ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1522/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 26 februarie 2009 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei O.S. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 15 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 488/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 873/II/2/2007 din 4 ianuarie 2008. S-a menținut rezoluția atacată. În motivarea acestei sentințe se rețin următoarele: Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 15 noiembrie 2007 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 488/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.D., notar public pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 289, 290, 291 C. pen., P.V.

și D.N. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 289, 290, 291 C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripția urmăririi penale. Prin aceeași soluție procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de l.A., notar public, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 290, 291 C. pen. și față de C.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 290, 291 C. pen., întrucât faptele nu există. Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut: Persoana vătămată O.S. a formulat plângeri penale împotriva notarilor publici B.D. și l.A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, prevăzută de art. 288, 289, 290, 291 C. pen., împotriva funcționarilor publici de la Primăria Municipiului Piatra Neamț, care au întocmit documentația pentru eliberare a unui titlu de proprietate pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, prevăzută de art. 288, 289, 290, 291 C. pen., împotriva fostului prefect V.P.

și N.D., fost secretar al Prefecturii Neamț, pentru complicitate la săvârșirea acestor infracțiuni și împotriva făptuitoarei C.E., pentru instigare la săvârșirea infracțiunilor de fals. Persoana vătămată a arătat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, pentru O.C., decedat în anul 1997. În anul 2002, P.J. Neamț a acordat titlul de proprietate unui grup de moștenitori, asupra terenului revendicat de persoana vătămată. În anul 1995, notarul public B.D. a eliberat certificatul de moștenitor nr. 502/1995, iar în anul 2005, notarul public I.A. a eliberat un certificat suplimentar de moștenitor, deși există un titlu de proprietate și un certificat de moștenitor neanulate.

Documentația pentru eliberarea titlului de proprietate a fost întocmită de P.M. Piatra Neamț fără a verifica situația actelor și a terenului, titlul de proprietate fiind emis de fostul prefect V.P. și fostul secretar al Prefecturii Neamț, N.D. A pretins persoana vătămată că făptuitoarea C.E. a instigat notarii publici să completeze certificatele de moștenitor, care nu corespund realității. Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză rezultă că, la data de 05 aprilie 2005, notarul B.D. a eliberat certificatul de moștenitor nr. 502 ca urmare a dezbaterii succesiunii în urma defunctei H.E. În masa succesorală au intrat ca bunuri mobile mai multe suprafețe de teren situate în municipiul Piatra Neamț, printre care și cota de 1/3 din 54.500 mp teren arabil și fânaț.

Certificatul s-a eliberat făptuitoarei C.E. în calitate de unic moștenitor. Cu privire la faptele sesizate prin eliberarea acestui certificat de moștenitor, în cauză există un caz în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată, respectiv a intervenit prescripția răspunderii penale. Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Termenul de prescripție s-a împlinit în cauză la data de 05 aprilie 2000. Aceeași situație există și cu privire la titlul de proprietate emis la data de 16 aprilie 2002, pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16 aprilie 2007. În ceea ce privește certificatul suplimentar de moștenitor eliberat la data de 13 iulie 2005 de către notarul public l.A., din actele existente la dosar rezultă că acest certificat s-a eliberat la cererea făptuitoarei C.E.

în baza certificatului de moștenitor nr. 502/1995, în care apărea suprafața de 54.500 mp neindividualizată și în baza titlului de proprietate nr. 1/910/2002, din care rezultă structura și amplasamentul acestei suprafețe de teren. Datele din certificatul de moștenitor corespund datelor din actele care au stat la baza emiterii acestuia, neexistând modificări sau alterări ale conținutului. Împrejurarea că aceeași suprafață este trecută și în certificatul de moștenitor din anul 1995 nu are relevanță penală, litigiul dintre părți fiind de natură civilă. Soluția atacată a fost menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Bacău nr. 873/II/2/2007 din 4 ianuarie 2008 care a respins plângerea formulată de petenta O.S.

Verificând soluția procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petenta O.S., instanța a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic. În mod corect, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în prezența cauză, a stabilit corect că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru faptele imputate intimaților B.D., P.V. și D.N. Având în vedere că infracțiunile prevăzute de art. 288, 289, 290, 291 C. pen., imputate de petenta O.S. intimaților sus-menționați, se pretind a fi comise în anul 1995 și 2002, constatând că în speță este incident un caz de înlăturare a răspunderii penale, respectiv prescripția, în mod întemeiat procurorul nu a procedat la o analiză a circumstanțelor de fapt în care s-au comis aceste fapte.

Curtea constată că soluția procurorului de netrimitere în judecată a intimaților l.A. și C.E., este, de asemenea, legală și temeinică. În ceea ce privește modalitatea în care s-a eliberat certificatul de moștenitor din data de 13 iulie 2005 de intimata notar public l.A., Curtea a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză, nu oferă nici un fel de indicii sau elemente care să conducă la presupunerea că intimata ar fi alterat conținutul înscrisurilor care au servit ca temei la emiterea acestuia. Împrejurarea că notarul public l.A., a emis certificatul de moștenitor mai sus-menționat în baza unor alte acte juridice prezentate de intimata C.E., nu poate impune concluzia că notarul public și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu rea-credință.

Curtea de Apel a constatat că sunt nefondate și acuzațiile aduse intimatei C.E., constituind simple afirmații ale acesteia, lipsite de suport probator. Se observă că actele premergătoare efectuate în cauză, nu relevă existența unor acțiuni de instigare a notarilor publici să falsifice certificatele de moștenitor prin atestarea unor date necorespunzătoare adevărului, înfăptuite de intimată. Astfel, în baza analizei actelor de cercetare efectuate, judicios procurorul a reținut că datele din certificatul de moștenitor emis la 13 iulie 2005 de notarul public l.A. corespund actelor care au stat la baza emiterii acestuia. Nemulțumită de această sentință, petenta, în termenul legal, a declarat recursul de față, reluând criticile formulate prin plângerea sa, întemeiată pe art. 278 1 C. proc.

pen. și mai sus arătate. Recursul este nefondat. Curtea, examinând actele dosarului, precum și actele premergătoare întocmite de parchet și diferitele sesizări ale petentei împotriva intimaților, reține că, toate acestea, au fost corect și complet analizate. Astfel, rezoluțiile parchetului precum și hotărârea atacată corespund probatoriului și dispozițiilor legale în vigoare în materie. în consecință, urmează a fi menținute. Legiuitorul a instituit, calea plângerii la instanță, împotriva anumitor acte întocmite de procuror și anume cele prevăzute în alin. (l) al art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, trebuie reținut că plângerea formulată pe baza acestui text nu este o nouă cale de atac, împotriva hotărârilor civile sau actelor notariale, ce le nemulțumesc pe unele părți.

Se fac aceste precizări deoarece petenta O.S. prin prezenta plângere solicită, în mod repetat, „reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, după O.C., decedat în 1997”. Față de cele expuse, obiectul plângerii de față, formulată de petenta, nu poate a fi rezolvat, pe calea penală, prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., cum de altfel se menționează și prin actele procurorului și prin hotărârea instanței atacată prin recursul de față. În consecință, recursul petentei urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen. și recurenta, ce se află în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimata C.E.

și justificate prin plata onorariului de avocat, potrivit chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara O.S. împotriva sentinței penale nr. 32 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 1128 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata C.E. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.