ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2010

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 168 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulata de petentul C.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Petiționarul C.I. a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluției nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând a se efectua cercetări împotriva executorului judecătoresc P.S.

întrucât acesta, în calitatea pe care o are, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, nu a executat întocmai dispozitivul sentinței civile nr. 532/C/2007 al Tribunalului Neamț, prin care i s-ar fi cuvenit suma de 2400 lei drepturi salariale. Prin rezoluția nr. 322/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, neglijență în serviciu și înșelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen., reținându-se că intimatul executor judecătoresc a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care executorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.

Astfel, s-a reținut că din verificările efectuate s-a stabilit că la biroul executorului judecătoresc P.S. a fost înregistrat dosarul de executare nr. 95/P/2008 în care petentul C.I. s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin care a solicitat executarea sentinței civile nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 989 din 29 februarie 1997 a Curții de Apel Bacău. Conform cererii și sentinței trebuia executată SC A.M. SA, să plătească creditorului diferența de retribuție de la 100 la % până la 200 la % , începând cu luna septembrie 2004 până la zi. Ca urmare a primirii cererii executorul judecătoresc a trimis somație către SC A.M. Roman SA prin care i-a somat să achite creditorului diferența enunțată anterior.

S-a primit răspuns de la SC A.M. Roman SA precum că hotărârea instanței de fond nu poate fi pusă în executare datorită unor inadvertențe din cuprinsul acesteia, nefiind stabilită suma de plată. La data de 29 iulie 2008, la insistențele lui C.I., executorul judecătoresc s-a adresat încă o dată SC A.M. Roman SA prin care i-a atenționat să se conformeze dispozitivului sentinței Tribunalului Neamț. Ulterior prin adresa nr. 628/21 august 2008, A. a comunicat executorului judecătoresc că pentru perioada respectivă C.I. are dreptul să primească 231 lei. Pe 8 septembrie 2008 executorul P.S. s-a adresat către SC A.M. SA ROMAN indicând contul de executare silită unde urmează să verse contravaloarea cheltuielilor legate de onorariul cuvenit executorului și suma calculată ca diferență de bani.

SC A. a virat suma totală de 581 lei ( onorariu și diferență retribuție ) în contul indicat de executorul judecătoresc. Acesta i-a scos din contul de executare și i-a consemnat pe recipisă CEC la dispoziția creditorului C.I. Pe data de 03 octombrie 2008 executorul judecătoresc i-a făcut adresă lui C.I. să se prezinte la biroul executorului judecătoresc în vederea ridicării recipisei pentru a-și putea lua banii. In aceeași zi, pe 03 octombrie 2008 C.I. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc unde a luat la cunoștință de suma pe care trebuie să o primească la SC A. și a refuzat primirea acesteia. Și în prezent suma de bani cuvenită lui C.I. se află înscrisă în registrul de valori al executorului judecătoresc și se păstrează până când o va ridica C.I.

Din verificările efectuate nu a rezultat că în cauză executorul judecătoresc P.S. a săvârșit vreo faptă penală sau că ar fi încălcat C. proc. civ. cu privire la executare. Nu a rezultat, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către executorul judecătoresc reclamat și nici comiterea vreunui abuz ce către acesta. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poate fi reținute în sarcina executorului P.S., astfel că s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză. Î mpotriva rezoluției a formulat plângere petentul, la primul procuror al Parchetului de pe lângâ Curtea de Apel Bacău. Prin rezoluția nr. 643/II/2/2009 din 7 octombrie 2009 prim procurorul a respins plângerea petentuiui ca nefondata.

Petentul a atacat rezoluția cu plângere în fata instanței în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. arătând ca executorul a lăsat debitoarea SC M.S. SA Roman să calculeze cuantumul sumei datorată petentuiui, astfel că aceasta a stabilit că datorează doar suma de 581 lei pe care a consemnat-o prin recipisă CEC la dispoziția petentuiui. În fața instanței, petentul a admis că de fapt problema inițială a pornit de la dispozitivul sentinței civile care nu a stabilit suma datorată de intimata SC M.S. SA Roman. Plângerea reglementată în dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanța este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una dintre soluțiile prevăzută de art. 278 1 alin. (8) C proc. pen. Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.

Î n mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, a stabilit că infracțiunile imputate intimatului nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală intimatul acționând potrivit atribuțiilor sale legale. Prin sentința civilă nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamț s-a dispus obligarea pârâtei M.S. SA Roman la plata diferenței de la 100% până la 200 % din salariul petentuiui reprezentând spor pentru munca prestată începând cu data de 1 septembrie 2004 până la zi. Hotărârea judecătorească nu a cuantificat astfel suma datorată petentului.

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prevede la art. 51, că executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei si a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum și ale Codului de procedura civila și ale altor legi aplicabile în materie iar la alin. (7) - Executorul judecătoresc are următoarele atribuții: a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii; b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedura; d) recuperarea pe cale amiabila a oricărei creanțe; e) aplicarea masurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt in condițiile prevăzute de Codul de procedura civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplata a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; î) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competenta lui.

Având în vedere că suma datorată prin hotărârea judecătorească nu a fost cuantificată petentul avea la dispoziție lămurirea dispozitivului sentinței potrivit art. 281 1 C. proc. civ. „În cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice „sau promovarea unei contestații la executare. Astfel, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen. se poate promova contestația la executare „daca nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 281/1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, în baza art. 371/2 C. proc.

civ. alin. (2) se prevede că „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii ". Acest text legal se referă la obligații accesorii ale unor sume certe, cum ar fi actualizare în funcție de indice de inflație. Î n reglementarea dispozițiilor legale citate a rezultat că executorul judecătoresc nu are ca atribuții lămurirea dispozitivului sentinței sau calculul unor creanțe al căror cuantum nu este cert ca în cazul de față. In acest caz petentul avea deschisă calea contestației la executare sau cea a lămuririi înțelesului dispozitivului în ambele cazuri inițiativa trebuind a-i aparține petentului, executorul neputând promova în numele acestuia astfel de acțiuni.

Î n cauză, nu i s-a putut imputa nici o culpă în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu executorului judecătoresc, astfel că în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimatul P.S. a infracțiunii de abuz în serviciu neglijență în serviciu și înșelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen., aspectele sesizate nefiind confirmate prin actele premergătoare. Î mpotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul C.P.I. Prin înscrisul depus la dosarul cauzei, acesta a arătat faptul ca executorul judecătoresc nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin privind executarea silita, atribuții prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Instanța în loc să constate faptul că executorul judecătoresc a săvârșit și o abatere disciplinara conform art. 44 lit. e) din Legea nr. 188/2000 prin întârzierea sistematica și neglijența în efectuarea lucrărilor și o infracțiune conform prevederilor art. 53 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 prin nerespectarea executorului judecătoresc a obligației de a se conforma hotărârii judecătorești ramase irevocabile, instanța în mod părtinitor i-a luat apărarea executorului invocând faptul ca instanța Tribunalului Neamț nu a stabilit suma concreta datorata.

A mai arătat că din probele din dosar se poate constata faptul că s-a adresat executorului judecătoresc în data de 08 aprilie 2008 conform chitanței nr. 4901510, pentru a dispune executarea silita a debitoarei conform sentinței civile nr. 532 din 08 mai 2007 întrucât acesta nu a respectat prevederile art. 277 avându-se în vedere art. 289 din Legea nr. 53/2003, sentința rămasa irevocabila prin decizia nr. 989 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, decizie prin care instanța de recurs a respins recursul debitoarei. In recurs debitoarea a recunoscut faptul că instanța de fond a admis capătul de cerere cu privire la obligarea debitoarei la acordarea diferenței de spor de la 100% la 200% pentru zilele în cere i-a fost suspendat repausul săptămânal cuvenit [fără a i se acorda în alte zile conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 53/2003…

] Î n aceasta situație, deși sentința civila nr. 532 din 08 mai 2007 definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 989 din 26 noiembrie 2007 a devenit titlu valabil și susceptibil de a fi pus in executare silita, fără a mai putea fi contestată cu privire la temeiurile de drept ce au dus la acordarea acelor sporuri ce trebuie să le plătească debitoarea (după cum a motivat instanța Judecătoriei Roman în sentința civila nr. 2046 din 13 iunie 2008 dosar nr. 1910/291/2008 prin care a fost respinsă contestația la executare a debitoarei), domnul executor în data de 10 aprilie 2008 a trimis către debitoare o somație dar în același timp (prin fiica sa în calitate de avocat) a înaintat o acțiune la Tribunalul Neamț având ca obiect îndreptare eroare materiala, dosar nr. 1013/103/2006.

Domnul executor nu a mai întreprins nici un demers în vederea executări silite a debitoarei nici după ce instanța Judecătoriei Roman a respins contestația la executare a debitoarei în data de 13 iunie 2008, a lăsat debitoarea sa "execute" după bunul plac hotărârea, domnul executor s-a mulțumit a încasa onorariul necuvenit pentru activitatea desfășurată. Abia în data de 08 septembrie 2008 domnul executor a binevoit să transmită o adresa către debitoare solicitându-i să vireze în cont suma de 350 lei reprezentând onorariu și suma de 231 lei cu titlu de diferența de spor de la 100% la 200%. Această sumă de 231 lei nefiind corecta. Din centralizatoarele depuse de debitoare la dosar pentru anii 2004, 2005, 2006 a reieșit destul de clar faptul că angajatorul (debitoare) a suspendat 71 de zile de repaus săptămânal cuvenit.

Aceste 71 de zile de repaus suspendate înmulțite cu diferența de 100% (conform fișei de plata depusă la dosar) rezultă că debitoarea trebuia sa-i achite suma de 23572000 rol și nu de 231 roni cât a binevoit sa-i achite după bunul plac debitoarea cu acceptul domnului executor judecătoresc. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea in totalitate a sentinței penale nr. 168 din 26 noiembrie 2009 din dosar nr. 645/32/2009, și rejudecând cauza să se admită plângerea penala și să se dispună trimiterea cauzei parchetului în vederea începeri urmăriri penale împotriva numitului P.S. cu obligarea acestuia a-l despăgubi. Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimatul executorul judecătoresc P.S. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, neglijență în serviciu și înșelăciune prevăzută de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen., reținându-se că intimatul executor judecătoresc a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care executorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni. Pe de-o parte, Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimatului executor judecătoresc P.S.

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 215 C. pen. Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a petiționarului, angajează răspunderea penală a intimatului executor judecătoresc, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Astfel în mod corect s-au reținut următoarele: La biroul executorului judecătoresc P.S. a fost înregistrat dosarul de executare nr. 95/P/2008 în care petentul C.I. s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin care a solicitat executarea sentinței civile nr. 532/C/2007 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 989 din 29 februarie 1997 a Curții de Apel Bacău.

Conform cererii și sentinței trebuia executată SC A.M. SA, să plătească creditorului diferența de retribuție de la 100 la % până la 200 la % , începând cu luna septembrie 2004 până la zi. Ca urmare a primirii cererii executorul judecătoresc a trimis somație către SC A.M. Roman SA prin care i-a somat să achite creditorului diferența enunțată anterior. S-a primit răspuns de la SC A.M. Roman SA precum că hotărârea instanței de fond nu poate fi pusă în executare datorită unor inadvertențe din cuprinsul acesteia, nefiind stabilită suma de plată. La data de 29 iulie 2008, la insistențele lui C.I., executorul judecătoresc s-a adresat încă o dată SC A.M. Roman SA prin care i-a atenționat să se conformeze dispozitivului sentinței Tribunalului Neamț.

Ulterior prin adresa nr. 628 din 21 august 2008, A. a comunicat executorului judecătoresc că pentru perioada respectivă C.I. are dreptul să primească 231 lei. Pe 8 septembrie 2008 executorul P.S. s-a adresat către SC A.M. SA ROMAN indicând contul de executare silită unde urmează să verse contravaloarea cheltuielilor legate de onorariul cuvenit executorului și suma calculată ca diferență de bani. SC A. a virat suma totală de 581 lei (onorariu și diferență retribuție) în contul indicat de executorul judecătoresc. Acesta i-a scos din contul de executare și i-a consemnat pe recipisă CEC la dispoziția creditorului C.I. Pe data de 03 octombrie 2008 executorul judecătoresc i-a făcut adresă lui C.I.

să se prezinte la biroul executorului judecătoresc în vederea ridicării recipisei pentru a-și putea lua banii. În aceeași zi, pe 03 octombrie 2008 C.I. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc unde a luat la cunoștință de suma pe care trebuie să o primească la SC A., refuzând primirea acesteia. Din verificări a rezultat că și în prezent suma de bani cuvenită lui C.I. se află înscrisă în registrul de valori al executorului judecătoresc și se păstrează până când o va ridica acesta. A mai rezultat că în cauză executorul judecătoresc P.S. nu a săvârșit vreo faptă penală sau că ar fi încălcat codul de procedură civilă cu privire la executare și nici, încălcarea vreunei dispoziții legale de către executorul judecătoresc reclamat precum și nici comiterea vreunui abuz de către acesta . Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poate fi reținute în sarcina executorului P.S.

, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză. De altfel, nemulțumirile recurentului, vizează cuantumul sumei ce i-a fost acordată, însă această situație trebuie rezolvată pe calea altor cereri care exced cadrului procesual actual, nemulțumiri care în nici un caz nu-i pot fi imputate intimatului executor judecătoresc care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele conferite de lege. Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.P.I. împotriva sentinței penale nr. 168 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.