120

C.

proc. pen.

, astfel că

numai concluziile acesteia au fost analizate, împreună și cu celelalte probe

administrate pentru a se stabili dacă petiționara a comis infracțiunea prev. de

art. 249 C. pen.

Concluziile

raportului de expertiză criminalistică din 7 martie 2008 al I.N.E.C. în sensul

că cele două exemplare ale testamentului în litigiu nu au fost semnate de recurenta

B.G. și că deosebirile între semnăturile în litigiu și cele de comparație nu

pot fi puse pe seama vârstei înaintate a testatoarei sunt contestate atât de

expertul recomandata de petiționară, cât și de adresa din 12 noiembrie 2007 a S.M.L. Argeș.

Astfel

expertul E.G. arată, făcând trimitere la literatura de specialitate, că

testatoarea B.G. nu poate fi exclusă de la executarea semnăturilor de pe cele

două exemplare ale testamentului în litigiu, iar în adresa menționată se

menționează că afecțiunea testatoarei - luxația traumatică în articulația

radiocarpiană umăr drept - putea afecta funcționalitatea mâinii drepte la

executarea unor mișcări articulare pentru diferite activități, inclusiv de a

scrie în perioada tratamentului acestei afecțiuni.

Pe

de altă parte, este pusă sub semnul întrebării însăși prezența

caracteristicilor grafice individuale ce permit identificarea autorului

semnăturilor, din moment ce Inspectoratul Poliției Județului Vâlcea - Serviciul

Criminalistic prin adresa din 20 noiembrie 2006 comunică împrejurarea că

semnătura litigioasă „este constituită dintr-un scris ilizibil, cu trasee

tremurate, unghiulare, care nu redau caracteristici de individualizare”astfel

că nu se pot efectua comparații grafoscopice pentru identificarea autorului

care a executat semnătura respectivă.

Raportul

de expertiză criminalistică efectuat în cauză nu se coroborează cu celelalte

probe administrate, menționate anterior.

Astfel,

martorele V.F. si N.P.N. angajate la B.N.P. P.E. în perioada autentificării

testamentului în litigiu au arătat că recurenta B.G. pe care o cunoșteau

întrucât anterior mai încheiase acte la biroul notarial respectiv, s-a

prezentat înainte de data de 22 iulie 2003 pentru a solicita relații cu privire

la actele necesare în vederea întocmirii testamentului.

La

data respectivă, testatoarea s-a prezentat însoțită de o altă persoană, a fost

identificată pe baza buletinului de identitate și a semnat testamentul ce a

fost redactat potrivit voinței sale, acuzând însă dureri la mâna dreaptă, motiv

pentru care a semnat cu dificultate testamentul.

Cele

două martore oculare confirmă susținerile petiționarei cu privire la

împrejurările în care a fost încheiat și autentificat testamentul în cauză și

se coroborează cu adeverințele medicale eliberate la 22 iulie 2003 aflate la f.

126 dosar up dar și cu declarația învinuitei T.I. care a însoțit-o pe

testatoare în ziua respectivă la notar.

Semnificativă

este și declarația numitei P.P. dată la 22 septembrie 2006 și aflată la fila

193 dosar up, potrivit căreia în cursul anului 2004 la domiciliul său s-au

prezentat C.I. și C.G. și o persoană de sex feminin pe care nu a putut-o

identifica care au întrebat-o dacă a semnat testamentul în locul lui B.G. La

răspunsul negativ al învinuitei, C.I. i-a cerut să declare că ea a semnat acel

act, promițându-i bani pentru aceasta.

Față

de toate considerentele expuse, prima instanță a înlăturat justificat

concluziile expertizei criminalistice, acestea necoroborându-se cu alte probe,

apreciind corect că temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală a

petiționarei îl constituie disp.art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

În

motivele scrise de recurs, intimații au arătat că faptele petiționarei

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 249 C. pen.

și art. 289 C. pen.

În ceea

ce privește infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 289 C. pen., prin

ordonanța atacată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în disp.art. 10 lit.

d)

C. proc. pen.

, iar intimații nu au formulat

plângere potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

, achiesând la această soluție, astfel că nu pot solicita în

recurs să se constate că petiționara a săvârșit infracțiunea de fals

intelectual, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Față

de aspectele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză

de procuror și intimați sunt nefondate, astfel că în disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc.

pen.

urmează să le

respingă.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de intimații C.I.,

C.G., C.G., B.E. și G.M. împotriva sentinței penale nr. 126/ F din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenții intimați la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 23

aprilie 2010.