ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3859/2010

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 98 din data de 22 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 403/22/2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a admis plângerea formulată de petiționara F.A. împotriva rezoluției din 6 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1464/P/2009, menținută prin rezoluția nr. 275/II/2/2010 din 10 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Totodată, instanța de fond a desființat rezoluțiile menționate și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de N.T. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 31 martie 2009, creditoarea C.M. s-a adresat executorului judecătoresc N.T. cu o cerere de executare, formându-se Dosarul nr. 64/2009, împotriva debitoarei F.A., privind recuperarea unei creanțe, respectiv a sumei de 1800 euro, reprezentând un împrumut nerestituit și suma de 480 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Referitor la cuantumul sumelor restituite de debitoarea petiționară a existat un litigiu civil (o contestație la executare ce a format obiectul Dosarului nr. 9089/279/2009) după care petenta a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu o plângere penală împotriva executorului judecătoresc cu motivarea că acesta, după 6 luni, a dat o încheiere de îndreptare a unei erori materiale a unui proces-verbal prin care s-a consemnat ce sume a plătit creditoarei.

Prin rezoluția procurorului din data de 6 mai 2010 dată în Dosarul nr. 1464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc N.T. cu motivarea că cercetările efectuate nu au confirmat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, rezoluție menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Instanța de fond, sesizată cu plângere de petiționară, conform art. 278 1 C. proc. pen., a apreciat că se impune trimiterea cauzei la procuror pentru a se lua declarații părților, și eventual altor persoane propuse de acestea cât și personalului din cadrul biroului executorului judecătoresc pentru a se stabili care era modalitatea legală de a se primi sumele de bani de la petiționara debitoare, ce sume de bani s-au plătit, urmând ca din coroborarea probelor să se stabilească dacă executorul judecătoresc a săvârșit sau nu infracțiunea de abuz în serviciu.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimatul N.T., învederându-se că soluția dată de procuror este temeinică și legală, probatoriul este complet și nu se impune administrarea de noi probe, astfel că se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea plângerii ca nefondată. Recursurile sunt fondate. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, procurorul de caz a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, respectiv a solicitat copii certificate după Dosarul de executare nr. 64/2009 privind pe creditoarea C.M. și pe debitoarea F.A., au fost luate declarații părților, inclusiv intimatului N.T.

și petentei F.A., probe din care nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale comise de executorul judecătoresc cu ocazia executării unei hotărâri judecătorești. Probele dispuse de instanță a fi administrate sunt inutile și neconcludente atâta vreme cât părțile au fost audiate, iar modalitatea în care s-au depus sumele de bani de către petenta debitoare rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 4 iunie 2009 de executorul judecătoresc. Este adevărat că, ulterior, la cererea creditoarei C.M. executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din 23 noiembrie 2009 prin care s-a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurate în procesul-verbal din 4 iunie 2009, în care s-a consemnat eronat că s-a primit suma de 4800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de suma de 480 RON corectă, însă această procedură nu încalcă prevederile legale.

În condițiile în care petenta avea cunoștință că prin Sentința civilă nr. 4570/2008 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost obligată la plata sumei de 1800 euro și 480 RON cheltuieli de judecată și în condițiile în care în faza procedurii de executare silită nu a achitat decât parțial debitul (1650 E în loc de 1800 E) este evident că suma achitată cu titlu de cheltuieli judiciare nu putea fi de 4800 RON. Pe de altă parte, împotriva executării silite petenta a formulat o contestație la executare care a fost respinsă la data de 21 aprilie 2010 de către Judecătoria Piatra Neamț, prin Sentința civilă nr. 2107/2010. În raport de considerentele expuse rezultă că recursurile declarate sunt fondate și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. vor fi admise, se va casa sentința atacată și, pe fond, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) din același cod plângerea formulată de petentă va fi respinsă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta intimată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul N.T. împotriva Sentinței penale nr. 98 din 22 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează hotărârea atacată și rejudecând: Respinge plângerea formulată de petiționara F.A. împotriva rezoluției nr. 1464/P/2009 din 6 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care o menține. Obligă intimata petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2010.