ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4113/2009

Asupra recursului penal de față,

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel

Bacău, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins

plângerea petentului S.M., formulată împotriva rezoluției de neînceperea

urmăririi penale nr. 7/PI/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

din 19 februarie 2009, ca nefondată, menținând rezoluția atacată.

Pentru a pronunța soluția de mai

sus, s-au reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 7/P/2009 din 19

februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că

la 24 decembrie 2008, petentul S.M. din Bacău s-a adresat organelor de anchetă

cu o plângere penală în care a reclamat pe judecătorii F.L.C., P.C. și M.A.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., pe motiv că, având spre

soluționare Dosarul nr. 9740/180/2008 au pronunțat o hotărâre nelegală,

întrucât, titlul invocat de numiții N.E. și N.I., era contestat în judecată.

S-a mai susținut că, sub influența soluției pronunțate pe fondul cauzei i s-a

respins acțiunea petentului.

În fine, prin plângere pârâtul a

apreciat că asemenea acțiuni nu pot fi nefondate atunci când se face proba unor

acte săvârșite în frauda legii, iar odată contestat actul în instanță, cererea

numiților N. era inadmisibilă.

Prin rezoluția atacată s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților reclamați, în baza art.

228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că

nemulțumirea unei persoane în legătură cu o soluție nu poate conduce decât la

exercitarea căilor de atac și în nici un caz la reținerea unei infracțiuni de

abuz în serviciul magistraților care au pronunțat-o.

Prin rezoluția nr. 217/II/2/2009 din

31 martie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău a dispus respingerea plângerii, arătând că activitatea de judecată

desfășurată, în condițiile legii, nu poate face obiectul unor sesizări de

natură penală.

Petentul s-a adresat instanței de

judecată care a procedat la judecarea acesteia cu respectarea dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând plângerea în raport de

actele și lucrările cauzei, judecătorul fondului a respins, ca nefondată,

plângerea cu motivarea că organele judiciare penale nu se pot pronunța asupra

modului în care au fost soluționate cauze civile prin hotărâri definitive și

această situație nu poate conduce la reținerea infracțiunii de abuz în serviciu

în sarcina magistraților care au judecat cauza civilă.

În termen legal, împotriva acestei

soluții a declarat recurs petentul, care în esență, prin note scrise a reiterat

nemulțumirile sale în ce privește modul în care a fost soluționată o cauză

civilă de magistrații reclamați și care așa cum pretinde recurentul constituie

un abuz în serviciu, fiind întocmite acte în frauda legii.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în raport de critica formulată, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

urmează:

Din actele cauzei este evident că

nemulțumirea petentului o formează soluția de respingere a recursului într-o

cauză civilă, soluționată, astfel, definitiv de instanțele judecătorești.

Această nemulțumire nu este de

natură, în sensul legii penale, să constituie infracțiunea de abuz în serviciu

în sarcina magistraților care au pronunțat-o.

Afirmația are în vedere împrejurarea

că interpretarea și evaluarea probelor administrate, într-o cauză penală sau

civilă, este atributul completului de judecată, iar nemulțumirile părților

deschid acestora dreptul exercitării căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Așa cum a constatat procurorul de

caz, cât și judecătorul fondului, din verificări nu rezultă că magistrații

reclamați au încălcat dispoziții legale în exercitarea propriilor atribuții,

sau că au comis abuzuri.

De altfel, activitatea de judecată

desfășurată cu respectarea legii nu poate face obiectul unor plângeri penale.

Drept urmare, soluția primei

instanțe prin care s-a menținut ca legală și temeinică soluția de neînceperea

urmăririi penale dispusă de procuror este conformă legii și probelor

administrate în cauză și în consecință, recursul declarat împotriva acesteia se

va respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 4 iunie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 200

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.