ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față ;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel

Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca

nefondată

plângerea formulată de petentul B.M. împotriva

rezoluției nr. 585/ll/2 din 23 septembrie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că,

prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 15 martie 2009,

petentul B.M. a formulat

plângere împotriva rezoluției 585/II/2 din 23 septembrie 2009 dată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

solicitând desființarea soluției de neîncepere a urmăririi

penale față de executorul judecătoresc K.G., întrucât a

săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, având în vedere

că a achitat creditorului N.C. banii pe care îi datorează acestuia.

Analizând plângerea petentului, instanța

de fond a reținut că prin ordonanța din data de 13 august 2009

dată în dosarul nr. 767/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale față de

executorul judecătoresc K.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată,

prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut

faptul că pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc K.G. au fost

înregistrate 4 dosare de executare silită la cererea debitorului N.C.,

împotriva creditorului B.M., respectiv nr. 108/2005, nr. 194/2006, nr. 52/2008

și nr. 60/2009.

1) Dosarul de executare

nr. 108/2005 a avut ca obiect executarea

silită a

titlului executoriu - sentința penală nr. 534/2004 a

Judecătoriei Buhuși prin care inculpatul N.C. a fost achitat în

temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 205 C. pen. și în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 C.

pen.

Prin această hotărâre a fost

obligată partea vătămată B.M. să-i plătească

inculpatului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărârea a rămas definitivă la data de 21 aprilie 2005 prin decizia

penală nr. 369/R/2005 a Tribunalului Bacău.

La data de 2 martie 2005 executorul

judecătoresc a solicitat instanței

încuviințarea

executării silite. Prin încheierea din 3 martie 2005 pronunțată

în

dosarul nr. 382/2005 al Judecătoriei Buhuși, s-a

încuviințat executarea silită a titlului executoriu nr. 534/2004, la

data de 10 martie 2005 s-a emis somație către B.M.. La data de 11

aprilie 2005 executorul a

solicitat Casei

Județene de Pensii Bacău să indisponibilizeze din sumele

pe

care debitorul le primește, suma de 3.651.500 lei din care 1.000.000 lei

reprezintă cheltuieli judiciare, 651.500 lei cheltuieli de punere de

executare și 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de executare.

Debitorul a plătit prin mandat

poștal suma de 1.000.000 lei lui N.C., fără a

înștiința în timp util executorul judecătoresc.

In data de

1 august 2005, executorul judecătoresc a adus la cunoștința

Casei Județene de Pensii Bacău că

din suma poprită debitorul B.M.

a achitat creditorului suma de

1.000.000 lei prin mandat poștal, iar în data de 26 septembrie 2005 i-a

trimis o adresă creditorului N.C. prin care îi solicita să returneze

debitorului B.M. suma încasată în plus.

La data de 4 iulie 2005 B.M. a făcut

plângere penală împotriva executorului judecătoresc K.G.. Prin

rezoluția nr. 495/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Buhuși a dispus neînceperea urmăririi penale față de K.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.

și art. 288 C. pen., întrucât faptele nu există. Prin rezoluția

nr. 605/11/2/2005 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bacău a menținut această soluție.

2) Dosarul de executare nr. 194/2006 s-a

format în baza solicitării debitorului N.C. de punere în executare a

cheltuielilor judiciare la care B.M. a fost obligat prin sentința

civilă nr. 885 din 15 decembrie 2005 pronunțată în dosarul

Judecătoriei Buhuși

nr.

1649/2005. În acest dosar, având ca obiect contestație la executare,

contestatorul

B.M. a solicitat anularea formelor de executare

din dosarul de executare nr. 108/2005. Acțiunea i-a fost

respinsă și a fost

obligat să-i plătească

intimatului N.C., suma de 200 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea a rămas irevocabilă

la 4 septembrie 2006 prin decizia civilă nr. 292/2006 a Tribunalului

Bacău, prin care a fost respins ca nefondat recursul petentului B.M.,

acesta fiind obligat să-i plătească suma de 200 Ron lui N.C. cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia

civilă nr. 787 din 4 septembrie 2006, Tribunalul Bacău a respins

ca nefondată cererea de revizuire formulată de B.M.,

obligându-l pe acesta să plătească 200 lei cheltuieli de

judecată lui B.M.

Prin încheierea Judecătoriei Buhuși,

pronunțată la data de 22 noiembrie 2006, în dosarul nr. 1720/2006 a

fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu nr.

885/2005.

La data de 7 decembrie 2006 executorul

judecătoresc I-a somat pe B.M. să plătească suma de 666,45

lei din care 466,45 lei reprezintă cheltuieli de judecată și de

punere în executare și suma de 200 lei reprezintă comunicare acte de

procedură.

La data de 18 decembrie 2006, executorul a

emis adresă către Casa județeană de Pensii Bacău

pentru indisponibilizarea sumei de 666,45 lei din sumele pe care le

primește debitorul B.M.

Împotriva popririi, B.M. a formulat

contestație la executare, aceasta făcând obiectul dosarului

Judecătoriei Buhuși cu nr. 43/199/2007. În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 144 din 21 februarie 2008 pronunțată în

dosarul nr. 1275/199/2007, s-a respins contestația la executare

formulată de contestatorul debitor B.M. în contradictoriu cu intimatul

creditor N.C. și terțul poprit Casa județeană de Pensii

Bacău, fiind obligat contestatorul creditor B.M. să-i

plătească intimatului creditor suma de 300 lei reprezentând onorariu

de avocat. Prin decizia civilă nr. 798/R/2008, Tribunalul Bacău a

respins recursul formulat de reclamantul B.M. pe care l-a obligat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea

intimatului pârât.

3) Dosarul de executare nr. 52/2008 a avut ca

obiect titlul executoriu - sentința penală nr. 178 din 12 septembrie 2007

emis de Judecătoria

Buhuși. Prin

această sentință penală s-a dispus în temeiul art. 278

1

alin. 8

lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii

formulată de B.M. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă

Judecătoria Buhuși nr. 817/P din 29 martie 2007 și nr. 817/P din

23 mai 2007. Prin această hotărâre a fost obligat B.M. să-i

plătească intimatului N.C. suma de 300 lei reprezentând onorariu

avocat. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală

nr. 57/R din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins

recursul declarat de recurentul B.M., fiind obligat recurentul la plata sumei

de 300 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând

onorariu de avocat.

La data de 15 mai 2008, executorul

judecătoresc l-a somat pe debitorul B.M. să plătească suma

de 816,30 lei din care 666,30 lei reprezentând cheltuieli judiciare la fond

și recurs și de punere

în executare

și suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de executare. în

data de

8 iulie 2008 executorul judecătoresc a emis o adresă către Casa

Județeană de Pensii Bacău, solicitând indisponibilizarea sumei

de 816,30 lei din sumele pe care debitorul le primește.

Cu privire la acest dosar de executare, B.M. a

făcut plângere penală împotriva executorului judecătoresc K.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Prin

rezoluția nr. 613/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău a dispus, în

temeiul art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

împotriva acestei soluții nu s-a făcut plângere.

4) Dosarul de executare nr. 60/2009 s-a format

în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 144/2008 a

Judecătoriei Buhuși pronunțată în dosarul nr.

1275/199/2007. Prin această hotărâre s-a respins contestația la

executare formulată de contestatorul debitor

B.M. în contradictoriu cu intimatul N.C. și terțul

poprit

Casa Județeană de Pensii Bacău. A fost obligat contestatorul

creditor B.M. să plătească

intimatului creditor suma de 900 lei

reprezentând onorariu avocat.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 797

din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins

recursul recurentului B.M., care a fost obligat

la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în

favoarea intimatului pârât.

Î

n data de 15 aprilie 2009 executorul

judecătoresc l-a somat pe B.M. să achite reclamantului N.C. suma de

1.479,30 lei din care 1.320,30 lei reprezintă cheltuieli de judecată

și de punere în executare și 150 lei reprezintă cheltuieli de

executare.

Î

n data de 28 aprilie 2009 executorul

judecătoresc a încheiat un proces-verbal prin care a constatat că la

biroul său s-a prezentat B.M., care a declarat că refuză să

achite debitul susținând nu mai are nici o sumă de plătit.

Î

n data de 4 mai 2009 executorul a emis

adresă către Casa Județeană de Pensii Bacău solicitând

indisponibilizarea sumei de 1.479,30 lei din care sumele pe care debitorul le

are de primit.

Analizând hotărârile

judecătorești și dosarele de executare enumerate mai sus,

procurorul a reținut că în cauză nu au rezultat indicii

temeinice și concludente cu privire la săvârșirea unor fapte de

natură penală de către executorul judecătoresc K.G.,

întrucât în condițiile în care B.M. nu a achitat din proprie

inițiativă sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare la care a

fost obligat prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, pronunțate în dosare în care a avut calitatea de

reclamant/parte vătămată, creditorul N.C. a urmat procedura

legală de executare silită.

Î

n consecință, executorul

judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu

Codul de procedură civilă și Legea nr. 188/2000, nerezultând din

cercetări că ar fi încălcat prevederile legale.

Soluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin

rezoluția nr. 585/ll/2/2009 din 23 septembrie 2009 dată de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului.

Î

n conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanța de judecată.

Analizând actele dosarului, instanța de

fond a constatat că

plângerea

petentului este nefondată, soluțiile pronunțate de organele de

urmărire

penală fiind legale, întrucât faptele executorului judecătoresc nu

realizează conținutul vreunei infracțiuni.

Î

mpotriva acestei sentințe penale, în

termen legal, a declarat recurs petentul, reiterând în esență

solicitarea de tragere la răspundere penala a intimatului, întrucât a

efectuat executarea silită în mod abuziv.

Î

nalta Curte, examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs

invocate și din

oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen.

, constată că recursul este nefondat.

Î

n conformitate cu dispozițiile art. 66

alin. (1) și art. 5

2

C. proc. pen., precum și cu cele ale

art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază

de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri

judiciare penale (prin începerea urmăririi

penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute

de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc.

pen.,

organul de urmărire penală

sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,

dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale când din

cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii

în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De

altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen.,

în vederea începerii urmăririi penale,

organul

de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, procurorul a efectuat acte

premergătoare, acte prevăzute de art. 224

alin. (2) C. proc. pen.

, fiind format dosarul penal nr.

767/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Î

n urma efectuării acestor acte premergătoare,

necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petent,

dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din

cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute

de art. 10 C. proc. pen.

, nu au fost relevate

minime indicii temeinice - în sensul

art. 68

1

C. proc. pen. -

care să justifice presupunerea

rezonabilă

că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a

săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, fapta

expusă în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare

efectuate au relevat existența

cazului

prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care

împiedică

punerea în mișcare a acțiunii penale.

Î

nalta Curte, analizând actele

premergătoare efectuate în cauză, constată că,

într-adevăr, intimatul K.G. nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen.,

întrucât nu există niciun fel de date, indicii și dovezi că a

acționat în sensul vătămării intereselor legale ale petentului.

Activitatea executorilor

judecătorești este reglementată de Legea nr. 188/2000, care

statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse, în

condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești

competente, iar potrivit art. 58 din aceeași lege, cei interesați sau

vătămați prin actele de executare pot formula contestație

la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură

civilă.

Astfel, având în vedere că din actele

premergătoare efectuate în cauză nu s-au putut identifica indicii

care să confirme existența vreunei fapte penale, iar petentul nu a

invocat și depus în susținerea afirmațiilor sale probe care

să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă

din actele dosarului, soluția de neîncepere a urmăririi penale este

legală și temeinică.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul B.V.M. împotriva sentinței penale

nr.

149 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V.M.

împotriva sentinței penale nr. 149 din 29

octombrie 2009 a Curții de

Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2010.