ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2007

Asupra recursului civil de față; Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului lași la data de 4 mai 2005, J.G. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului lași și SC T.I.I. SA, anularea dispoziției nr. 1107 din 4 aprilie 2005 de respingere a cererii privind restituirea în natură, prin compensare cu o suprafață egală de teren (499 mp) în zona Bucium și acordarea de despăgubiri bănești, precum și de efectuare a ofertei privind acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent. Tribunalul lași, prin sentința civilă nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului lași.

A dispus anularea dispoziției nr. 1107 din 4 aprilie 2005 emisă de Primarul municipiului lași. A obligat pe Primarul municipiului lași să-i acorde reclamantei J.G. măsurile reparatorii prin echivalent în ceea ce privește imobilul demolat situat în lași, și suprafața de teren de 499,60 mp situat la aceeași adresă. A respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC T.I.I. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 la restituirea imobilului în litigiu ce a aparținut autorilor săi.

S-a arătat că făcând aplicarea strictă a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-ar crea o vădită discriminare în ceea ce-i privește pe titularii cărora le-au fost preluate imobile cu destinația de locuință, în sensul că aceia ale căror imobile nu au fost demolate însă nu mai pot fi restituite în natură, în principal au dreptul la despăgubiri bănești, în timp ce titularii ale căror imobile cu destinația de locuință preluate abuziv au fost demolate, nu au dreptul la despăgubiri bănești, ci numai la celelalte trei forme reglementate de art. 9 alin. (2) din lege. Instanța a considerat astfel că nefiind posibilă restituirea către reclamantă în natură a imobilelor proprietate, ar fi o inechitate ca aceasta să fie obligată să accepte în loc de despăgubiri bănești, așa cum a solicitat, titluri de valoare nominală.

Pentru a da eficiență principiului reparării integrale a prejudiciului real suferit, legiuitorul a dispus restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a valorii corespunzătoare a imobilului la ziua plății, iar prin cele două expertize efectuate în cauză, aceasta a fost stabilită la 570.940.000 lei pentru construcția demolată și la 899.177.857 lei pentru suprafața de 500 mp teren. Prin decizia nr. 111 din 7 iulie 2006, Curtea de Apel lași, secția civilă, a respins apelurile declarate de J.G. și Primarul municipiului lași împotriva sentinței tribunalului, pe care a menținut-o.

Referitor la apelul reclamantei, curtea a constatat că în mod judicios tribunalul a reținut că aceasta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere că imobilul construcție de pe teren a fost demolat și că prima instanță a interpretat corect și Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel că apare ca nefondată critica privind neprecizarea în dispozitivul sentinței a valorii construcției și terenului. Instanța de apel a reținut că reclamantei nu este posibil să-i fie restituit terenul în natură, întrucât acesta se găsește pe domeniul public al municipiului lași și este ocupat de parcare auto, spații verzi, trotuare, conducte termice la sol și subterane, precum și o porțiune de carosabil, în atare situație fiind incident alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește apelul Primarului municipiului lași, Curtea a constatat că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică, respectând obiectul investirii. S-a reținut astfel că reclamanta s-a legitimat ca succesoare a lui M.V. și M.E. care au avut în proprietate în suprafața totală de 770 mp. Din aceasta doar 262 mp se găsesc în incinta intimatei-pârâte SC T.I. SA și stabilirea de măsuri reparatorii pentru respectivul teren nu formează obiectul prezentului dosar, astfel cum corect a conchis tribunalul. Ca atare, apar ca lipsite de relevanță trimiterile pârâtului la prevederile art. 25, art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001, reclamanta putând să-și valorifice, eventual, drepturile într-o altă procedură judiciară.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta, arătând că își menține motivele invederate în cererea de apel. A precizat că a criticat omisiunea primei instanțe de a stabili în ce constă echivalentul bănesc al imobilului demolat (casă de locuit), instanțele de judecată trebuind să evidențieze în dispozitivul hotărârii suma de bani pe care urmează să o primească la data executării (reactualizată). Totodată, a arătat că pârâtul trebuia să fie obligat a-i restitui suprafața de 499,9 mp din lași, din expertiză (necontestată) rezultând că terenul menționat se află în patrimoniul Primăriei lași. în cazul în care terenul nu poate fi restituit, a solicitat obligarea pârâtului la restituirea echivalentului în lei sau a unui alt teren într-o zonă urbanistică de referință, asemănătoare cu cea a terenului deținut de autorii săi și stabilită prin expertiză.

A arătat că a solicitat și onorariul de expert (1000 RON) dar curtea de apel nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune in continuare. Urmare notificării adresată Primăriei municipiului lași, prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului de 499,6 mp și compensarea în bani a construcției demolate (69,62 mp) de pe acest teren ce a fost proprietatea părinților săi, imobil situat pe fosta str. T., a fost emisă dispoziția nr. 1107 din 4 aprilie 2005. Prin respectiva dispoziție, pentru suprafața de teren de 210,28 mp, dosarul aferent notificării, a fost trimis, pentru competentă soluționare, către SC T. SA în calitate de unitate deținătoare.

S-a respins cererea de restituire în natură, prin compensare cu alt teren în zona Bucium și de acordare de despăgubiri bănești pentru construcția demolată și terenul aferent acesteia. S-a făcut oferta de restituire prin echivalent pentru construcția demolată și pentru terenul în suprafață de 289,32 mp deținut de Municipiul lași cu titlu de domeniu public, persoana îndreptățită putând opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Reclamanta a atacat dispoziția în instanță, iar prin hotărârea tribunalului, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, s-a arătat că valoarea stabilită prin cele două expertize efectuate în cauză pentru construcția demolată este în cuantum de 570.940.000 lei, motiv pentru care apare ca fiind irelevantă susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia nu s-a evidențiat în dispozitivul hotărârii suma de bani pe care urmează să o primească la data executării. Cât privește solicitarea de restituire în natură a terenului, se reține că prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea cadastru - topografie C.C. (filele 108-114 dosar fond) s-a constatat că fosta str. T. este în prezent calea C. ce traversează zona industrială a orașului, iar peste imobilul de la nr. 70 (actual nr. 22) s-a construit fosta fabrică de mătase V., devenită SC T. SA, iar în prezent SC T.I.

SA. S-a concluzionat că prin sistematizarea zonei, terenul revendicat de reclamantă în suprafață de aproximativ 508 mp se află pe domeniul public al statului, fiind ocupat de parcarea de 150 mp, de carosabil de aproximativ 22 mp, iar restul de 336 mp este ocupat de spații verzi, conducte termice subterane și la sol precum și rețele electrice. Valoarea totală de circulație a terenului a fost stabilită la suma de 899.177.857 lei, aceasta fiind și valoarea menționată în considerentele hotărârii tribunalului, astfel încât apare nefondată și această critică a reclamantei. Cu privire la critica privind nepronunțarea instanței de apel asupra capătului de cerere privind onorariul expertului, se reține faptul că recurenta-r eclamantă nu a formulat această critică prin motivele de apel.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta J.G. împotriva deciziei nr. 111 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel lași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată in ședință publică, astăzi 5 februarie 2007. *