ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 78 din 21 mai 2009 Curtea de Apel

Bacău a respins ca nefondată plângerea petentului R.V. împotriva Rezoluției nr.

1013/P/2008 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, pe care a menținut-o.

Instanța a reținut că persoana

vătămată R.V. a formulat plângere la organul de urmărire penală împotriva

judecătorilor B.V., T.N. și M.A. de la Tribunalul Neamț, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în

exercitarea atribuțiilor de judecată în Dosarul civil nr. 4323/103/2007, prin

încheierea din 16 iulie 2008 i-au respins cererea de suspendare a cauzei, deși

avea un dosar penal în curs de cercetări și, de urmare, i-au soluționat cererea

de revizuire pe fond, respingând-o ca inadmisibilă și cauzându-i astfel o

vătămare a intereselor sale legale.

Prin Rezoluția nr. 1013/P/2008 din

20 februarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații sus-numiți pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., procurorul reținând că, nemulțumirile

petiționarului față de soluția instanței nu pot conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, interpretarea și evaluarea

probelor fiind atributul completului de judecată iar hotărârea acestora putând

fi atacată numai pe căile prevăzute de lege.

Chiar dacă - arată procurorul -

formularea unei plângeri împotriva membrilor completului de judecată este un

drept constituțional, aceasta nu poate declanșa control asupra legalității și

temeiniciei hotărârii pronunțate, judecătorii fiind în afara raportului juridic

dedus judecății și independent față de părți.

Prin Rezoluția nr. 183/II/2/2009 din

16 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, plângerea petiționarului R.V. împotriva soluției de netrimitere în

judecată, a fost respinsă.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen. petiționarul R.V. a formulat plângere împotriva

rezoluției de netrimitere în judecată, în fața judecătorului Curții de Apel

Bacău, care, așa cum s-a arătat, a respins-o ca nefondată prin Sentința penală

nr. 78 din 21 mai 2009.

În motivarea hotărârii instanța a

reținut că Rezoluția nr. 1013/P/2008 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău este legală și temeinică.

Pe de o parte, s-a arătat că

atribuțiile de serviciu ale magistraților se circumscriu soluționării cauzelor

cu care sunt învestiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor

legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural

iar eventualele erori nu echivalează cu exercitarea abuzivă a acestor

atribuții, ele putând fi îndreptate prin folosirea căilor legale de atac.

Opiniile exprimate de judecători cu

ocazia soluționării unor cauze nu pot constitui temei pentru tragerea la

răspundere penală a acestora atâta vreme cât nu există niciun indiciu - așa cum

se constată în cauză - în privința exercitării defectuoase a atribuțiilor de

serviciu de către intimați.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în fond,

judecătorii, în raport de prevederile art. 244 C. proc. civ., au procedat

corect respingând cererea petentului de suspendare a cauzei, acesta nedovedind

că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire

hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Cât privește criticile petentului

relative la insuficiența actelor de urmărire penală și în principal

neascultarea sa de către procuror, instanța a relevat caracterul limitat al

verificărilor în faza actelor premergătoare, acestea având scopul completării

informațiilor sau verificării informațiilor în vederea stabilirii dacă se

impune sau nu începerea urmăririi penale.

Din această perspectivă, s-a reținut

că plângerea petiționarului era suficient de lămuritoare în privința motivelor

formulării acesteia.

Hotărârea sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către petiționar, susținând prin motivele scrise și

concluziile orale casarea acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției

de neurmărire și trimiterea dosarului la procuror pentru a efectua urmărirea

penală prin ascultarea sa și confruntarea cu făptuitorii, inclusiv anchetă la

fața locului.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul nu este fondat.

Hotărârea pronunțată de instanța de

fond este legală și temeinică, fiind amplu și judicios motivată.

Partea nemulțumită de o hotărâre

judecătorească are posibilitatea, potrivit legii, exercitării împotriva

acesteia a căilor de atac.

Plângerea penală împotriva

magistraților care au pronunțat hotărârea, deși reprezintă exercitarea unui

drept prevăzut de lege, nu se poate substitui și nici nu poate constitui o nouă

cale de atac împotriva acelei hotărâri.

Potrivit funcțiilor sale, o astfel

de plângere are, potrivit art. 221 cu referire la art. 222 C. proc. pen.,

valoarea unei încunoștințări a organului de urmărire penală cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni.

Pentru a se dispune începerea

urmăririi penale în cauză, însă, este necesar să se constate, conform

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., că din cuprinsul plângerii sau

al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de lege.

În caz contrar, procurorul

dispune/confirmă neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) C.

proc. pen.

Această din urmă situație a fost

constatată în cauza de față iar dispoziția de neîncepere a urmăririi penale

luată de procuror prin Rezoluția nr. 1013/P/2008 din 20 februarie 2009 este

legală și temeinică.

Nici din conținutul plângerii

petiționarului, nici din alte verificări nu rezultă vreun indiciu care să

susțină rezonabil presupunerea că magistrații judecători și-au îndeplinit

abuziv îndatoririle de serviciu cu ocazia soluționării cauzei civile.

Soluția pronunțată de judecătorii

Tribunalului Neamț în Dosarul nr. 4323/103/2007 nu numai că nu este consecința

exercitării abuzive, cu rea- credință, a prerogativelor profesionale ale

magistraților, ci - așa cum reține, printr-o examinare dincolo de limitele

cerute de obiectul prezentei cauze penale, instanța de fond - este legală,

impusă de interpretarea corectă a prevederilor art. 244 C. proc. civ.

În sfârșit, critica făcută de

petiționar, în sensul neascultării și confruntării sale în cursul actelor

premergătoare, de către procuror, este neîntemeiată.

Actele premergătoare, conform

prevederilor art. 224 C. proc. pen., se efectuează în vederea începerii

urmăririi penale.

Atâta vreme cât din însăși plângerea

petiționarului - care nu conține, afară de nemulțumirea sa față de soluția

judecătorilor, niciun fel de date sau indicii de săvârșire a infracțiunii -

rezultă cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzut

de art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul justificat nu a procedat la

efectuarea altor verificări judiciare, între care nici la ascultarea persoanei

vătămate.

Față de cele ce preced, constatând

că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul petiționarului R.V.

urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul R.V. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 21 mai 2009

a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la 50

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2009.