ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2011

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul H.V. împotriva rezoluției nr. 762/P/2010 din 14 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Rezoluția atacată a fost menținută ca legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, persoana vătămată H.V.

a solicitat efectuarea de cercetări penale față de V.M.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 246, art. 247 și art. 248 C. pen. în legătură cu modul de instrumentare a dosarului de urmărire penală nr. 6207/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și soluția de trimitere în judecată dispusă în această cauză. Prin rezoluția nr. 762/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul V.M.L.

sub aspectul săvârșirii faptelor sesizate, arătându-se că nu există indicii în sensul încălcării legii penale. Instanța de fond a mai reținut că petentul s-a adresat succesiv, cu plângere, la procurorul general și la instanță, nemulțumit fiind de soluția dispusă. Prima instanță a constatat rezoluția procurorului ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care a menținut-o, respingând plângerea petentului ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petentul H.V. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, arătând că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora plângerea la instanță împotriva soluției de netrimitere în judecată se poate formula numai după ce procurorul ierarhic a respins o primă plângere împotriva actelor și măsurilor dispuse de procuror, potrivit art. 278 C. proc.

pen. Cum în cauză petentul H.V. nu a formulat o astfel de plângere, adresându-se direct instanței, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea soluționării plângerii de către procurorul general. Prin al doilea motiv de recurs, s-a criticat faptul că în mod eronat în dispozitivul hotărârii s-a menționat că termenul de recurs curge pentru intimata V.M.L. de la pronunțarea hotărârii; întrucât aceasta nu a fost prezentă la judecată, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii. Petiționarul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că ședința de judecată nu a fost publică, iar lui nu i s-a asigurat asistența juridică din oficiu în condițiile în care se afla în stare de detenție.

A mai susținut că hotărârea nu este motivată, instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe și cereri esențiale de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția, iar faptei procurorului i s-a dat o greșită încadrare juridică. S-a stabilit neînceperea urmăririi penale împotriva procurorului V.M.L. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., sesizarea instanței competente cu plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată se poate face numai după ce plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc.

pen. la procurorul ierarhic superior celui care a dat soluția a fost respinsă. Parcurgerea acestei etape procedurale este obligatorie, astfel că eludarea ei obligă instanța greșit investită să trimită plângerea în vederea soluționării ei către organul judiciar competent, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. Petiționarul nu s-a adresat cu plângere, conform art. 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, astfel că în mod greșit plângerea sa a fost soluționată pe fond, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., de către instanță. Pentru aceste considerente, înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de petiționarul H.V., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Încălcarea acestor norme de procedură penală prevalând asupra modului de soluționare a cauzei, celelalte critici ale recursurilor nu vor fi examinate. Văzând și dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și petiționarul H.V. împotriva sentinței penale nr. 138 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și trimite cauza pentru rejudecare acestei instanțe, respectiv Curtea de Apel Bacău. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 mai 2011.