ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 149/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 53 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1175/P/2009, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2009 din 4 februarie 2010. A fost menținută rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuielile judiciare.

S-a reținut că sub numărul nr. 123/32/2010 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău plângerea formulată de petentul D.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1175/P/2009. În conținutul plângerii adresată instanței, petentul a considerat în esență că magistrații judecători A.S., Z.C. și C.M. față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluția atacată au săvârșit faptele reclamate în plângerea sa, a solicitat pe calea acestei plângeri trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale și continuarea cercetărilor. Examinând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus de neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători A.S., Z.C.

și C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut: Petentul D.P. a formulat o plângere în referire la magistrații S.A., C.Z. și M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. În cauză, s-a invocat de către petentul D.P. că ocazionat de judecarea unor cauze civile referitoare la drepturile succesorale ar fi fost prejudiciat prin hotărârile adoptate în cauză. S-a mai invocat faptul că nu i s-ar fi făcut o partajare justă, că i s-au refuzat anumite cereri, cum ar fi cercetarea la fața locului etc. Cele sesizate de petent vizează dosarele civile nr. 850/103/2006, nr. 203/RC/2006, nr. 3586/103/2008, nr. 578/2005 ale Judecătoriei Roman și Tribunalului Neamț.

Întrucât acele cauze sunt în curs de judecată în diferite faze ale procesului civil, petentul are posibilitatea formulării de probatorii și diferite cereri utile cauzei. De altfel și plângerea petentului D.P. are un caracter general, formulând multiple sesizări în loc să-și valorifice drepturile procesuale, ce rezultă în cauză. Trebuie tot astfel reținut că asupra aspectelor legate de fondul soluțiilor pronunțate prin sentințele civile invocate, se face mențiunea că instanța de judecată este suverană în aprecierea pe care o face asupra concludenței probelor administrate în cadrul procedurii judiciare, justețea măsurilor luate se verifică tot în cadrul jurisdicțional, prin intermediul căilor de atac prevăzute și exercitate conform legii.

Tot astfel, interpretarea probatoriului administrat cu consecința stabilirii unei anume situații de fapt și a regulilor de drept aplicabile este de esența jurisdicției. De asemenea, conform normei constituționale prevăzute de art. 124 alin. (3), judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (republicată) și ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (republicată) privind organizarea judiciară, nu pot fi puse în discuție hotărârile judecătorești definitive, hotărârile care sunt supuse căilor de atac ordinare și extraordinare, precum și dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, punct de vedere exprimat de altfel și de Consiliul Superior al Magistraturii.

Petentul D.P. a avut și are posibilitatea utilizării cererilor propunerii de probatorii, cât și exercitării tuturor căilor de atac prevăzute de legislația civilă în vigoare. Așa fiind, întrucât în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunor abuzuri sau fapte penale de către magistrații implicați în soluționarea unor cauze civile în care petentul este parte, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Soluția atacată a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2008 din 4 februarie 2010, care a respins plângerea formulată de petentul D.P. Verificând, soluția procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentul D.P., Curtea a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal si temeinic.

În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în prezenta cauză, a stabilit că faptele imputate intimaților nu există. Actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă susținerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimații magistrați A.S., Z.C. și C.M. cu prilejul judecării unei cauze civile aflate pe rolul Judecătoriei Roman și Tribunalului Neamț. Analizând în concret natura criticilor invocate, Curtea de Apel a observat că acestea reprezintă de fapt nemulțumiri ale petentului referitoare la modalitatea de desfășurare a proceselor civile în care petentul are calitatea de parte și de administrare a probelor.

Curtea a reamintit că actele procesuale efectuate în cadrul unei proceduri jurisdicționale de către un magistrat judecător, nu pot fi supuse unui examen de legalitate și temeinicie decât în cadrul căilor de atac exercitate în condițiile legii, neputând face obiectul unei cercetări penale. Eventualele încălcări ale normelor de drept procesual și/sau substanțial de către judecătorul care a pronunțat o hotărâre judecătorească pot fi analizate numai către instanțele de control judiciar. Rezultă deci că organului de urmărire penală și/sau unei alte instanțe judecătorești îi este interzis prin Constituție și lege să facă cercetări și/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat, singura modalitate de cenzurare a actelor de procedură fiind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de către acesta, în condițiile legii.

Pentru cele ce preced, constatând că soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror, este legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată în cauză. Va menține rezoluția atacată. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul D.P., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a magistraților judecători intimate A.S., Z.C. și C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiționarul D.P. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât prima instanță, verificând plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. a petiționarului D.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1178/P/2009, menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2009 din 04 februarie 2010, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin conformare deplină la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat în mod legal și temeinic că din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca situație de fapt următoarele: Petentul D.P. a formulat o plângere în referire la magistrații S.A., C.Z. și M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. În cauză, se invocă de către recurentul petent D.P. că ocazionat de judecarea unor cauze civile referitoare la drepturile succesorale ar fi fost prejudiciat prin hotărârile adoptate în cauză. Se mai invocă faptul că nu i s-ar fi făcut o partajare justă, că i s-au refuzat anumite cereri, cum ar fi cercetarea la fața locului etc. Cele sesizate de recurentul petent, vizează dosarele civile nr. 850/103/2006, nr. 203/RC/2006, nr. 3586/103/2008, nr. 578/2005 ale Judecătoriei Roman și Tribunalului Neamț.

Întrucât acele cauze sunt în curs de judecată în diferite faze ale procesului civil, petentul are posibilitatea formulării de probatorii și diferite cereri utile cauzei. De altfel și plângerea petentului D.P. are un caracter general, formulând multiple sesizări în loc să-și valorifice drepturile procesuale, ce rezultă în cauză. Trebuie tot astfel reținut că asupra aspectelor legate de fondul soluțiilor pronunțate prin sentințele civile invocate, se face mențiunea că instanța de judecată este suverană în aprecierea pe care o face asupra concludenței probelor administrate în cadrul procedurii judiciare, justețea măsurilor luate se verifică tot în cadrul jurisdicțional, prin intermediul căilor de atac prevăzute și exercitate conform legii.

Tot astfel, interpretarea probatoriului administrat cu consecința stabilirii unei anume situații de fapt și a regulilor de drept aplicabile este de esența jurisdicției. De asemenea, conform normei constituționale prevăzute de art. 124 alin. (3), judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (republicată) și ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (republicată) privind organizarea judiciară, nu pot fi puse în discuție hotărârile judecătorești definitive, hotărârile care sunt supuse căilor de atac ordinare și extraordinare, precum și dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, punct de vedere exprimat de altfel și de Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul petent D.P. are posibilitatea utilizării cererilor propunerii de probatorii cât și exercitării tuturor căilor de atac prevăzute de legislația civilă în vigoare. Așa fiind, întrucât în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunor abuzuri sau fapte penale de către magistrații nominalizați intimați în soluționarea unor cauze civile în care petentul este parte, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.F.P. împotriva sentinței penale nr. 53 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.