ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Preda Constantin împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 10 noiembrie 2008, dată de procuror în Dosarul nr. 1135/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rezoluție pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Preda Constantin din comuna Letea Veche, județul Bacău, s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Județul Bacău, care a fost înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care solicita a se efectua cercetări față de judecătorul A.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., deoarece, în mod legal, a dispus achitarea inculpaților P.S., P.G. și H.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen., în dosarul penal nr. 5769/2003 al Judecătoriei Bacău, neținând cont de probele administrate în cauză. Procedând la soluționarea plângerii, procurorul de caz a constatat din verificările efectuate că faptele și magistratul au mai făcut obiect al cercetărilor penale și prin rezoluția dată în Dosarul nr. 177/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, unde s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Ca atare, pentru aceleași considerațiuni de fapt și de drept, prin rezoluția nr. 1135/P/2008 din 10 noiembrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) și (10) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.L., cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. S-a reținut în motivare că aceleași fapte au făcut și obiectul cercetării și soluției dispuse la 26 octombrie 2006 prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 177/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluție menținută, conform art. 278 C. proc. pen. și prin ordonanța nr. 597/II/2/2006 din 14 noiembrie 2006 a procurorului general, cercetări care nu au relevat vreo faptă penală sau de altă natură comisă de judecător în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Soluția dispusă de neînceperea urmăririi penale a fost atacată de P.C. și potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea a fost respinsă prin ordonanța nr. 919/II/2/2008 din 12 decembrie 2008 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, în fine, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a atacat soluția la instanța competentă, care procedând la soluționare, în contextul prevederilor legale amintite, a menținut soluția dispusă de procurorul de caz, prin respingerea ca nefondată a plângerii. În motivarea soluției de mai sus, Curtea de Apel Bacău, printre altele, a arătat că prin folosirea plângerii în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a dorit să supună sentința penală nr. 815/2004, care-l nemulțumește, unui control judecătoresc suplimentar, în condițiile în care a declarat un recurs peste termen, ceea ce însă legea nu permite.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul. În esență, prin motivele scrise cât și oral, recurentul a susținut că erau probe de vinovăție a intimatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., prin aceea că nu a dispus probatoriul necesar pentru stabilirea adevărului; a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și a rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale. Examinând hotărârea atacată, în raport de critica formulată, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru considerațiunile ce urmează, că recursul este nefondat. Din actele de cercetare penală efectuate în cauză nu au rezultat fapte penale sau de altă natură comise de intimat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în schimb, este evidentă nemulțumirea petentului față de soluția ce s-a pronunțat într-o cauză penală definitiv judecată.

În aceste condiții nu se poate stabili o răspundere penală în sarcina judecătorului reclamat, cunoscut fiind că singurul temei legal pentru antrenarea răspunderii penale în sarcina unei persoane este doar comiterea unei fapte penale cu vinovăție, ce acesta tocmai s-a stabilit că nu a comis. Pe de altă parte, existența unor nemulțumiri ce vizează soluții date într-un proces penal sau de altă natură deschide persoanei nemulțumite calea exercitării controlului judiciar în condițiile și termenele prevăzute de lege. Și așa cum s-a arătat în cuprinsul prezentei hotărâri, petentul a adresat și anterior plângeri cu același conținut, care au parcurs etapele prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc. pen.

și în care au fost adoptate soluții de respingere. Drept urmare, critica și recursul pentru aceste motive sunt nefondate, urmând a fi menținută soluția primei instanțe, cât și a procurorului, ca legale și temeinice, prin respingerea recursului, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 22 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.