ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 75 din 3 noiembrie 2009, dată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1427/33/2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petenții B.M., L.F.M., C.L., O.M., P.I. și K.A. împotriva rezoluției din 30 noiembrie 2007 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, desființând rezoluția atacată, s-a reținut cauza spre rejudecare. S-a mai constatat că judecătorul cauzei a devenit incompatibil și a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii.

Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele: Petiționarii au solicitat cercetarea notarului public L.M., care a emis la 24 noiembrie 2003 un certificat de moștenitor pe numele G.E., certificat de moștenitor ce a fost folosit de aceasta la obținerea restituirii a două imobile ce aparținuseră proprietarei P.E., născută H. Prin ordonanța din 20 iunie 2007, emisă în Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acest notar sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen., precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind celelalte persoane vizate în plângere, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Ulterior, prin rezoluția nr. 657/II/2/2007 din 8 august 2007, procurorul general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea formulată de petiționari și infirmând, în parte, rezoluția din 20 iunie 2007 cu privire la neînceperea urmăririi penale față de notarul public L.M., a dispus redeschiderea urmăririi penale și reluarea cercetărilor penale pe motiv că probatoriul era incomplet, iar soluția adoptată, chiar dacă ar fi fost corectă, trebuia întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. e) C. proc. pen. Pe cale de consecință, reanalizându-se actele dosarului de către procurorul nou desemnat prin rezoluția din 30 octombrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public sub aspectul faptelor penale reclamate.

Prin rezoluția din 25 ianuarie 2008, s-a respins, ca neîntemeiată, noua plângere considerând că, în mod judicios, procurorul de caz a reținut că sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive, deoarece notarul nu a acționat cu vinovăție. Petenții au atacat soluția dispusă de procuror, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. la Curtea de Apel Timișoara, susținând că soluțiile procurorului se întemeiază chiar pe Decizia civilă nr. 2854 A din 3 noiembrie 2000, care nu era definitivă și irevocabilă, fără să se aibă în vedere că din actele de stare civilă aflate la dosar rezultă că G.E. nu este nepoata proprietarei tabulare P.E., calitatea de moștenitoare fiindu-i atribuită pe bază de acte și interpretări necorespunzătoare adevărului.

Fiind formulate cereri de strămutare de către cei șase petenți, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis aceste cereri și prin Încheierea nr. 819 din 5 mai 2008 a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj. Examinând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea prin Sentința penală nr. 130 din 19 noiembrie 2008, menținând, ca legală și temeinică, rezoluția din 30 octombrie 2008 din Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petenții au atacat cu recurs această soluție, recurs admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, cu recomandarea ca instanța de trimitere să administreze probe în vederea verificării adevăratei ascendențe materne a numitei G.E., respectiv a urmașilor reali ai persoanei născute cu numele H.E., fiica lui H.L.

și a E.H., născută W. În cadrul rejudecării, pentru a respecta dispozițiile din decizia de casare și totodată a se conforma dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. s-a apreciat că singura soluție procesuală de natură să conducă efectiv la instrumentarea plângerii este aceea arătată de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., care a fost adoptată în cauză. Împotriva acestei soluții a declarat recurs intimata L.M. Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează. Căile de atac ordinare cu referire la condiții, termene, efecte se desfășoară după reguli stricte, limitativ și imperativ reglementate de norma procesual penală. În cadrul acestor rigori procesual penale, art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen. stabilește regula potrivit căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată și excepția când, potrivit legii, pot fi atacate și separat cu recurs. Dar, încheierea prin care s-a desființat rezoluția procurorului și cauza a fost reținută spre judecare (ca în speță), potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu fondul cauzei, întrucât aceleași prevederi de mai sus stabilesc că judecata are loc în complet legal constituit, iar dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător. Cum norma procesual penală este de strictă și imediată aplicare și interpretare, iar nicio altă dispoziție legală nu prevede posibilitatea exercitării unui recurs separat împotriva unor astfel de încheieri, demersul procesual efectuat de intimată cu încălcarea legii este sancționat cu inadmisibilitatea.

Pe cale de consecință, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de intimata L.M. se va respinge ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimata L.M. împotriva Încheierii nr. 75 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1427/33/2009. Obligă recurenta la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.