ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3859/2010

Asupra recursurilor

penale de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98 din data de 22

iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 403/22/2010, Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie, a admis plângerea formulată de petiționara

F.A. împotriva rezoluției din 6 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău în Dosarul nr. 1464/P/2009, menținută prin rezoluția nr.

275/II/2/2010 din 10 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

Totodată, instanța de

fond a desființat rezoluțiile menționate și a trimis cauza procurorului în

vederea începerii urmăririi penale față de N.T. pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

La data de 31 martie

2009, creditoarea C.M. s-a adresat executorului judecătoresc N.T. cu o cerere

de executare, formându-se Dosarul nr. 64/2009, împotriva debitoarei F.A.,

privind recuperarea unei creanțe, respectiv a sumei de 1800 euro, reprezentând

un împrumut nerestituit și suma de 480 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Referitor la cuantumul sumelor restituite de debitoarea petiționară a existat

un litigiu civil (o contestație la executare ce a format obiectul Dosarului nr.

9089/279/2009) după care petenta a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău cu o plângere penală împotriva executorului judecătoresc cu motivarea că

acesta, după 6 luni, a dat o încheiere de îndreptare a unei erori materiale a

unui proces-verbal prin care s-a consemnat ce sume a plătit creditoarei.

Prin rezoluția

procurorului din data de 6 mai 2010 dată în Dosarul nr. 1464/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc N.T. cu motivarea că cercetările

efectuate nu au confirmat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu,

rezoluție menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău.

Instanța de fond,

sesizată cu plângere de petiționară, conform art. 278

1

C. proc. pen.,

a apreciat că se impune trimiterea cauzei la procuror pentru a se lua

declarații părților, și eventual altor persoane propuse de acestea cât și

personalului din cadrul biroului executorului judecătoresc pentru a se stabili

care era modalitatea legală de a se primi sumele de bani de la petiționara

debitoare, ce sume de bani s-au plătit, urmând ca din coroborarea probelor să

se stabilească dacă executorul judecătoresc a săvârșit sau nu infracțiunea de

abuz în serviciu.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău și intimatul N.T., învederându-se că soluția dată de procuror este

temeinică și legală, probatoriul este complet și nu se impune administrarea de

noi probe, astfel că se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârii

atacate și, pe fond, respingerea plângerii ca nefondată.

Recursurile sunt

fondate.

Așa cum rezultă din

actele aflate la dosar, procurorul de caz a administrat toate probele necesare

pentru aflarea adevărului, respectiv a solicitat copii certificate după Dosarul

de executare nr. 64/2009 privind pe creditoarea C.M. și pe debitoarea F.A., au

fost luate declarații părților, inclusiv intimatului N.T. și petentei F.A.,

probe din care nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale comise de executorul

judecătoresc cu ocazia executării unei hotărâri judecătorești.

Probele dispuse de

instanță a fi administrate sunt inutile și neconcludente atâta vreme cât

părțile au fost audiate, iar modalitatea în care s-au depus sumele de bani de

către petenta debitoare rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 4 iunie

2009 de executorul judecătoresc.

Este adevărat că,

ulterior, la cererea creditoarei C.M. executorul judecătoresc a întocmit

procesul-verbal din 23 noiembrie 2009 prin care s-a procedat la îndreptarea

erorii materiale strecurate în procesul-verbal din 4 iunie 2009, în care s-a

consemnat eronat că s-a primit suma de 4800 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată, în loc de suma de 480 RON corectă, însă această procedură nu încalcă

prevederile legale.

În condițiile în care

petenta avea cunoștință că prin Sentința civilă nr. 4570/2008 a Judecătoriei

Piatra Neamț a fost obligată la plata sumei de 1800 euro și 480 RON cheltuieli

de judecată și în condițiile în care în faza procedurii de executare silită nu

a achitat decât parțial debitul (1650 E în loc de 1800 E) este evident că suma

achitată cu titlu de cheltuieli judiciare nu putea fi de 4800 RON.

Pe de altă parte,

împotriva executării silite petenta a formulat o contestație la executare care

a fost respinsă la data de 21 aprilie 2010 de către Judecătoria Piatra Neamț,

prin Sentința civilă nr. 2107/2010.

În raport de

considerentele expuse rezultă că recursurile declarate sunt fondate și în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise, se va casa

sentința atacată și, pe fond, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a)

din același cod plângerea formulată de petentă va fi respinsă.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. petenta intimată va fi obligată la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul N.T.

împotriva Sentinței penale nr. 98 din 22 iulie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează hotărârea

atacată și rejudecând:

Respinge plângerea

formulată de petiționara F.A. împotriva rezoluției nr. 1464/P/2009 din 6 mai

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care o menține.

Obligă intimata petiționară

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 noiembrie 2010.