ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2009

HOTĂRÂRE
09.12.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 75 din 3 noiembrie 2009, dată de Curtea

de Apel Cluj în Dosarul nr. 1427/33/2009, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petenții B.M.,

L.F.M., C.L., O.M., P.I. și K.A. împotriva rezoluției din 30 noiembrie 2007 a

procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și,

desființând rezoluția atacată, s-a reținut cauza spre rejudecare.

S-a mai constatat că judecătorul

cauzei a devenit incompatibil și a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii.

Pentru a dispune astfel, judecătorul

fondului a reținut următoarele:

Petiționarii au solicitat cercetarea

notarului public L.M., care a emis la 24 noiembrie 2003 un certificat de

moștenitor pe numele G.E., certificat de moștenitor ce a fost folosit de

aceasta la obținerea restituirii a două imobile ce aparținuseră proprietarei

P.E., născută H.

Prin ordonanța din 20 iunie 2007,

emisă în Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acest notar sub

aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 246 C. pen., precum și disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei privind celelalte persoane vizate în plângere, în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Ulterior, prin rezoluția nr.

657/II/2/2007 din 8 august 2007, procurorul general adjunct din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea formulată de

petiționari și infirmând, în parte, rezoluția din 20 iunie 2007 cu privire la

neînceperea urmăririi penale față de notarul public L.M., a dispus

redeschiderea urmăririi penale și reluarea cercetărilor penale pe motiv că

probatoriul era incomplet, iar soluția adoptată, chiar dacă ar fi fost corectă,

trebuia întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Pe cale de consecință,

reanalizându-se actele dosarului de către procurorul nou desemnat prin

rezoluția din 30 octombrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public sub aspectul faptelor penale reclamate. Prin rezoluția din 25

ianuarie 2008, s-a respins, ca neîntemeiată, noua plângere considerând că, în

mod judicios, procurorul de caz a reținut că sub aspectul laturii subiective nu

sunt întrunite elementele constitutive, deoarece notarul nu a acționat cu

vinovăție.

Petenții au atacat soluția dispusă

de procuror, în condițiile art. 278

1

Timișoara, susținând că soluțiile procurorului se întemeiază chiar pe Decizia

civilă nr. 2854 A din 3 noiembrie 2000, care nu era definitivă și irevocabilă,

fără să se aibă în vedere că din actele de stare civilă aflate la dosar rezultă

că G.E. nu este nepoata proprietarei tabulare P.E., calitatea de moștenitoare

fiindu-i atribuită pe bază de acte și interpretări necorespunzătoare

adevărului.

Fiind formulate cereri de strămutare

de către cei șase petenți, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a admis aceste cereri și prin Încheierea nr. 819 din 5 mai 2008 a dispus

strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj.

Examinând cauza, prin prisma

dispozițiilor art. 278

1

respins, ca nefondată, plângerea prin Sentința penală nr. 130 din 19 noiembrie

2008, menținând, ca legală și temeinică, rezoluția din 30 octombrie 2008 din

Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petenții au atacat cu recurs această

soluție, recurs admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea a fost

casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, cu

recomandarea ca instanța de trimitere să administreze probe în vederea

verificării adevăratei ascendențe materne a numitei G.E., respectiv a urmașilor

reali ai persoanei născute cu numele H.E., fiica lui H.L. și a E.H., născută W.

În cadrul rejudecării, pentru a

respecta dispozițiile din decizia de casare și totodată a se conforma

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a apreciat că

singura soluție procesuală de natură să conducă efectiv la instrumentarea

plângerii este aceea arătată de art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., care a fost adoptată în cauză.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs intimata L.M.

Recursul este inadmisibil pentru

considerentele ce urmează.

Căile de atac ordinare cu referire

la condiții, termene, efecte se desfășoară după reguli stricte, limitativ și

imperativ reglementate de norma procesual penală.

În cadrul acestor rigori procesual

penale, art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen. stabilește regula potrivit

căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia

recurată și excepția când, potrivit legii, pot fi atacate și separat cu recurs.

Dar, încheierea prin care s-a

desființat rezoluția procurorului și cauza a fost reținută spre judecare (ca în

speță), potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen., nu poate

fi atacată cu recurs decât odată cu fondul cauzei, întrucât aceleași prevederi

de mai sus stabilesc că judecata are loc în complet legal constituit, iar

dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în

mod corespunzător.

Cum norma procesual penală este de

strictă și imediată aplicare și interpretare, iar nicio altă dispoziție legală

nu prevede posibilitatea exercitării unui recurs separat împotriva unor astfel

de încheieri, demersul procesual efectuat de intimată cu încălcarea legii este

sancționat cu inadmisibilitatea.

Pe cale de consecință, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de intimata

L.M. se va respinge ca inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de intimata L.M. împotriva Încheierii nr. 75 din 3 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1427/33/2009.

Obligă recurenta la 300 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.

Sursă