ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1422/2009

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 5 februarie 2009,

Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Preda

Constantin împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 10 noiembrie

2008, dată de procuror în Dosarul nr. 1135/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, rezoluție pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Preda Constantin din comuna

Letea Veche, județul Bacău, s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă

Județul Bacău, care a fost înaintată spre competentă soluționare Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care solicita a se efectua cercetări față de

judecătorul A.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen., deoarece, în mod legal, a dispus achitarea inculpaților P.S., P.G. și H.D.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen., în dosarul penal nr. 5769/2003

al Judecătoriei Bacău, neținând cont de probele administrate în cauză.

Procedând la soluționarea

plângerii, procurorul de caz a constatat din verificările efectuate că faptele

și magistratul au mai făcut obiect al cercetărilor penale și prin rezoluția

dată în Dosarul nr. 177/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

unde s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Ca atare, pentru aceleași

considerațiuni de fapt și de drept, prin rezoluția nr. 1135/P/2008 din 10

noiembrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) și (10) lit. d) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de A.L., cercetat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a reținut în motivare că

aceleași fapte au făcut și obiectul cercetării și soluției dispuse la 26

octombrie 2006 prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 177/P/2006 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluție menținută, conform art. 278 C. proc.

pen. și prin ordonanța nr. 597/II/2/2006 din 14 noiembrie 2006 a procurorului

general, cercetări care nu au relevat vreo faptă penală sau de altă natură

comisă de judecător în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Soluția dispusă de

neînceperea urmăririi penale a fost atacată de P.C. și potrivit art. 278 C.

proc. pen., plângerea a fost respinsă prin ordonanța nr. 919/II/2/2008 din 12

decembrie 2008 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău și, în fine, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a

atacat soluția la instanța competentă, care procedând la soluționare, în

contextul prevederilor legale amintite, a menținut soluția dispusă de

procurorul de caz, prin respingerea ca nefondată a plângerii.

În motivarea soluției de mai

sus, Curtea de Apel Bacău, printre altele, a arătat că prin folosirea plângerii

în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a dorit să supună

sentința penală nr. 815/2004, care-l nemulțumește, unui control judecătoresc

suplimentar, în condițiile în care a declarat un recurs peste termen, ceea ce

însă legea nu permite.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

În esență, prin motivele

scrise cât și oral, recurentul a susținut că erau probe de vinovăție a

intimatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., prin aceea

că nu a dispus probatoriul necesar pentru stabilirea adevărului; a cerut

admiterea recursului, casarea hotărârii și a rezoluției atacate și trimiterea

cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de critica formulată, de dispozițiile art. 385

6

C. proc.

pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

se constată pentru considerațiunile ce urmează, că recursul este nefondat.

Din actele de cercetare

penală efectuate în cauză nu au rezultat fapte penale sau de altă natură comise

de intimat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în schimb, este evidentă

nemulțumirea petentului față de soluția ce s-a pronunțat într-o cauză penală

definitiv judecată.

În aceste condiții nu se

poate stabili o răspundere penală în sarcina judecătorului reclamat, cunoscut fiind

că singurul temei legal pentru antrenarea răspunderii penale în sarcina unei

persoane este doar comiterea unei fapte penale cu vinovăție, ce acesta tocmai

s-a stabilit că nu a comis.

Pe de altă parte, existența

unor nemulțumiri ce vizează soluții date într-un proces penal sau de altă

natură deschide persoanei nemulțumite calea exercitării controlului judiciar în

condițiile și termenele prevăzute de lege.

Și așa cum s-a arătat în

cuprinsul prezentei hotărâri, petentul a adresat și anterior plângeri cu același

conținut, care au parcurs etapele prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc.

pen. și în care au fost adoptate soluții de respingere.

Drept urmare, critica și

recursul pentru aceste motive sunt nefondate, urmând a fi menținută soluția

primei instanțe, cât și a procurorului, ca legale și temeinice, prin

respingerea recursului, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 22 din 5

februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2009.