ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 11 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 707/32/2008 de către Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 636/P/2008 din 15 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. A fost menținută rezoluția atacată. A fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Petiționarul R.V. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, solicitând tragerea șa răspundere penală a magistratului procuror H.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fiind nemulțumit de soluțiile date în cauzele penale și civile în care petiționarul a avut calitatea de parte. Procurorul reține că, plângerea petiționarului are un caracter general iar la dosarul la care face referire – 104/103/2006 al Tribunalului Neamț - au fost atașate mai multe dosare după cum urmează: 104/103/2006 al Tribunalului Neamț, 104.1/103 al Curții de Apel Bacău, 541/RP/2006, 871/RP/2006, 744/RP/2006, 941/RP/2006 ale Tribunalului Neamț 2531/32/2006 al Curții de Apel Bacău, 6943/2005, 7591/2004 ale Judecătoriei Piatra Neamț, 719/RP/2005 al Tribunalului Neamț, 178/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț (dos.

nr. 45/2005 al Tribunalului Militar Iași), 178/P/1999 al Parchetului Militar Bacău, 104/03/2006 al Curții de Apel Bacău. Prin decizia penală nr. 205 din 15 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus respingerea recursului declarat de petiționarul R.V. în dosarul nr. 104/103/2006 al Tribunalului Neamț. Instanța de control judiciar a reținut că magistrații I.M. – judecător și H.G. – procuror, nu s-au aflat în starea de incompatibilitate nefiind incidente dispozițiile art. 47-49 C. proc. pen., astfel încât în mod corect s-a dispus respingerea, de către tribunal, a cererii de recuzare. Cei doi magistrați nu și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce urma a fi dată în cauză, petiționarul neputând face dovada contrariului prin nicio probă.

Ca atare, în raport de aceste elemente, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus - dos. 636/1/2008 - neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror H.G. Prin rezoluția nr. 795/II/2/2008 din 28 octombrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 636/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. la instanța competentă, solicitând desființarea acesteia apreciată ca fiind nelegală și netemeinică.

Instanța de fond a reținut că magistratul procuror H.G. a participat ca procuror de ședință la judecarea dosarului nr. 104/103/2006 al Tribunalului Neamț. Petiționarul R.V. a formulat cerere de recuzare a acestui procuror dar și recuzarea magistratului judecător M.I. Prin încheierea din 24 ianuarie 2007, dată în acest dosar s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare iar prin decizia penală nr. 205 din 15 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea ca nefondat, a recursului declarat de petiționar împotriva încheierii sus menționate, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dos. nr. 104/103/2006. În atare condiții, instanța de judecată a apreciat că nu sunt motive care să impună desființarea rezoluției procurorului, aceasta fiind motivată în drept și în fapt.

Împotriva sentinței, pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul R.V. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. În motivele scrise de recurs (f. 2,3 dos. recurs) recurentul petiționar a reiterat motivele cuprinse în plângerea inițială, considerând că magistrații judecători și procurori și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia penală nr. 205 din 15 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. 104/103/2006, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. s-a dispus respingerea recursului declarat de petiționarul R.V. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 104/103/2006. În esență, s-a reținut, că prin încheierea recurată, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petiționarul R.V. împotriva magistratului M.I. - judecător la Tribunalul Neamț, investit cu soluționarea plângerii formulată de petiționar împotriva rezoluției procurorului nr. 178/P/1999 din 13 iulie1999 dată de Parchetul Militar Bacău, și a procurorului de ședință H.G. S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 47-49 C. proc. pen., petiționarul neputând proba împrejurarea că cei doi magistrați și-au exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că în cauză, nu pot fi reținute indicii relativ la săvârșirea vreunei fapte penale și cu atât mai puțin indicii privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Potrivit normei de incriminare, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta este numai intenția (directă sau indirectă) culpa fiind exclusă întrucât termenul „cu știință”, pe care îl conține norma de incriminare implică cunoașterea de către făptuitor a caracterului necorespunzător al exercitării atribuțiilor de serviciu care urmărește sau acceptă că, prin aceasta, vatămă interesele legale ale unei persoane. Ori, în cauză magistratul procuror H.G. a participat, ca procuror de ședință, la soluționarea dosarului nr. 104/103/2006 al Tribunalului Neamț, punând concluziile pe care le-a apreciat ca fiind corecte, fundamentate pe lucrările cauzei. Nelegalitatea sau netemeinicia unei hotărâri pronunțată de instanțele judecătorești nu pot fi examinate decât în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Orice altă modalitate este exclusă, magistrații judecători, procurori, motivându-și în fapt și în drept hotărârile potrivit probelor administrate. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 179 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar R.V. împotriva sentinței penale nr. 179 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.