ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 149/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 149/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința
penală nr. 53 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze
minori și familie, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,
s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.P. împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009
dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în
dosarul nr. 1175/P/2009, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului
de pe Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2009 din 4 februarie 2010.
A fost menținută
rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150
lei cheltuielile judiciare.
S-a reținut că sub
numărul nr. 123/32/2010 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău plângerea
formulată de petentul D.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1175/P/2009.
În conținutul
plângerii adresată instanței, petentul a considerat în esență că magistrații
judecători A.S., Z.C. și C.M. față de care s-a dispus neînceperea urmăririi
penale prin rezoluția atacată au săvârșit faptele reclamate în plângerea sa, a
solicitat pe calea acestei plângeri trimiterea cauzei procurorului în vederea
începerii urmăririi penale și continuarea cercetărilor.
Examinând actele si lucrările
dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 21
decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bacău, s-a dispus de neînceperea urmăririi penale față de magistrații
judecători A.S., Z.C. și C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în
serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen.
Pentru a pronunța
această soluție procurorul a reținut:
Petentul D.P. a
formulat o plângere în referire la magistrații
S.A., C.Z. și M.C., pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în
serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.
În
cauză, s-a invocat de către petentul D.P. că ocazionat de judecarea unor cauze
civile referitoare la drepturile succesorale ar fi fost prejudiciat prin
hotărârile adoptate în cauză. S-a mai invocat faptul că nu i s-ar fi făcut o
partajare justă, că i s-au refuzat anumite cereri, cum ar fi cercetarea la fața
locului etc.
Cele
sesizate de petent vizează dosarele civile nr. 850/103/2006,
nr. 203/RC/2006, nr. 3586/103/2008, nr. 578/2005
ale Judecătoriei Roman și
Tribunalului Neamț.
Întrucât
acele cauze sunt în curs de judecată în diferite faze ale
procesului civil, petentul are posibilitatea
formulării de probatorii și diferite
cereri utile cauzei. De altfel și
plângerea petentului D.P. are un caracter general, formulând multiple sesizări
în loc să-și valorifice drepturile procesuale, ce rezultă în cauză.
Trebuie
tot astfel reținut că asupra aspectelor legate de fondul soluțiilor pronunțate
prin sentințele civile invocate, se face mențiunea că instanța de judecată este
suverană în aprecierea pe care o face asupra concludenței probelor administrate
în cadrul procedurii judiciare, justețea măsurilor luate se verifică tot în
cadrul jurisdicțional, prin
intermediul
căilor de atac prevăzute și exercitate conform legii.
Tot
astfel, interpretarea probatoriului administrat cu consecința stabilirii unei
anume situații de fapt și a regulilor de drept aplicabile este de esența
jurisdicției.
De
asemenea, conform normei constituționale prevăzute de art. 124 alin. (3),
judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
În
conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (republicată)
și ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (republicată) privind
organizarea judiciară, nu pot fi puse în discuție hotărârile judecătorești
definitive, hotărârile care sunt supuse căilor de atac ordinare și
extraordinare, precum și dosarele aflate pe rolul
instanțelor de judecată,
punct de
vedere exprimat de altfel și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Petentul
D.P. a avut și are posibilitatea utilizării cererilor propunerii de probatorii,
cât și exercitării tuturor căilor de atac prevăzute de legislația civilă în
vigoare.
Așa
fiind, întrucât în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunor abuzuri sau
fapte penale de către magistrații implicați în soluționarea unor cauze civile
în care petentul este parte, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Soluția atacată a
fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe Curtea
de Apel Bacău nr. 31/II/2/2008 din 4 februarie 2010, care a respins plângerea
formulată de petentul D.P.
Verificând, soluția
procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentul D.P.,
Curtea a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal si
temeinic.
În mod corect
procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în prezenta cauză, a
stabilit că faptele imputate intimaților nu există.
Actele premergătoare
efectuate în cauză nu confirmă susținerile petentului referitoare la
modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimații
magistrați A.S., Z.C. și C.M. cu prilejul judecării unei cauze civile aflate pe
rolul Judecătoriei Roman și Tribunalului Neamț.
Analizând în concret natura
criticilor invocate, Curtea de Apel a observat că acestea reprezintă de fapt
nemulțumiri ale petentului referitoare la modalitatea de desfășurare a
proceselor civile în care petentul are calitatea de parte și de administrare a
probelor.
Curtea a reamintit că
actele procesuale efectuate în cadrul unei proceduri jurisdicționale de către
un magistrat judecător, nu pot fi supuse unui examen de legalitate și
temeinicie decât în cadrul căilor de atac exercitate în condițiile legii,
neputând face obiectul unei cercetări penale. Eventualele încălcări ale normelor
de drept procesual și/sau substanțial de către judecătorul care a pronunțat o
hotărâre judecătorească pot fi analizate numai către instanțele de control
judiciar.
Rezultă deci că
organului de urmărire penală și/sau unei alte instanțe judecătorești îi este
interzis prin Constituție și lege să facă cercetări și/sau aprecieri cu privire
la activitatea de judecată a unui magistrat, singura modalitate de cenzurare a
actelor de procedură fiind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor
judecătorești pronunțate de către acesta, în condițiile legii.
Pentru cele ce
preced, constatând că soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror,
este legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată
în cauză.
Va menține rezoluția
atacată.
II. Împotriva acestei
sentințe penale a declarat recurs petiționarul D.P., criticând-o ca
netemeinică, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea
începerii urmăririi penale a magistraților judecători intimate A.S., Z.C. și C.M.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Examinând actele și
lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat,
cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd
dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere
că recursul declarat de petiționarul D.P. se privește ca nefondat și urmează a
fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen.
Aceasta întrucât
prima instanță, verificând plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
alin.
(1) C. proc. pen. a petiționarului D.P. împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1178/P/2009, menținută prin
Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău
nr. 31/II/2/2009 din 04 februarie 2010, pe baza lucrărilor și a materialului
din dosarul cauzei, prin conformare deplină la dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen. și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat în
mod legal și temeinic că din examinarea actelor premergătoare efectuate în
cauză a rezultat ca situație de fapt următoarele:
Petentul D.P. a
formulat o plângere în referire la magistrații
S.A., C.Z. și M.C., pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în
serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.
În
cauză, se invocă de către recurentul petent D.P. că ocazionat de judecarea unor
cauze civile referitoare la drepturile succesorale ar fi fost prejudiciat prin
hotărârile adoptate în cauză. Se mai invocă faptul că nu i s-ar fi făcut o
partajare justă, că i s-au refuzat anumite cereri, cum ar fi cercetarea la fața
locului etc.
Cele
sesizate de recurentul petent, vizează dosarele civile nr. 850/103/2006,
nr. 203/RC/2006, nr. 3586/103/2008, nr. 578/2005
ale Judecătoriei Roman și
Tribunalului Neamț.
Întrucât
acele cauze sunt în curs de judecată în diferite faze ale
procesului civil, petentul are posibilitatea
formulării de probatorii și diferite
cereri utile cauzei. De altfel și
plângerea petentului D.P. are un caracter general, formulând multiple sesizări
în loc să-și valorifice drepturile procesuale, ce rezultă în cauză.
Trebuie
tot astfel reținut că asupra aspectelor legate de fondul soluțiilor pronunțate
prin sentințele civile invocate, se face mențiunea că instanța de judecată este
suverană în aprecierea pe care o face asupra concludenței probelor administrate
în cadrul procedurii judiciare, justețea măsurilor luate se verifică tot în
cadrul jurisdicțional, prin
intermediul
căilor de atac prevăzute și exercitate conform legii.
Tot
astfel, interpretarea probatoriului administrat cu consecința stabilirii unei
anume situații de fapt și a regulilor de drept aplicabile este de esența
jurisdicției.
De
asemenea, conform normei constituționale prevăzute de art. 124 alin. (3),
judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
În
conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (republicată)
și ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (republicată) privind
organizarea judiciară, nu pot fi puse în discuție hotărârile judecătorești
definitive, hotărârile care sunt supuse căilor de atac ordinare și
extraordinare, precum și dosarele aflate pe rolul
instanțelor de judecată,
punct de
vedere exprimat de altfel și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Recurentul
petent D.P. are posibilitatea utilizării cererilor propunerii de probatorii cât
și exercitării tuturor căilor de atac prevăzute de legislația civilă în
vigoare.
Așa
fiind, întrucât în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunor abuzuri sau
fapte penale de către magistrații nominalizați intimați în soluționarea unor
cauze civile în care petentul este parte, s-a dispus neînceperea urmăririi
penale.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul D.F.P. împotriva sentinței penale nr. 53 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 ianuarie 2011.