ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4141/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin

Sentința penală nr. 112 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea petentului S.M. formulată împotriva

Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, din 22 octombrie 2009, ca nefondată.

A fost menținută rezoluția sus-menționată.

În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat

petentul la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău sub nr. 400/32/2009, petentul S.M. a atacat Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

din data de 22 octombrie 2009 față de făptuitorul G.N., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 146 C. pen., întrucât nu s-a confirmat

existența acestor infracțiuni.

În motivarea plângerii, petentul arată că este nemulțumit de

soluția dispusă de procuror întrucât acesta nu a făcut nici o cercetare, iar

Rezoluția nr. 635/P/2009 nu are autoritate de lucru judecat.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține:

Prin Rezoluția din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că la data de 2 octombrie 2009, la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost înregistrată sesizarea

numitului S.M., care solicită, în continuare, efectuarea cercetărilor penale

față de domnul executor judecătoresc G.N.

Efectuând verificări la grefa parchetului, s-a constatat că

în data de 14 septembrie 2009 s-a pronunțat Rezoluția nr. 635/P/2009, în cauza

cu același număr, având ca obiect exact aceleași fapte reclamate și în prezenta

plângere.

Prin Rezoluția din 2 iunie 2009, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii

împotriva primei rezoluții, arătând că petentul nu a mai formulat cereri

suplimentare, iar fapte și împrejurări noi nu au intervenit.

În termen legal, petentul a formulat plângere conform art.

278

1

C. proc. pen., pe care a depus-o la instanța competentă.

Analizând plângerea petentului, actele și lucrările

dosarului de cercetare penală atașat, instanța constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 635/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceleași

fapte și aceleași persoane față de care s-a cerut cercetarea prin prezenta

plângere penală.

Acest aspect nu este contestat de petent, singura sa

solicitare privind o nouă cercetare, întrucât soluția procurorului nu se bucură

de autoritate de lucru judecat.

În primul rând trebuie arătat că rezoluția sus-menționată nu

a fost atacată de petent. Chiar dacă actul procurorului nu are, într-adevăr,

autoritate de lucru judecat, acesta neavând atribuții jurisdicționale,

procedura penală română prevede o singură modalitate prin care o faptă poate fi

din nou cercetată.

S.M. nu a făcut apel la modalitatea procesuală oferită de

lege, alegând să formuleze o nouă plângere penală.

Rezultă că în mod corect procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea

formulată de petentul S.M. este nefondată, urmând să o respingă în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin raportare la art. 228

alin. (7) C. proc. pen.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs

petentul S.M., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia

rejudecării a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale a executorului judecătoresc G.N. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

La termenul de judecată de astăzi, 19 noiembrie 2010, a fost

înaintată de către recurentul S.M. o cerere de sesizare a Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., motivând că în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. „judecătorul nu judecă, ci doar

controlează actele procurorului, această activitate trebuie suportată de stat,

iar dacă legiuitorul ar fi dorit ca pe procedura art. 278

1

C. proc.

pen. să perceapă cheltuieli, ar fi făcut-o”.

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate

invocate, Înalta Curte are în vedere că aceasta nu întrunește una din

condițiile cumulative prevăzută de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,

republicată, privind organizarea Curții Constituționale, respectiv aceea de a

avea legături cu soluționarea cauzei.

Or, în speța de față se invocă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

potrivit cărora „în cazul declarării apelului ori recursului sau al

introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de

către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau

cererea”, ceea ce generează consecința că prin ipoteză ar exista o legătură

între soluționarea plângerii petiționarului împotriva soluției procurorului de

netrimitere în judecată în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen. și dispoziția de obligare la cheltuieli judiciare către stat, ocazionate

de procesul în care judecătorul a pronunțat una din soluțiile prevăzute de art.

278

1

alin. (8) lit. a) tezele I - III C. proc. pen.

Astfel, în speță, o atare dispoziție de obligare la

cheltuieli judiciare către stat nu generează niciun efect cu privire la soluția

ce se dispune pentru oricare din tezele normative ale textului de lege ultim

indicat.

De altfel, prin Decizia de recurs în interesul legii a

secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXXII (82) din

2007 s-a statuat că în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art.

278

1

C. proc. pen. împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere

în judecată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi

suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în

raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele,

așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., are

în vedere că acesta se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât prima instanță, prin conformare la

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a examinat Rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău (menținută prin Rezoluția din 2 iunie 2010 a

Procurorului general al aceleiași unități de parchet) pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul de urmărire penală și în lipsa unor înscrisuri noi

prezentate, a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarului S.M.

împotriva acesteia este nefondată, întrucât prin Rezoluția nr. 635/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de G.N. și A.L., întrucât faptele reclamate nu există, plângere ce

a căpătat autoritate de lucru judecat prin respingerea plângerilor la soluție

formulate de către petent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale,

reținând că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

S.M. împotriva Sentinței penale nr. 112 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția penală cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2010.