ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4141/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 112 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea petentului S.M. formulată împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 22 octombrie 2009, ca nefondată. A fost menținută rezoluția sus-menționată. În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 400/32/2009, petentul S.M.

a atacat Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din data de 22 octombrie 2009 față de făptuitorul G.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 146 C. pen., întrucât nu s-a confirmat existența acestor infracțiuni. În motivarea plângerii, petentul arată că este nemulțumit de soluția dispusă de procuror întrucât acesta nu a făcut nici o cercetare, iar Rezoluția nr. 635/P/2009 nu are autoritate de lucru judecat. Din actele și lucrările dosarului, instanța reține: Prin Rezoluția din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că la data de 2 octombrie 2009, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost înregistrată sesizarea numitului S.M., care solicită, în continuare, efectuarea cercetărilor penale față de domnul executor judecătoresc G.N.

Efectuând verificări la grefa parchetului, s-a constatat că în data de 14 septembrie 2009 s-a pronunțat Rezoluția nr. 635/P/2009, în cauza cu același număr, având ca obiect exact aceleași fapte reclamate și în prezenta plângere. Prin Rezoluția din 2 iunie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluții, arătând că petentul nu a mai formulat cereri suplimentare, iar fapte și împrejurări noi nu au intervenit. În termen legal, petentul a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen., pe care a depus-o la instanța competentă. Analizând plângerea petentului, actele și lucrările dosarului de cercetare penală atașat, instanța constată următoarele: Prin rezoluția nr. 635/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceleași fapte și aceleași persoane față de care s-a cerut cercetarea prin prezenta plângere penală.

Acest aspect nu este contestat de petent, singura sa solicitare privind o nouă cercetare, întrucât soluția procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat. În primul rând trebuie arătat că rezoluția sus-menționată nu a fost atacată de petent. Chiar dacă actul procurorului nu are, într-adevăr, autoritate de lucru judecat, acesta neavând atribuții jurisdicționale, procedura penală română prevede o singură modalitate prin care o faptă poate fi din nou cercetată. S.M. nu a făcut apel la modalitatea procesuală oferită de lege, alegând să formuleze o nouă plângere penală. Rezultă că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale. Față de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea formulată de petentul S.M.

este nefondată, urmând să o respingă în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin raportare la art. 228 alin. (7) C. proc. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul S.M., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a executorului judecătoresc G.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. La termenul de judecată de astăzi, 19 noiembrie 2010, a fost înaintată de către recurentul S.M. o cerere de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., motivând că în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. „judecătorul nu judecă, ci doar controlează actele procurorului, această activitate trebuie suportată de stat, iar dacă legiuitorul ar fi dorit ca pe procedura art. 278 1 C. proc. pen. să perceapă cheltuieli, ar fi făcut-o”. 1. Examinând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocate, Înalta Curte are în vedere că aceasta nu întrunește una din condițiile cumulative prevăzută de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea Curții Constituționale, respectiv aceea de a avea legături cu soluționarea cauzei. Or, în speța de față se invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., potrivit cărora „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea”, ceea ce generează consecința că prin ipoteză ar exista o legătură între soluționarea plângerii petiționarului împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. și dispoziția de obligare la cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de procesul în care judecătorul a pronunțat una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. a) tezele I - III C. proc. pen. Astfel, în speță, o atare dispoziție de obligare la cheltuieli judiciare către stat nu generează niciun efect cu privire la soluția ce se dispune pentru oricare din tezele normative ale textului de lege ultim indicat.

De altfel, prin Decizia de recurs în interesul legii a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXXII (82) din 2007 s-a statuat că în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea. 2. Pe fondul recursului declarat de petiționarul S.M., Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., are în vedere că acesta se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Aceasta întrucât prima instanță, prin conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a examinat Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău (menținută prin Rezoluția din 2 iunie 2010 a Procurorului general al aceleiași unități de parchet) pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarului S.M. împotriva acesteia este nefondată, întrucât prin Rezoluția nr. 635/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.N. și A.L., întrucât faptele reclamate nu există, plângere ce a căpătat autoritate de lucru judecat prin respingerea plângerilor la soluție formulate de către petent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 112 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2010.