ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3880/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 din 5 august

2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a dispus, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată

de petenta SC M. SRL Bacău, împotriva Rezoluției nr. 321/P/2009 din 04 august

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de

300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în

acest sens, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:

Petiționara SC M. SRL

Bacău a formulat, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. plângere

împotriva Rezoluțiilor nr. 821/P/2009 din 4 august 2009 și nr. 597/II/2/2009

din 23 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Petiționara SC M. SRL

a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva

intimatului avocat A.D.P., din cadrul Baroului București, care ar fi falsificat

mențiunile de pe angajamentul ferm de executare al contractului intervenit

între SC L.L.S.K.G. Austria și petentă, precum și pe factura din 17 ianuarie

2006, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că, se

pretinde, ar datora suma de 5000 euro.

Din actele și

lucrările dosarului întocmit de procuror, s-au constatat următoarele:

Prin Rezoluția nr.

321/P/2009 din 4 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a

dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de avocatul A.D.P., din cadrul Baroului

București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291

C. pen., întrucât „diferențele dintre cele două înscrisuri amintite mai sus se

datorează faptului că acestea s-au întocmit în mai multe exemplare iar

diferențele constau în poziția diferită a semnăturilor și a ștampilei precum și

mențiuni ulterioare".

SC M. SRL Bacău, prin

avocat Ț.A., a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul D.A.P. din

cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 și art. 291 C. pen., întrucât

s-a apreciat: de către petentă, că documentele anexate la somația de plată

formulată de avocatul D.A.P. sunt contrare realității, prin faptul că nu

coincid cu copiile anexate la ea, susținându-se în plângerea penală că unele au

fost întocmite în fals de acesta, iar altele au fost doar folosite.

Din actele

premergătoare efectuate a rezultat că între SC L.L.S.K.G., cu sediul în H., Austria,

și SC M. SRL Bacău au existat relații comerciale în cadrul cărora s-a încheiat

„Angajamentul Ferm de execuție a contractului" și factura din 17 ianuarie

contractului", cât și cel al facturii din 17 ianuarie 2006, anexate în

copie la somația de plată introdusă de avocatul D.A.P., diferă de cele

existente la petentă, se explică prin aceea că cele două documente au fost

întocmite în mai multe exemplare, iar diferențele dintre acestea nu se referă

la conținutul lor, ci doar la poziția diferită în care au fost aplicate

ștampilele și semnăturile părților, cât și a unor mențiuni ulterioare făcute pe

unele dintre aceste exemplare, aspecte care prin ele însele nu constituie

falsuri.

Față de cele de mai

sus s-a apreciat de către procuror că infracțiunile sub aspectul cărora au fost

efectuate cercetări în cauză nu există.

Prin sentința

Judecătoriei Bacău, pronunțată la 08 aprilie 2009 în Dosarul nr. 17077/180/2008

privind somația de plată introdusă de SC L.L.S.K.G., s-a admis cererea

creditoarei și a fost obligată debitoarea SC M. SRL Bacău să achite diferența

de preț în sumă de 5000 euro și penalități suma de 4805 euro, în echivalentul

în RON.

Împotriva rezoluției

emisă de procuror a formulat plângere petenta, la procurorul ierarhic superior.

Prin Rezoluția nr. 597/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă plângerea petentei ca nefondată.

Petenta a atacat

rezoluția cu plângere în fața instanței, în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., arătând că nu s-a bucurat de un proces echitabil în sensul art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că nu s-au efectuat toate

probatoriile solicitate, și anume o expertiză contabilă și audierea

făptuitorului.

Judecătorul primei

instanțe a menționat că plângerea reglementată în dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva

soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Cu privire la primele

susțineri ale petentei, cum că procurorul nu ar fi efectuat toate probatoriile

necesare pentru aflarea adevărului, judecătorul a reținut următoarele:

Potrivit art. 224 C.

proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi

penale. Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:

- completează

informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor

constatări care să determine începerea urmării penale;

- verifică

informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu

realitățile faptice ale cauzei;

- fundamentează

convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire

penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.

În cauză, s-a

constatat că există ultima variantă, când din actele premergătoare efectuate a

rezultat soluția neînceperii urmăririi penale. Actele premergătoare fiind

facultative, ele pot fi și limitate de către organul de urmărire penală. S-a

apreciat nefondată critica în sensul că în această fază premergătoare nu au

fost administrate toate datele, apreciate de petenta ca fiind necesare

soluționării dosarului, critică care nu constituie o încălcare a vreunei

dispoziții legale.

Din interpretarea

textelor legale citate, rezultă - în opinia primei instanțe - că actele

premergătoare sunt limitate cantitativ și calitativ la îndeplinirea

activităților necesare atingerii scopului lor legal, astfel că sub acest aspect

susținerile petentei sunt nefondate. De altfel, nici chiar în sesizarea penală

nu se precizează care ar fi modalitatea în care ar fi fost falsificate cele

două înscrisuri amintite, doar se pretinde că suma de 5000 de euro în litigiu

ar fi fost achitată. Fără a face aprecieri referitoare la datorarea sumei de

5000 de euro, aspect care a făcut obiectul somației de plată, instanța de fond

a constatat că, de fapt, creditoarea nu invocă că nu ar fi primit avansul de

5000 de euro, mai ales că exemplarul aflat în posesia petentei poartă această

mențiune sub semnătura intimatului avocat A.D.P., avocatul SC L.L.S.K.G.

În consecință, în

opinia judecătorului primei instanțe, aspectele invocate de petentă privesc

relații comerciale între două societăți, precum și aspecte de drept civil

referitoare la dovada plății. În mod corect s-a reținut atât de către

procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic

superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege

pentru a putea reține săvârșirea de către intimat a infracțiunilor prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.,

aspectele sesizate nefiind confirmate.

Împotriva sentinței,

în termen legal, petenta a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate

în partea introductivă a deciziei.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

În conformitate cu

dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5

2

din C. proc. pen., precum

și cu cele ale art. 23 alin. (1) din Constituția României, orice cetățean

beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare

penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile

prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De

altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în

vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua

acte premergătoare.

În respectarea

acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte

prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr.

321/P/2009 care conține înscrisurile cu relevanță probatorie necesare completei

și legalei soluționării a plângerii penale, mai precis a constatării

temeiniciei necesității declanșării procedurii judiciare prin începerea urmării

penale față de persoana acuzată.

În urma efectuării

acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale

formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a

vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii

temeinice - în sensul art. 68

1

C. proc. pen. - care să justifice

presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare

a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența unuia dintre cazurile prevăzute de

art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Efectuarea actelor de

cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), inclusiv ascultarea

presupusului făptuitor, efectuarea unor confruntări și efectuarea unei

expertize contabile - astfel cum susține petenta recurentă - ar fi fost legal

posibilă numai în măsura în care, din conținutul actelor premergătoare, nu ar

fost constatată incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale.

Înalta Curte

apreciază, examinând actele și lucrările Dosarului penal nr. 321/P/2009, că

procurorul a procedat la efectuarea unei anchete elective, având ca obiect

stabilirea eventualei vinovății penale a intimatului, nefiind întemeiată

critica petentei recurente cu privire la insuficiența materialului probator,

critică care ar justifica - în opinia sa - trimiterea cauzei la procuror cu

indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate, și prin care

anume mijloace de probă

[

astfel cum dispune art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen.].

În final, Înalta

Curte constată că atât rezoluțiile atacate, cât și sentința recurată, sunt

motivate în fapt și în drept, cu ample argumente care fac lipsită de utilitate

o eventuală reluare în cuprinsul prezentei decizii, cu atât mai mult cu cât

recurentul petent nu a relevat aspecte noi, în fapt și în drept.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul petentei.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC M. SRL Bacău împotriva Sentinței

penale nr. 102 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CT