ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 155/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 95 din 25 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată în calitate de persoane vătămate de petenții G.D. și G.I. împotriva rezoluției din 12 decembrie 2008 dată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosar nr. 1155/P/2008 – confirmată la controlul administrativ ierarhic prin rezoluția nr. 33/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menționat – prin care a fost dispusă soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. („fapta nu există”) față de intimații făptuitori P.I., M.I. și C.L., lucrători de poliție în cadrul Secției nr. 2 Poliție Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și respectiv L.C. avocat în cadrul Baroului Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la distrugere și violare de domiciliu prevăzute de art. 25 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 192 C. pen., menținând rezoluția atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați petenții la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Prin plângerea amintită petenții au solicitat desființarea rezoluției procurorului nr. 1155/P/2008 din 12 decembrie 2008 și trimiterea dosarului aceluiași organ judiciar în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. susținând că actele premergătoare efectuate sunt incomplete pentru stabilirea adevărului judiciar, împiedicând astfel verificarea temeiniciei și legalității soluției de neîncepere a urmăririi penale în legătură cu existența faptelor ilicite sesizate ce au avut loc la data de 2 octombrie 2008. Instanța verificând rezoluția atacată în raport cu motivele invocate în plângere cât și din oficiu pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei – în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. – a confirmat situația de fapt soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. adoptat de procuror în care sens a reținut următoarele: - prin plângerea în baza art. 222 C. proc.

pen. formulată la data de 17 august 2008, numita G.D., în calitate de persoana vătămată, a solicitat efectuarea de cercetări față de P.I., lucrător în cadrul Poliției Municipiului Bacău și alți doi subofițeri de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și față de L.C., avocat în cadrul Baroului Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la distrugere și violare de domiciliu ce s-a pretins a fi fost comise în legătură cu folosința imobilului situat în municipiul Bacău, prin aceea că „în ziua de 2 octombrie 2008 instigați de doamna avocat L.C. care i-a spus domnului S.G.

că are dreptul să intre în imobilul sus-menționat, acesta însoțit de mai multe persoane a distrus mecanismele de închidere a porții și ale ușii de intrare în casă, pătrunzând fără drept în imobil” iar „de la secția 2 de Poliție ne-au însoțit (.) lucrători de poliție (.) care au efectuat cercetare la fața locului constatând distrugerile produse, fără a identifica însă toate persoanele găsite în locuință” și „au introdus în casă și apoi au permis unor infractori să rămână în imobil”. - actele premergătoare efectuate în cauză (declarații scrise ale persoanei vătămate și numiților G.A., P.I., L.C.G., M.I., S.G.E., R.D., S.I.L., P.L., B.M., M.M., P.C.O.G., D.D., copii hotărâri judecătorești, alte înscrisuri privind executarea silită) au relevat că la data de 29 septembrie 1998 soții S.G.

și S.N. au achiziționat de la SC „T.” SA Bacău un imobil situat în Bacău. Totodată, prin încheierea contractului respectiv s-a acordat cumpărătorilor un împrumut în sumă de 9.470.000 lei ROL, iar vânzarea imobilului a fost girată de G.A. și de fiica acesteia, G.D., care se obligau să ramburseze integral împrumutul dacă beneficiarul rămânea în restanță. La data de 10 decembrie 1997, printr-o procură specială încheiată la BNP I.S., numitul S.G. a împuternicit-o pe G.A. să se ocupe de toate formalitățile necesare pentru întocmirea actelor de vânzare ale imobilului, dată la care s-a încheiat și un contract de împrumut între numitele G.A. și G.D. și numitul S.G., prin care primele îl împrumutau pe acesta din urmă cu suma de 48.000.000 lei ROL.

În urma întocmirii procurii, G.A. s-a mutat în imobil pentru a se ocupa de întreținerea acestuia. La data de 5 septembrie 2007 numitul S.G. a deschis acțiune civilă la Judecătoria Bacău, prin care a solicitat, pe calea procedurii speciale a ordonanței prezidențiale, să dispună evacuarea numitei G.A. din imobilul situat în Bacău, iar prin sentința civilă nr. 1032 din 8 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 10139/189/2007 s-a dispus evacuarea numitei G.A. din imobil. În baza acestei hotărâri judecătorești, la data de 4 aprilie 2008, numitul S.G. s-a deplasat la imobilul respectiv, împreună cu executorul judecătoresc, ocazie cu care s-a constatat că numita G.A. nu mai locuiește în casă, în imobil fiind găsiți numiții G.I.

și G.D.; în această situație, numitul S.G. a formulat mai multe acțiuni la instanța de judecată, pentru evacuarea soților G., mai multe dosare fiind pe rolul Judecătoriei Bacău. La data de 2 octombrie 2008 numitul S.G., însoțit de mai multe persoane, s-a deplasat la imobilul de pe str., unde, prin efracție, a pătruns în locuință, după care a anunțat-o pe L.C., avocat în cadrul Baroului Bacău, care îl reprezenta în mai multe dosare; în baza împuternicirii avocațiale, numita L.C. s-a deplasat la imobilul respectiv, unde l-a găsit pe S.G. în curtea locuinței; aceasta nu a avut cunoștință de intenția lui S.G. de a pătrunde în imobil, iar în momentul în care aceasta a ajuns la fața locului, numitul S.G.

era deja în curtea locuinței. În urma acțiunii întreprinse de S.G., numiții G.I. și G.D. s-au deplasat la Secția 2 Poliție Bacău, unde au solicitat ajutorul organelor de poliție pentru evacuarea sus-numitului; urmare acestei sesizări, au fost anunțați agenții de poliție C.L. și M.I., care patrulau în zonă cu mașina de serviciu, pentru a se deplasa pe str., în vederea prevenirii unui eventual scandal: în baza ordinului primit, cei doi subofițeri s-au deplasat în mai multe rânduri pe str., însă nu au pătruns în imobil, deoarece nu au semnalat nici un incident. De asemenea, la fața locului s-a deplasat și un echipaj de poliție, printre care se afla și subinspector P.I. din cadrul Secției 2 Poliție Bacău, care au constatat că în imobilul de pe str. a pătruns prin forțarea încuietorii de la poartă și de la casă numitul S.G., împreună cu alte persoane.

În acest sens, au întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, în care s-a consemnat situația existentă și li s-a pus în vedere părților să evite un eventual scandal. Cu această ocazie, soții G. au solicitat restabilirea situației anterioare, în sensul evacuării numitului S.G. din casă, însă numitul P.I. le-a explicat că nu este de competența sa acest lucru și că urmează să se adreseze instanței de judecată. În baza situației fapt amintite apreciată ca fiind pe deplin lămuritoare pentru rezolvarea cauzei procurorul prin rezoluția nr. 1115/P/2008 din 12 decembrie 2008, confirmată ulterior pe procedura administrativă de control ierarhic prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 33/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009 - a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți pretinșii făptuitori și pentru toate faptele sesizate, pe temeiul inexistenței acestora prevăzut de art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Instanța a apreciat că situația de fapt arătată – contrar susținerilor petenților – reconstituie în mod complet și exact evenimentele ce au avut loc la data de 2 octombrie 2008 și justifică soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.10 lit. a) C. proc. pen. întrucât: a) lucrătorii de poliție s-au limitat la încheierea de acte de constatare cu respectarea dispozițiilor legale, restabilirea situației anterioare solicitată de petent – în speță în evacuarea din imobil a numitului care afirma un drept de proprietate asupra acestuia – se afla potrivit art. 170 C. proc. pen. , în competența procurorului ori a instanței de judecată; b) actele premergătoare efectuate în cauză au infirmat faptul că avocat L.C.

ar fi determinat în vreun fel pe S.G. și alte persoane – a sosit ulterior la fața locului – să săvârșească faptele de distrugere și violare de domiciliu. 2. Recursul declarat de petenții G.I. și G.D. prin mandatar G.A., reiterând solicitarea din plângere adresată primei instanțe de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., judecătorul pronunță soluția de admitere a plângerii, desființează rezoluția atacată și trimite dosarul procurorului în vederea începerii urmăririi penale atunci când actele premergătoare existente efectuate sunt insuficiente pentru judecarea cazului iar din cuprinsul acestora nu rezultă existența vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10 cu excepția celui de la art. b 1 . Învinuirile aduse intimaților lucrători de poliție/avocată privesc săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la distrugere și violare de domiciliu.

Actele premergătoare efectuate în cauză nu relevă existența vreunei fapte ilicite în sensul incriminărilor din art. 246/25 raportat la art. 217 alin. (1) și art. 192 C. pen., avându-se în vedere că: a) lucrătorii de poliție s-au limitat la încheierea de acte de constatare cu respectarea dispozițiilor legale, restabilirea situației anterioare solicitată de petent – în speță în evacuarea din imobil a numitului care afirma un drept de proprietate asupra acestuia – se afla potrivit art. 170 C. proc. pen., în competența procurorului ori a instanței de judecată; b) actele premergătoare efectuate în cauză au infirmat faptul că avocat L.C. ar fi determinat în vreun fel pe S.G. și alte persoane - a sosit ulterior la fața locului - să săvârșească faptele de distragere și violare de domiciliu.

În consecință sentința atacată cu recurs prin care a fost menținută rezoluția procurorului de neînceperii urmăririi penale în baza art. 228, alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. este temeinică și legală iar reformarea sa nu se justifică. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenții petiționari să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii G.I. și G.D. prin mandatar G.A. împotriva sentinței penale nr. 95 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurenții petiționari să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.