ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din 11

decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 707/32/2008 de către Curtea de Apel

Bacău, secția penală, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii

formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 636/P/2008 din 15

septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A fost menținută rezoluția atacată.

A fost obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Petiționarul R.V. a formulat plângere

penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, solicitând tragerea șa

răspundere penală a magistratului procuror H.G. pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen., fiind nemulțumit de soluțiile date în cauzele penale și civile în care

petiționarul a avut calitatea de parte.

Procurorul reține că, plângerea

petiționarului are un caracter general iar la dosarul la care face referire – 104/103/2006

al Tribunalului Neamț - au fost atașate mai multe dosare după cum urmează:

104/103/2006 al Tribunalului Neamț, 104.1/103 al Curții de Apel Bacău,

541/RP/2006, 871/RP/2006, 744/RP/2006, 941/RP/2006 ale Tribunalului Neamț 2531/32/2006

al Curții de Apel Bacău, 6943/2005, 7591/2004 ale Judecătoriei Piatra Neamț,

719/RP/2005 al Tribunalului Neamț, 178/P/1999 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Piatra Neamț (dos. nr. 45/2005 al Tribunalului Militar Iași), 178/P/1999

al Parchetului Militar Bacău, 104/03/2006 al Curții de Apel Bacău.

Prin decizia penală nr. 205 din 15 martie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus respingerea recursului

declarat de petiționarul R.V. în dosarul nr. 104/103/2006 al Tribunalului

Neamț.

Instanța de control judiciar a reținut că

magistrații I.M. – judecător și H.G. – procuror, nu s-au aflat în starea de

incompatibilitate nefiind incidente dispozițiile art. 47-49 C. proc. pen.,

astfel încât în mod corect s-a dispus respingerea, de către tribunal, a cererii

de recuzare.

Cei doi magistrați nu și-au exprimat

anterior părerea cu privire la soluția ce urma a fi dată în cauză, petiționarul

neputând face dovada contrariului prin nicio probă.

Ca atare, în raport de aceste elemente,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispozițiilor art. 228

alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus - dos.

636/1/2008 - neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror H.G.

Prin rezoluția nr. 795/II/2/2008 din 28

octombrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul R.V.

împotriva rezoluției nr. 636/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău.

Împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. la instanța competentă, solicitând desființarea acesteia

apreciată ca fiind nelegală și netemeinică.

Instanța de fond a reținut că magistratul

procuror H.G. a participat ca procuror de ședință la judecarea dosarului nr. 104/103/2006

al Tribunalului Neamț.

Petiționarul R.V. a formulat cerere de

recuzare a acestui procuror dar și recuzarea magistratului judecător M.I.

Prin încheierea din 24 ianuarie 2007,

dată în acest dosar s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare iar prin

decizia penală nr. 205 din 15 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău

s-a dispus respingerea ca nefondat, a recursului declarat de petiționar

împotriva încheierii sus menționate, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dos. nr.

104/103/2006.

În atare condiții, instanța de judecată a

apreciat că nu sunt motive care să impună desființarea rezoluției procurorului,

aceasta fiind motivată în drept și în fapt.

Împotriva sentinței, pronunțată de

instanța de fond, a declarat recurs petiționarul R.V. solicitând casarea

acesteia și în cadrul rejudecării desființarea rezoluției și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivele scrise de recurs (f. 2,3 dos.

recurs) recurentul petiționar a reiterat motivele cuprinse în plângerea

inițială, considerând că magistrații judecători și procurori și-au exercitat

abuziv atribuțiile de serviciu.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385

14

C.

proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală nr. 205 din 15 martie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. 104/103/2006,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. s-a dispus respingerea recursului declarat de petiționarul R.V.

împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în

dosarul nr. 104/103/2006.

În esență, s-a reținut, că prin

încheierea recurată, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de

petiționarul R.V. împotriva magistratului M.I. - judecător la Tribunalul Neamț,

investit cu soluționarea plângerii formulată de petiționar împotriva rezoluției

procurorului nr. 178/P/1999 din 13 iulie1999 dată de Parchetul Militar Bacău,

și a procurorului de ședință H.G.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 47-49 C. proc. pen., petiționarul neputând proba

împrejurarea că cei doi magistrați și-au exprimat părerea cu privire la soluția

ce ar putea fi dată în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta

Curte constată că în cauză, nu pot fi reținute indicii relativ la săvârșirea

vreunei fapte penale și cu atât mai puțin indicii privind săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen.

Potrivit normei de incriminare,

constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Forma de vinovăție cu care se săvârșește

fapta este numai intenția (directă sau indirectă) culpa fiind exclusă întrucât

termenul „cu știință”, pe care îl conține norma de incriminare implică

cunoașterea de către făptuitor a caracterului necorespunzător al exercitării

atribuțiilor de serviciu care urmărește sau acceptă că, prin aceasta, vatămă

interesele legale ale unei persoane.

Ori, în cauză magistratul procuror H.G. a

participat, ca procuror de ședință, la soluționarea dosarului nr. 104/103/2006

al Tribunalului Neamț, punând concluziile pe care le-a apreciat ca fiind

corecte, fundamentate pe lucrările cauzei.

Nelegalitatea sau netemeinicia unei

hotărâri pronunțată de instanțele judecătorești nu pot fi examinate decât în

condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Orice altă modalitate este exclusă,

magistrații judecători, procurori, motivându-și în fapt și în drept hotărârile

potrivit probelor administrate.

Pe cale de consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței

penale nr. 179 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar R.V. împotriva sentinței penale nr. 179 din 11 decembrie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

aprilie 2009.