ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4337/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4337/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 108 din
9 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,
în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă
ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva ordonanței de
neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bacău în Dosarul nr. 1423/P/2009.
S-a menținut
soluția atacată.
În
conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat
petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare.
S-a reținut
că prin plângerea înregistrată la această instanță s-a solicitat de către
petentul P.C. desființarea rezoluției dispusă la data de 02 iulie 2010 cu nr. 321/11/2/2010
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău precum și
ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 30 martie 2010 în
Dosarul nr. 1423/P/2009 și trimiterea cauzei către Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Bacău în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților T.D.,
B.G., N.M., C.E., P.C.N., G.D., R.D.D., I.L. și R.E.G.
În motivarea
plângerii s-a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu a dispus
și efectuat cercetări împotriva tuturor persoanelor incriminate de petent, au
fost încălcate prevederile art. 62 - 67 C. proc. pen. refuzându-se petentului
dreptul de a fi audiat și de a formula probatorii, soluțiile atacate fac
referire doar la „soluțiile” dispuse de intimați și nu la abuzurile acestora,
nu s-a făcut dovada administrării probatoriului cu privire la avocatul R.E.G.
Au fost
depuse înscrisuri de către petent, respectiv xerocopii după plângeri penale și
soluțiile contestate. în cauză s-a procedat la atașarea Dosarului nr. 1423/P/2009
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Procedând la
analiza soluțiilor contestate în raport de actele și lucrările dosarului și de
motivele invocate de petent Curtea de Apel a reținut următoarele:
Prin
ordonanța din data de 30 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 1423/P/2009 s-a
dispus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău neînceperea urmăririi
penale față de intimații T.D., B.G., N.M., C.E., P.C.N., G.D., R.D.D., I.L. și
R.E.G.
În motivarea
soluției s-a arătat că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Bacău, P.C. a susținut faptul că persoanele menționate, în calitate de
organe de urmărire penală, și respectiv magistrați, nu au respectat
dispozițiile legale cu ocazia efectuării cercetării penale, a cercetării
judecătorești și a soluționării căilor de atac într-o cauză de natură penală în
care a avut calitatea de învinuit, acuzându-i și de săvârșirea unor infracțiuni
de corupție.
D.N.A. -
Serviciul Teritorial Bacău, prin ordonanța nr. 103/P/2009 din 28 septembrie 2009
a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.D. - comisar în cadrul Poliției
mun. Moinești, B.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, N.M.
și C.E. procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, P.C.N. - judecător
la Judecătoria Moinești, G.D., R.D.D., I.L. - judecători la Tribunalul Bacău și
R.E.G. - avocat în cadrul Baroului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de
luare de mită prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 și
7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece această faptă nu există.
S-a reținut
faptul că din verificările efectuate în cauză nu s-au conturat indicii de
săvârșire a unor fapte de corupție de către comisarul T.D., avocatul R.E.G. sau
magistrații implicați în soluționarea cauzei penale în care a fost sancționat
petentul.
Prin
plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, P.C., în
concret, a susținut următoarele față de ofițerul de poliție T.D., magistrații
implicați în soluționarea dosarului în care a fost implicat ca învinuit și
respectiv avocatul R.E.G. care a acordat asistență juridică acestuia:
- comisarul T.D.
nu a respectat dispozițiile legii penale și procesual penale cu ocazia
cercetărilor efectuate în Dosarul cu număr de înregistrare unic 786/P/2008 la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești în care petentul a fost cercetat pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Astfel, cauza nu a fost lămurită sub
toate aspectele, mijloacele de probă administrate în cauză cu referire în
special la declarațiile martorilor, au fost analizate superficial apreciind că
în cauză cercetările au fost efectuate „în mod tendențios, eronat, abuziv și
incomplet".
În mod greșit
s-a dispus începerea urmăririi penale și finalizarea cercetărilor prin
referatul de terminare a urmăririi penale prin care s-a propus trimiterea în
judecată a petentului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
- procurorul
B.G., în mod greșit a confirmat începerea urmăririi penale prin rezoluția nr. 786/
P din 07 aprilie 2008 și a dispus sancționarea administrativă prin ordonanța
din 18 iunie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.
208 alin. (1) - (2), alin. (2) lit. i) C. pen.
- prim
procurorul N.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești în mod greșit
a respins plângerea petentului împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire
penală nr. 786/ P din 18 iunie 2008.
- sentința
penală nr. 447 din 22 octombrie 2008 a Judecătoriei Moinești, pronunțată de
judecătorul P.C.N. prin care s-a respins plângerea formulată de petent
împotriva soluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești nu
a ținut seama de mijloacele de probă administrate în cauză, iar unele aspecte
din considerentele hotărârii nu sunt reale.
- Decizia penală
nr. 136/R/2009 a Tribunalului Neamț pronunțată de judecătorii G.D., R.D.D. și I.L.,
prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petent este greșită
precum și concluziile puse de către procurorul C.E. din cadrul Parchetului de
pe lângă Tribunalul Bacău care a participat la judecarea cauzei.
- avocatul R.E.G.
nu i-a acordat asistență juridică corespunzătoare în Dosarul nr. 3349/260/2008
al Judecătoriei Moinești care a avut ca obiect plângerea formulată de P.C. împotriva
soluțiilor adoptate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
- P.C. a fost
cercetat în calitate de învinuit în Dosarul cu nr. de înregistrare unic
786/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.
i) C. pen.
S-a reținut
că învinuitul a sustras gaz natural prin intervenția frauduloasă asupra
instalației de contorizare de la locuința sa din mun. Moinești, cauzând un
prejudiciu SC E.G. distribuție Onești în sumă de 6390,15 lei. Cercetările a
fost efectuate de comisarul T.D. din cadrul Poliției mun. Moinești fiind
finalizate prin referatul de terminare a urmăririi penale din 04 iunie 2008.
Prin
ordonanța nr. 786/P/2008 din 18 iunie 21008 B.G., procuror la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Moinești a dispus scoaterea de sub urmărire penală a înv. P.C.
și aplicarea sancțiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 1.000 lei.
Această
soluție a fost menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Moinești - N.M., care prin ordonanța nr. 335/II/2/2008 a dispus respingerea ca
neîntemeiată a plângerii petentului P.C.
Fapta a fost
reținută în baza mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv
procesele verbale de sesizare și de constatare ale SC E.G., procesul verbal de
verificare metrologică, declarațiile martorilor, raportul de constatare al
Direcției Regionale de Metrologie Legală Bacău.
Prin acest
din urmă raport s-a stabilit că modificările aduse contorului de gaze ridicat
de la locuința învinuitului prin găurirea membranei conduc la modificarea
înregistrării gazului metan conform buletinului de expertiză metrologică din 18
aprilie 2008 emis în urma expertizei.
Judecătorul P.C.N.
prin sentința penală nr. 447 din 22 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul 3349/260/2008
a dispus respingerea plângerii formulate de P.C. împotriva ordonanțelor de
scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter
administrativ nr. 786/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești și
respectiv a rezoluției nr. 335/II/2/2008.
Potrivit
împuternicirii avocațiale nr. 055467 din 19 septembrie 2008 avocatul R.E.G. a
acordat asistență juridică petentului P.G. în Dosarul nr. 3349/260/2008 al
Judecătoriei Moinești formulând și plângere împotriva ordonanței nr. 335/II/2/2008
a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești. Asistența juridică a fost
acordată petentului, în fața instanțe de judecată la termenul din 22 octombrie 2008
când au avut loc dezbaterile în dosarul menționat, cu respectarea dispozițiilor
legale.
Prin Decizia penală
nr. 136/R/2009 pronunțată în Dosarul 3349/260/2008 a Tribunalului Bacău,
judecători fiind G.D., R.D.D. și I.L., s-a respins ca nefondat recursul
declarat de P.C. împotriva sentințe penale nr. 447 din 22 octombrie 2008
pronunțată de Judecătoria Moinești.
La judecarea
cauzei a participat procurorul C.E. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bacău.
Controlul
legalității și temeiniciei, efectuat de judecătorii instanței superioare, ca
urmare a exercitării unei căi legale de atac, nu poate caracteriza conținutul
vreunei fapte de natură penală.
Împotriva
ordonanței s-a făcut plângerea la procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Bacău, respinsă prin rezoluție din 02 iulie 2010. S-a arătat în
motivarea acestei soluții că prin rezoluția nr. 1423/P/2009 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.D.,
B.G., N.M., C.E., P.C.N., G.D., R.D.D., I.L., R.E.G., cercetați sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, 259, 260 și 268 C. pen.,
întrucât faptele nu există și disjungerea cauzei față de Z.S. în vederea
continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, de
către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Din
verificările efectuate s-a stabilit următoarea situație de fapt:
Petentul a
fost cercetat în Dosarul nr. 786/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Moinești în care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), (2) lit. i) C. pen. și
aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, soluție rămasă definitivă
ca urmare a respingerii plângerilor la soluție formulate de către P.C.
Nemulțumit de
sancționarea sa administrativă, petentul a solicitat efectuarea de cercetări
față de lucrătorii de poliție, procurorii, judecătorii și apărătorul care i-a
acordat asistență juridică considerând că nu se face vinovat de comiterea
vreunei infracțiuni.
Din probele
administrate în cauză a rezultat faptul că persoanele care au instrumentat Dosarul
nr. 786/P/2008 sau care au participat la judecarea cauzei în diverse stadii
procesuale au respectat dispozițiile legale în materie, neexistând suspiciuni
cu privire la săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
Referitor la
numitul Z.S., față de acesta s-a dispus disjungerea cauzei în vederea
continuării cercetărilor.
Referitor la
criticile aduse de petent soluțiilor menționate, Curtea opinează că ordonanța
de neîncepere îndeplinește exigențele impuse de prevederile art. 228 C. proc. pen.,
respectiv din cuprinsul actului de sesizare cât și a actelor premergătoare
rezultă se identifică cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii
penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptele nu există.
Se reține
astfel că în plângerea petentului sunt criticate în mod exclusiv modalitățile
de instrumentare a Dosarului penal nr. 786/P/2008 de către organele de urmărire
penală și procuror și, ulterior, activitatea de judecată finalizată cu sentința
penală nr. 447 din 22 octombrie 2008 a Judecătoriei Moinești și cu Decizia penală
nr. 136/R/2009 a Tribunalului Bacău. în ceea ce privește pe avocatul R.E.G. este
reclamată modalitatea de acordare a asistenței juridice în Dosarul nr. 3349/260/2008
al Judecătoriei Moinești, precum și faptul că acesta nu i-a eliberat chitanță
pentru toată suma încasată cu titlu de onorariu de la petent.
În mod
justificat s-a reținut, atât în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale cât
și în rezoluția procurorului general prin care a fost soluționată plângerea
petentului împotriva acestei ordonanțe că nu există nici un fel de suspiciuni
cu privire la conotațiile penale ale activității persoanelor menționate în
legătură cu activitățile de serviciu desfășurate în dosarele penale care îl
privesc pe petent (dosarul de urmărire penală și dosarele din instanță).
Analizând
plângerea penală formulată de petent se observă că acesta formulează acuzații
vădit nefondate, persoanelor vizate imputându-se îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu iar nu neîndeplinirea cu rea-credință a acestora. De exemplu intimatul
T.D. este acuzat că a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale cu
propunere de emitere a rechizitoriului, aspect care în opinia petentului ar
constitui o „antepronunțare", intimatul B.G. că a confirmat începerea
urmăririi penale pe baza probatoriului întocmit de polițist, deși aceste
activități au fost îndeplinite cu respectarea prevederilor art. 228 C. proc. pen.
ș.u. Tot în acest sens intimata C.E. este acuzată că în calitatea sa de
procuror de ședință a solicitat respingerea recursului declarat de petent iar
intimata P.C.E. că a motivat hotărârea judecătorească în sens defavorabil
petentului.
Față de
aceste împrejurări, nu se impunea o aprofundare a cercetărilor de către
organele de urmărire penală în sensul audierii persoanei care a formulat
plângere, cât și a persoanelor vizate în aceasta. în acest sens, partea
vătămată nu beneficiază de „dreptul de a fi audiată", astfel cum susține,
declarațiile părții vătămate fiind utile soluționării cauzei atunci când din
aspectele sesizate rezultă un minim de indicii cu privire la săvârșirea de
infracțiuni, condiție care nu s-a îndeplinit în speță.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs petentul P.C., solicitând trimiterea cauzei
spre rejudecare și arătând că își menține toate acuzațiile aduse intimaților.
Examinând
hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În speță,
prin plângerea penală formulată împotriva intimaților, petentul a criticat în
realitate modul în care aceștia au acționat, în calitate de procurori,
judecători, ofițer de poliție și avocat, cu ocazia cercetărilor penale și a
judecății (inclusiv în calea de atac) într-o cauză penală în care petentul a
avut calitatea de învinuit.
În acest
context, Curtea reține că procedura înscrisă în art. 278
1
C. proc. pen.
nu poate substitui și nici suplimenta căile de atac ce pot fi exercitate
împotriva soluțiilor date de magistrați într-o cauză dată.
Prin
urmare,nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de
soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele
recunoscute de lege,neputându-se obține o suplimentare a gradelor de
jurisdicție și nici o cenzurare a soluției dispuse/pronunțate, prin promovarea
unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care a(u)
soluționat cauza.
În privința
intimatului T.D., comisar de poliție, actele întocmite de către acesta au fost
cenzurate de procurorul care a supravegheat urmărirea penală în cauză, iar
soluția de scoatere de sub urmărire penală a fost verificată de instanțe în
procedura declanșată de către petent conform art. 278
1
C. proc. pen.
În fine, în
privința intimatului R.G., avocat care a acordat asistență juridică petentului.
Curtea reține că potrivit art. 38 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și
exercitarea profesiei de avocat, nerespectarea imputabilă a îndatoririlor
profesionale de către un avocat poate atrage răspunderea disciplinară a acestuia.
În concluzie,
Curtea constată că în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a
instrumentat plângerea penală,respectiv de către procurorul ierarhic superior
acestuia, cât și de către instanța de fond, că în cauză nu există indicii cu
privire la săvârșirea unor fapte penale de către intimați, astfel încât
recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor
judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.C. împotriva sentinței
penale nr. 108 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală,
cauze minori și familie.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 2 decembrie 2010.