ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4113/2009

Asupra recursului penal de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 88 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentului S.M., formulată împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 7/PI/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 19 februarie 2009, ca nefondată, menținând rezoluția atacată. Pentru a pronunța soluția de mai sus, s-au reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 7/P/2009 din 19 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că la 24 decembrie 2008, petentul S.M. din Bacău s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere penală în care a reclamat pe judecătorii F.L.C., P.C.

și M.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., pe motiv că, având spre soluționare Dosarul nr. 9740/180/2008 au pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât, titlul invocat de numiții N.E. și N.I., era contestat în judecată. S-a mai susținut că, sub influența soluției pronunțate pe fondul cauzei i s-a respins acțiunea petentului. În fine, prin plângere pârâtul a apreciat că asemenea acțiuni nu pot fi nefondate atunci când se face proba unor acte săvârșite în frauda legii, iar odată contestat actul în instanță, cererea numiților N. era inadmisibilă. Prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților reclamați, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., cu motivarea că nemulțumirea unei persoane în legătură cu o soluție nu poate conduce decât la exercitarea căilor de atac și în nici un caz la reținerea unei infracțiuni de abuz în serviciul magistraților care au pronunțat-o. Prin rezoluția nr. 217/II/2/2009 din 31 martie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii, arătând că activitatea de judecată desfășurată, în condițiile legii, nu poate face obiectul unor sesizări de natură penală. Petentul s-a adresat instanței de judecată care a procedat la judecarea acesteia cu respectarea dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen.

Examinând plângerea în raport de actele și lucrările cauzei, judecătorul fondului a respins, ca nefondată, plângerea cu motivarea că organele judiciare penale nu se pot pronunța asupra modului în care au fost soluționate cauze civile prin hotărâri definitive și această situație nu poate conduce la reținerea infracțiunii de abuz în serviciu în sarcina magistraților care au judecat cauza civilă. În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul, care în esență, prin note scrise a reiterat nemulțumirile sale în ce privește modul în care a fost soluționată o cauză civilă de magistrații reclamați și care așa cum pretinde recurentul constituie un abuz în serviciu, fiind întocmite acte în frauda legii.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de critica formulată, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Din actele cauzei este evident că nemulțumirea petentului o formează soluția de respingere a recursului într-o cauză civilă, soluționată, astfel, definitiv de instanțele judecătorești. Această nemulțumire nu este de natură, în sensul legii penale, să constituie infracțiunea de abuz în serviciu în sarcina magistraților care au pronunțat-o. Afirmația are în vedere împrejurarea că interpretarea și evaluarea probelor administrate, într-o cauză penală sau civilă, este atributul completului de judecată, iar nemulțumirile părților deschid acestora dreptul exercitării căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Așa cum a constatat procurorul de caz, cât și judecătorul fondului, din verificări nu rezultă că magistrații reclamați au încălcat dispoziții legale în exercitarea propriilor atribuții, sau că au comis abuzuri. De altfel, activitatea de judecată desfășurată cu respectarea legii nu poate face obiectul unor plângeri penale. Drept urmare, soluția primei instanțe prin care s-a menținut ca legală și temeinică soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este conformă legii și probelor administrate în cauză și în consecință, recursul declarat împotriva acesteia se va respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.