ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 78 din 21 mai 2009 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea petentului R.V. împotriva Rezoluției nr. 1013/P/2008 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a menținut-o. Instanța a reținut că persoana vătămată R.V. a formulat plângere la organul de urmărire penală împotriva judecătorilor B.V., T.N. și M.A. de la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în exercitarea atribuțiilor de judecată în Dosarul civil nr. 4323/103/2007, prin încheierea din 16 iulie 2008 i-au respins cererea de suspendare a cauzei, deși avea un dosar penal în curs de cercetări și, de urmare, i-au soluționat cererea de revizuire pe fond, respingând-o ca inadmisibilă și cauzându-i astfel o vătămare a intereselor sale legale.

Prin Rezoluția nr. 1013/P/2008 din 20 februarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații sus-numiți pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., procurorul reținând că, nemulțumirile petiționarului față de soluția instanței nu pot conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, interpretarea și evaluarea probelor fiind atributul completului de judecată iar hotărârea acestora putând fi atacată numai pe căile prevăzute de lege. Chiar dacă - arată procurorul - formularea unei plângeri împotriva membrilor completului de judecată este un drept constituțional, aceasta nu poate declanșa control asupra legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate, judecătorii fiind în afara raportului juridic dedus judecății și independent față de părți.

Prin Rezoluția nr. 183/II/2/2009 din 16 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, plângerea petiționarului R.V. împotriva soluției de netrimitere în judecată, a fost respinsă. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. petiționarul R.V. a formulat plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, în fața judecătorului Curții de Apel Bacău, care, așa cum s-a arătat, a respins-o ca nefondată prin Sentința penală nr. 78 din 21 mai 2009. În motivarea hotărârii instanța a reținut că Rezoluția nr. 1013/P/2008 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău este legală și temeinică.

Pe de o parte, s-a arătat că atribuțiile de serviciu ale magistraților se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt învestiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural iar eventualele erori nu echivalează cu exercitarea abuzivă a acestor atribuții, ele putând fi îndreptate prin folosirea căilor legale de atac. Opiniile exprimate de judecători cu ocazia soluționării unor cauze nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora atâta vreme cât nu există niciun indiciu - așa cum se constată în cauză - în privința exercitării defectuoase a atribuțiilor de serviciu de către intimați. Pe de altă parte, s-a arătat că, în fond, judecătorii, în raport de prevederile art. 244 C. proc.

civ., au procedat corect respingând cererea petentului de suspendare a cauzei, acesta nedovedind că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Cât privește criticile petentului relative la insuficiența actelor de urmărire penală și în principal neascultarea sa de către procuror, instanța a relevat caracterul limitat al verificărilor în faza actelor premergătoare, acestea având scopul completării informațiilor sau verificării informațiilor în vederea stabilirii dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale. Din această perspectivă, s-a reținut că plângerea petiționarului era suficient de lămuritoare în privința motivelor formulării acesteia.

Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petiționar, susținând prin motivele scrise și concluziile orale casarea acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției de neurmărire și trimiterea dosarului la procuror pentru a efectua urmărirea penală prin ascultarea sa și confruntarea cu făptuitorii, inclusiv anchetă la fața locului. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind amplu și judicios motivată. Partea nemulțumită de o hotărâre judecătorească are posibilitatea, potrivit legii, exercitării împotriva acesteia a căilor de atac.

Plângerea penală împotriva magistraților care au pronunțat hotărârea, deși reprezintă exercitarea unui drept prevăzut de lege, nu se poate substitui și nici nu poate constitui o nouă cale de atac împotriva acelei hotărâri. Potrivit funcțiilor sale, o astfel de plângere are, potrivit art. 221 cu referire la art. 222 C. proc. pen., valoarea unei încunoștințări a organului de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Pentru a se dispune începerea urmăririi penale în cauză, însă, este necesar să se constate, conform dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., că din cuprinsul plângerii sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de lege.

În caz contrar, procurorul dispune/confirmă neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. Această din urmă situație a fost constatată în cauza de față iar dispoziția de neîncepere a urmăririi penale luată de procuror prin Rezoluția nr. 1013/P/2008 din 20 februarie 2009 este legală și temeinică. Nici din conținutul plângerii petiționarului, nici din alte verificări nu rezultă vreun indiciu care să susțină rezonabil presupunerea că magistrații judecători și-au îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu cu ocazia soluționării cauzei civile. Soluția pronunțată de judecătorii Tribunalului Neamț în Dosarul nr. 4323/103/2007 nu numai că nu este consecința exercitării abuzive, cu rea- credință, a prerogativelor profesionale ale magistraților, ci - așa cum reține, printr-o examinare dincolo de limitele cerute de obiectul prezentei cauze penale, instanța de fond - este legală, impusă de interpretarea corectă a prevederilor art. 244 C. proc.

civ. În sfârșit, critica făcută de petiționar, în sensul neascultării și confruntării sale în cursul actelor premergătoare, de către procuror, este neîntemeiată. Actele premergătoare, conform prevederilor art. 224 C. proc. pen., se efectuează în vederea începerii urmăririi penale. Atâta vreme cât din însăși plângerea petiționarului - care nu conține, afară de nemulțumirea sa față de soluția judecătorilor, niciun fel de date sau indicii de săvârșire a infracțiunii - rezultă cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul justificat nu a procedat la efectuarea altor verificări judiciare, între care nici la ascultarea persoanei vătămate.

Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul petiționarului R.V. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.