ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din 26

noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca

nefondată plângerea formulata de petentul C.I. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Î

n baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma

de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarul

C.I. a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. plângere împotriva

rezoluției nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, solicitând a se efectua cercetări împotriva executorului judecătoresc

P.S. întrucât acesta, în calitatea pe care o are, îndeplinindu-și defectuos

atribuțiile de serviciu, nu a executat întocmai dispozitivul sentinței civile

nr. 532/C/2007 al Tribunalului Neamț, prin care i s-ar fi cuvenit suma de 2400

lei drepturi salariale.

Prin

rezoluția nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.S. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, neglijență în serviciu și

înșelăciune prevăzută de art.

246, art. 249,

art. 215 C. pen., reținându-se că intimatul executor judecătoresc a

efectuat

activități și a întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care executorii le

îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, neexistând

indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.

Astfel,

s-a reținut că din verificările efectuate s-a stabilit că la biroul

executorului judecătoresc P.S. a fost înregistrat dosarul de executare nr. 95/P/2008

în care petentul C.I. s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin

care a solicitat executarea sentinței civile nr. 532/C/2007 a Tribunalului

Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 989 din 29 februarie 1997 a

Curții de Apel Bacău. Conform cererii și sentinței trebuia executată SC A.M.

SA, să

plătească creditorului diferența de

retribuție de la 100 la % până la 200 la

% , începând cu luna septembrie

2004 până la zi.

Ca

urmare a primirii cererii executorul judecătoresc a trimis somație către SC A.M.

Roman SA prin care i-a somat să achite creditorului diferența enunțată

anterior. S-a primit răspuns de la SC A.M. Roman SA precum că hotărârea

instanței de fond nu poate fi pusă în executare

datorită unor inadvertențe

din cuprinsul acesteia, nefiind stabilită

suma de plată.

La data

de 29 iulie 2008, la insistențele lui C.I., executorul judecătoresc s-a adresat

încă o dată SC A.M. Roman SA prin care i-a atenționat să se conformeze dispozitivului

sentinței Tribunalului Neamț.

Ulterior

prin adresa nr. 628/21 august 2008, A. a comunicat executorului judecătoresc că

pentru perioada respectivă C.I. are dreptul să primească 231 lei.

Pe 8

septembrie 2008 executorul P.S. s-a adresat către SC A.M. SA ROMAN indicând

contul de executare silită unde urmează să verse contravaloarea cheltuielilor

legate de onorariul cuvenit executorului și suma calculată ca diferență de

bani.

SC A. a virat suma totală de 581 lei ( onorariu

și diferență

retribuție ) în contul indicat de executorul

judecătoresc. Acesta i-a scos din contul de executare și i-a consemnat pe

recipisă CEC la dispoziția creditorului C.I.

Pe data

de 03 octombrie 2008 executorul judecătoresc i-a făcut adresă lui C.I. să se

prezinte la biroul executorului judecătoresc în vederea ridicării recipisei

pentru a-și putea lua banii. In aceeași zi, pe 03 octombrie 2008 C.I. s-a

prezentat la biroul executorului judecătoresc unde a luat la cunoștință de suma

pe care trebuie să o primească la SC A. și a refuzat primirea acesteia.

Și în

prezent suma de bani cuvenită lui C.I. se află

înscrisă în registrul de valori al executorului judecătoresc și se

păstrează

până când o va ridica C.I.

Din

verificările efectuate nu a rezultat că în cauză executorul judecătoresc P.S. a

săvârșit vreo faptă penală sau că ar fi încălcat C. proc. civ. cu privire la

executare.

Nu a

rezultat, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de

către executorul judecătoresc reclamat și nici comiterea vreunui abuz ce către

acesta. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poate fi reținute în

sarcina executorului P.S., astfel că s-a dispus neînceperea urmării penale în

cauză.

Î

mpotriva

rezoluției a formulat plângere petentul, la primul procuror al Parchetului de

pe lângâ Curtea de Apel Bacău. Prin rezoluția nr. 643/II/2/2009 din 7 octombrie

2009 prim procurorul a respins plângerea petentuiui ca nefondata.

Petentul

a atacat rezoluția cu plângere în fata instanței în temeiul art. 278/1 C. proc.

pen. arătând ca executorul a lăsat debitoarea SC M.S. SA Roman să calculeze

cuantumul sumei datorată petentuiui, astfel că aceasta a stabilit că datorează

doar suma de 581 lei pe care a consemnat-o prin recipisă CEC la dispoziția

petentuiui. În fața instanței, petentul a admis că de fapt problema inițială a

pornit de la dispozitivul sentinței civile care nu a stabilit suma datorată de

intimata SC M.S. SA Roman.

Plângerea

reglementată în dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura

juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în

judecată dispuse de procuror.

Astfel,

în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul

este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror

interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanța

este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de

urmărire penală care au stat la

baza

adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una

dintre

soluțiile prevăzută de art. 278

1

alin. (8) C proc. pen.

Analizând

soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța a constatat că actul

de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.

Î

n mod

corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, a

stabilit că infracțiunile imputate intimatului nu se circumscriu în sfera

faptelor prevăzute de legea penală intimatul acționând potrivit atribuțiilor

sale legale.

Prin

sentința civilă nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamț s-a dispus obligarea

pârâtei M.S. SA Roman la plata diferenței de la 100% până la 200 % din salariul

petentuiui reprezentând spor pentru munca prestată începând cu data de 1

septembrie 2004 până la zi. Hotărârea judecătorească nu a cuantificat astfel

suma datorată petentului.

Legea

nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prevede la art. 51, că executorul

judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor

prezentei legi, a statutului profesiei si a regulamentului de aplicare a

prezentei legi, precum și ale Codului de procedura civila și ale altor legi

aplicabile în materie iar la alin. (7) - Executorul judecătoresc are

următoarele atribuții:

a)

punerea

în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii;

b)

notificarea

actelor judiciare și extrajudiciare;

c)

comunicarea

actelor de procedura;

d)

recuperarea

pe cale amiabila a oricărei creanțe;

e)

aplicarea

masurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească;

f)

constatarea

unor stări de fapt in condițiile prevăzute de Codul de procedura civilă;

g)

întocmirea

proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea

sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă;

h) întocmirea,

potrivit legii, a protestului de neplata a cambiilor, biletelor la ordin și a

cecurilor, după caz;

î)

orice

alte acte sau operațiuni date de lege în competenta lui.

Având

în vedere că suma datorată prin hotărârea judecătorească nu a fost cuantificată

petentul avea la dispoziție lămurirea dispozitivului sentinței potrivit art.

281

1

C. proc. civ. „În cazul in care sunt necesare lămuriri cu

privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a

pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice „sau promovarea unei contestații la executare. Astfel, potrivit art.

399 alin. (1) C. proc. pen. se poate promova contestația la executare „daca nu

s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 281/1, se poate face contestație și în

cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu, în baza art. 371/2 C. proc. civ. alin. (2) se

prevede că „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi

penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor

fi calculate de organul de executare, potrivit legii ". Acest text legal

se referă la obligații accesorii ale unor sume certe, cum ar fi actualizare în

funcție de indice de inflație.

Î

n reglementarea dispozițiilor legale citate a

rezultat că executorul

judecătoresc nu are ca atribuții

lămurirea dispozitivului sentinței sau calculul unor creanțe al căror cuantum

nu este cert ca în cazul de față. In acest caz petentul avea deschisă calea

contestației la executare sau cea a lămuririi înțelesului dispozitivului în

ambele cazuri inițiativa trebuind a-i aparține petentului, executorul neputând

promova în numele acestuia astfel de acțiuni.

Î

n

cauză, nu i s-a putut imputa nici o culpă în neîndeplinirea

atribuțiilor de serviciu executorului

judecătoresc, astfel că în mod corect

s-a reținut atât de către

procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic

superior acestuia, că în cauză nu sunt

întrunite

cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de

către

intimatul P.S. a infracțiunii de abuz în serviciu neglijență în serviciu și

înșelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen., aspectele

sesizate nefiind confirmate prin actele premergătoare.

Î

mpotriva

acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul C.P.I.

Prin

înscrisul depus la dosarul cauzei, acesta a arătat faptul ca executorul judecătoresc

nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin privind executarea silita, atribuții

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Instanța în loc să constate faptul că executorul judecătoresc a săvârșit și o

abatere disciplinara conform art. 44 lit. e) din Legea nr. 188/2000 prin

întârzierea sistematica și neglijența în efectuarea lucrărilor și o infracțiune

conform prevederilor art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 prin

nerespectarea executorului judecătoresc a obligației de a se conforma hotărârii

judecătorești ramase irevocabile, instanța în mod părtinitor i-a luat apărarea

executorului invocând faptul ca instanța Tribunalului Neamț nu a stabilit suma

concreta datorata.

A mai

arătat că din probele din dosar se poate constata faptul că s-a adresat

executorului judecătoresc în data de 08 aprilie 2008 conform chitanței nr. 4901510,

pentru a dispune executarea silita a debitoarei conform sentinței civile nr. 532

din 08 mai 2007 întrucât acesta nu a respectat prevederile art. 277 avându-se

în vedere art. 289 din

Legea nr. 53/2003,

sentința rămasa irevocabila prin decizia nr. 989 din 26 noiembrie

2007 a

Curții de Apel Bacău, decizie prin care instanța de recurs a respins recursul

debitoarei. In recurs debitoarea a recunoscut faptul că instanța de fond a

admis capătul de cerere cu privire la obligarea debitoarei la acordarea

diferenței de spor de la 100% la 200% pentru

zilele

în cere i-a fost suspendat repausul săptămânal cuvenit [fără a i se

acorda

în alte zile conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 53/2003....]

Î

n aceasta situație, deși sentința civila

nr. 532 din 08 mai 2007 definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 989

din 26 noiembrie 2007 a devenit titlu valabil și susceptibil de a fi pus in

executare silita, fără a mai putea fi contestată cu privire la temeiurile de

drept ce au dus la acordarea acelor sporuri ce trebuie să le plătească

debitoarea (după cum a motivat instanța Judecătoriei Roman în sentința civila

nr. 2046 din 13 iunie 2008 dosar nr. 1910/291/2008 prin care a fost respinsă

contestația la executare a debitoarei), domnul executor în data de 10 aprilie 2008

a trimis către debitoare o somație dar în același timp (prin fiica sa în

calitate de avocat) a înaintat o acțiune la Tribunalul Neamț având ca obiect

îndreptare eroare materiala, dosar nr. 1013/103/2006. Domnul executor nu a mai

întreprins nici un demers în vederea executări silite a debitoarei nici după ce

instanța Judecătoriei Roman a respins contestația la executare a debitoarei în

data de 13 iunie 2008, a lăsat debitoarea sa "execute" după bunul

plac hotărârea, domnul executor s-a mulțumit a încasa onorariul necuvenit

pentru activitatea

desfășurată. Abia în

data de 08 septembrie 2008 domnul executor a binevoit să

transmită o

adresa către debitoare solicitându-i să vireze în cont suma de 350 lei

reprezentând onorariu și suma de 231 lei cu titlu de diferența de spor de la

100% la 200%. Această sumă de 231 lei nefiind corecta. Din centralizatoarele

depuse de debitoare la dosar pentru anii 2004, 2005, 2006 a reieșit destul de

clar faptul că angajatorul (debitoare) a suspendat 71 de zile de repaus

săptămânal cuvenit. Aceste 71 de zile de repaus suspendate înmulțite cu

diferența de 100% (conform fișei de

plata

depusă la dosar) rezultă că debitoarea trebuia sa-i achite suma de

23572000

rol și nu de 231 roni cât a binevoit sa-i achite după bunul plac debitoarea cu

acceptul domnului executor judecătoresc.

Pentru

aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea in totalitate a

sentinței penale nr. 168 din 26 noiembrie 2009 din dosar nr. 645/32/2009, și

rejudecând cauza să se admită plângerea penala și să se dispună trimiterea

cauzei parchetului în vederea începeri urmăriri

penale împotriva numitului P.S. cu obligarea acestuia a-l

despăgubi.

Examinând

recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, instanța de fond, în baza materialului

probator aflat la dosarul

cauzei, a constatat că rezoluția

contestată este legală și temeinică, intimatul executorul judecătoresc P.S.

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, neglijență

în serviciu și înșelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen.,

reținându-se că intimatul executor judecătoresc a efectuat activități și a

întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care executorii le îndeplinesc în

exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, neexistând indicii din care să

rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.

Pe de-o

parte, Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimatului

executor judecătoresc P.S. săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art.

249, art. 215 C. pen.

Pe de

altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea

adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a

petiționarului, angajează răspunderea penală a intimatului executor

judecătoresc, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează

acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul

în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Astfel

în mod corect s-au reținut următoarele: La biroul executorului judecătoresc P.S.

a fost înregistrat dosarul de executare nr. 95/P/2008 în care petentul C.I. s-a

adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin care a solicitat executarea

sentinței civile nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin

decizia civilă nr. 989 din 29 februarie 1997 a Curții de Apel Bacău. Conform

cererii și sentinței trebuia executată SC A.M. SA, să

plătească creditorului diferența de retribuție de la 100 la % până la

200 la

% , începând cu luna septembrie 2004 până la zi.

Ca

urmare a primirii cererii executorul judecătoresc a trimis somație către SC A.M.

Roman SA prin care i-a somat să achite creditorului diferența enunțată

anterior. S-a primit răspuns de la SC A.M. Roman SA precum că hotărârea

instanței de fond nu poate fi pusă în executare

datorită unor inadvertențe

din cuprinsul acesteia, nefiind stabilită

suma de plată.

La data

de 29 iulie 2008, la insistențele lui C.I.,

executorul

judecătoresc s-a adresat încă o dată SC A.M.

Roman SA prin care i-a

atenționat să se conformeze dispozitivului sentinței Tribunalului Neamț.

Ulterior

prin adresa nr. 628 din 21 august 2008, A. a comunicat executorului

judecătoresc că pentru perioada respectivă C.I. are dreptul să primească 231

lei.

Pe 8

septembrie 2008 executorul P.S. s-a adresat către SC A.M. SA ROMAN indicând contul

de executare silită unde urmează să verse contravaloarea cheltuielilor legate

de onorariul cuvenit executorului și suma calculată ca diferență de bani.

SC A. a virat suma totală de 581 lei (onorariu și

diferență

retribuție) în contul indicat de executorul

judecătoresc. Acesta i-a scos din contul de executare și i-a consemnat pe

recipisă CEC la dispoziția creditorului C.I.

Pe data de 03 octombrie 2008 executorul

judecătoresc i-a făcut adresă lui

C.I. să se prezinte la biroul

executorului judecătoresc în vederea ridicării recipisei pentru a-și putea lua

banii. În aceeași zi, pe 03 octombrie 2008 C.I. s-a prezentat la biroul

executorului judecătoresc unde a luat la cunoștință de suma pe care trebuie să

o primească la SC A., refuzând primirea acesteia.

Din

verificări a rezultat că și în prezent suma de bani cuvenită lui C.I. se află

înscrisă în registrul de valori al executorului judecătoresc și se păstrează

până când o va ridica acesta.

A mai rezultat că în cauză executorul

judecătoresc P.S. nu a săvârșit vreo faptă penală sau că ar fi încălcat codul

de procedură civilă cu privire la executare și nici, încălcarea vreunei

dispoziții legale de către executorul judecătoresc reclamat precum și nici

comiterea vreunui abuz de către acesta . Nu au rezultat aspecte de

natură penală care să poate fi reținute în

sarcina executorului P.S.

, astfel că în mod corect s-a dispus

neînceperea urmării penale în cauză.

De altfel, nemulțumirile recurentului,

vizează cuantumul sumei ce i-a fost acordată, însă această situație trebuie

rezolvată pe calea altor cereri care exced cadrului procesual actual,

nemulțumiri care în nici un caz nu-i pot fi imputate intimatului executor

judecătoresc care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele conferite

de lege.

Așadar, pentru toate aceste

considerente, apreciind că soluția

pronunțată

în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în

drept,

văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din

același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.P.I. împotriva sentinței penale nr. 168 din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2010.