ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1522/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, se

rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 26 februarie

2009 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, s-a respins, ca nefondată,

plângerea petentei O.S. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

din 15 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul

nr. 488/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 873/II/2/2007 din 4 ianuarie 2008.

S-a menținut rezoluția atacată.

În motivarea acestei sentințe se rețin

următoarele:

Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale din data de 15 noiembrie 2007 dispusă de procurorul de la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 488/P/2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.D., notar public pentru infracțiunile prevăzute de art.

288, 289, 290, 291 C. pen., P.V. și D.N. pentru infracțiunile prevăzute de art.

26 raportat la art. 289, 290, 291 C. pen., întrucât în cauză a intervenit

prescripția urmăririi penale.

Prin aceeași soluție procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale față de l.A., notar public, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 290, 291 C. pen. și față de C.E.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 290, 291 C. pen.,

întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul

a reținut:

Persoana vătămată O.S. a formulat plângeri

penale împotriva notarilor publici B.D. și l.A., pentru săvârșirea infracțiunii

de fals și uz de fals, prevăzută de art. 288, 289, 290, 291 C. pen., împotriva

funcționarilor publici de la Primăria Municipiului Piatra Neamț, care au

întocmit documentația pentru eliberare a unui titlu de proprietate pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals, prevăzută de art. 288, 289, 290, 291 C.

pen., împotriva fostului prefect V.P. și N.D., fost secretar al Prefecturii

Neamț, pentru complicitate la săvârșirea acestor infracțiuni și împotriva

făptuitoarei C.E., pentru instigare la săvârșirea infracțiunilor de fals.

Persoana vătămată a arătat că a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, pentru O.C.,

decedat în anul 1997.

În anul 2002, P.J. Neamț a acordat titlul de

proprietate unui grup de moștenitori, asupra terenului revendicat de persoana

vătămată.

În anul 1995, notarul public B.D. a eliberat

certificatul de moștenitor nr. 502/1995, iar în anul 2005, notarul public I.A.

a eliberat un certificat suplimentar de moștenitor, deși există un titlu de

proprietate și un certificat de moștenitor neanulate.

Documentația pentru eliberarea titlului de

proprietate a fost întocmită de P.M. Piatra Neamț fără a verifica situația

actelor și a terenului, titlul de proprietate fiind emis de fostul prefect V.P.

și fostul secretar al Prefecturii Neamț, N.D.

A pretins persoana vătămată că făptuitoarea C.E.

a instigat notarii publici să completeze certificatele de moștenitor, care nu

corespund realității.

Din actele premergătoare începerii urmăririi

penale efectuate în cauză rezultă că, la data de 05 aprilie 2005, notarul B.D.

a eliberat certificatul de moștenitor nr. 502 ca urmare a dezbaterii

succesiunii în urma defunctei H.E.

În masa succesorală au intrat ca bunuri

mobile mai multe suprafețe de teren situate în municipiul Piatra Neamț, printre

care și cota de 1/3 din 54.500 mp teren arabil și fânaț.

Certificatul s-a eliberat făptuitoarei C.E.

în calitate de unic moștenitor.

Cu privire la faptele sesizate prin

eliberarea acestui certificat de moștenitor, în cauză există un caz în care

exercitarea acțiunii penale este împiedicată, respectiv a intervenit

prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.,

termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede

pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care

nu depășește 5 ani.

Termenul de prescripție s-a împlinit în cauză

la data de 05 aprilie 2000.

Aceeași situație există și cu privire la

titlul de proprietate emis la data de 16 aprilie 2002, pentru care termenul de

prescripție s-a împlinit la data de 16 aprilie 2007.

În ceea ce privește certificatul suplimentar

de moștenitor eliberat la data de 13 iulie 2005 de către notarul public l.A.,

din actele existente la dosar rezultă că acest certificat s-a eliberat la

cererea făptuitoarei C.E. în baza certificatului de moștenitor nr. 502/1995, în

care apărea suprafața de 54.500 mp neindividualizată și în baza titlului de

proprietate nr. 1/910/2002, din care rezultă structura și amplasamentul acestei

suprafețe de teren.

Datele din certificatul de moștenitor

corespund datelor din actele care au stat la baza emiterii acestuia, neexistând

modificări sau alterări ale conținutului.

Împrejurarea că aceeași suprafață este

trecută și în certificatul de moștenitor din anul 1995 nu are relevanță penală,

litigiul dintre părți fiind de natură civilă.

Soluția atacată a fost menținută prin

rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Bacău nr. 873/II/2/2007

din 4 ianuarie 2008 care a respins plângerea formulată de petenta O.S.

Verificând soluția procurorului de

netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petenta O.S., instanța a

constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.

În mod corect, procurorul, în urma efectuării

actelor premergătoare în prezența cauză, a stabilit corect că a intervenit

prescripția răspunderii penale pentru faptele imputate intimaților B.D., P.V.

și D.N.

Având în vedere că infracțiunile prevăzute de

art. 288, 289, 290, 291 C. pen., imputate de petenta O.S. intimaților

sus-menționați, se pretind a fi comise în anul 1995 și 2002, constatând că în

speță este incident un caz de înlăturare a răspunderii penale, respectiv

prescripția, în mod întemeiat procurorul nu a procedat la o analiză a

circumstanțelor de fapt în care s-au comis aceste fapte.

Curtea constată că soluția procurorului de

netrimitere în judecată a intimaților l.A. și C.E., este, de asemenea, legală

și temeinică.

În ceea ce privește modalitatea în care s-a

eliberat certificatul de moștenitor din data de 13 iulie 2005 de intimata notar

public l.A., Curtea a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză, nu

oferă nici un fel de indicii sau elemente care să conducă la presupunerea că

intimata ar fi alterat conținutul înscrisurilor care au servit ca temei la

emiterea acestuia.

Împrejurarea că notarul public l.A., a emis

certificatul de moștenitor mai sus-menționat în baza unor alte acte juridice

prezentate de intimata C.E., nu poate impune concluzia că notarul public și-a

exercitat atribuțiile de serviciu cu rea-credință.

Curtea de Apel a constatat că sunt nefondate

și acuzațiile aduse intimatei C.E., constituind simple afirmații ale acesteia,

lipsite de suport probator. Se observă că actele premergătoare efectuate în

cauză, nu relevă existența unor acțiuni de instigare a notarilor publici să

falsifice certificatele de moștenitor prin atestarea unor date

necorespunzătoare adevărului, înfăptuite de intimată.

Astfel, în baza analizei actelor de cercetare

efectuate, judicios procurorul a reținut că datele din certificatul de

moștenitor emis la 13 iulie 2005 de notarul public l.A. corespund actelor care

au stat la baza emiterii acestuia.

Nemulțumită de această sentință, petenta, în

termenul legal, a declarat recursul de față, reluând criticile formulate prin

plângerea sa, întemeiată pe art. 278

1

C. proc. pen. și mai sus

arătate.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele dosarului, precum și

actele premergătoare întocmite de parchet și diferitele sesizări ale petentei

împotriva intimaților, reține că, toate acestea, au fost corect și complet

analizate.

Astfel, rezoluțiile parchetului precum și

hotărârea atacată corespund probatoriului și dispozițiilor legale în vigoare în

materie. în consecință, urmează a fi menținute.

Legiuitorul a instituit, calea plângerii la

instanță, împotriva anumitor acte întocmite de procuror și anume cele prevăzute

în alin. (l) al art. 278

1

C. proc. pen. Așa fiind, trebuie reținut

că plângerea formulată pe baza acestui text nu este o nouă cale de atac,

împotriva hotărârilor civile sau actelor notariale, ce le nemulțumesc pe unele

părți. Se fac aceste precizări deoarece petenta O.S. prin prezenta plângere

solicită, în mod repetat, „reconstituirea dreptului de proprietate potrivit

Legii nr. 18/1991, după O.C., decedat în 1997”.

Față de cele expuse, obiectul plângerii de

față, formulată de petenta, nu poate a fi rezolvat, pe calea penală, prevăzută

de art. 278

1

C. proc. pen., cum de altfel se menționează și prin

actele procurorului și prin hotărârea instanței atacată prin recursul de față.

În consecință, recursul petentei urmează a fi

respins, ca nefondat, în baza art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen. și recurenta, ce se află în culpă procesuală, va fi obligată și la

plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și la plata cheltuielilor de

judecată suportate de intimata C.E. și justificate prin plata onorariului de

avocat, potrivit chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara O.S. împotriva sentinței penale nr. 32 din 26 februarie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 1128 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata C.E.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie

2009.