ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2007

Asupra

recursului civil de față;

Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului lași la data de 4 mai 2005,

J.G. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului lași și

SC T.I.I. SA, anularea dispoziției nr. 1107 din 4

aprilie 2005 de

respingere a cererii

privind restituirea în natură, prin compensare cu o suprafață

egală de teren (499 mp) în zona Bucium și

acordarea de despăgubiri bănești,

precum

și de efectuare a ofertei privind acordarea altor măsuri reparatorii prin

echivalent.

Tribunalul

lași, prin sentința civilă nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a admis

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu

pârâtul Primarul municipiului lași. A

dispus anularea

dispoziției nr. 1107 din 4 aprilie 2005 emisă de Primarul

municipiului lași. A obligat pe Primarul

municipiului lași să-i acorde reclamantei

J.G. măsurile reparatorii prin

echivalent în ceea ce privește imobilul demolat situat în lași, și suprafața de

teren de 499,60

mp situat la aceeași adresă.

A respins pentru lipsa calității procesuale pasive

acțiunea civilă formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâta SC T.I.I.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită conform

Legii nr. 10/2001 la restituirea imobilului

în litigiu ce a aparținut autorilor săi. S-a

arătat că făcând aplicarea strictă a

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-ar crea o vădită

discriminare în ceea

ce-i privește pe titularii cărora

le-au fost preluate imobile cu destinația de

locuință,

în sensul că aceia ale căror imobile nu au fost demolate însă nu mai pot

fi restituite în natură, în principal au dreptul

la despăgubiri bănești, în timp ce

titularii ale căror imobile cu

destinația de locuință preluate abuziv au fost

demolate, nu au dreptul la despăgubiri bănești, ci numai la celelalte

trei forme

reglementate de art. 9 alin. (2) din lege. Instanța a

considerat astfel că nefiind

posibilă

restituirea către reclamantă în natură a imobilelor proprietate, ar fi o

inechitate

ca aceasta să fie obligată să accepte în loc de despăgubiri bănești,

așa cum a solicitat, titluri de valoare nominală.

Pentru a da eficiență principiului

reparării

integrale a prejudiciului real suferit, legiuitorul a dispus restituirea prin

măsuri

reparatorii în echivalent a valorii corespunzătoare a imobilului la ziua

plății, iar prin cele două expertize efectuate în

cauză, aceasta a fost stabilită la

570.940.000 lei pentru construcția

demolată și la 899.177.857 lei pentru suprafața de 500 mp teren.

Prin

decizia nr. 111 din 7 iulie 2006, Curtea de Apel lași, secția civilă, a

respins apelurile declarate de J.G. și

Primarul municipiului lași

împotriva sentinței

tribunalului, pe care a menținut-o.

Referitor la apelul reclamantei, curtea

a constatat că în mod judicios

tribunalul a

reținut că aceasta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,

având în vedere că imobilul construcție de pe

teren a fost demolat și că prima

instanță a interpretat corect și Norma

metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel că apare ca nefondată

critica privind neprecizarea în

dispozitivul

sentinței a valorii construcției și terenului. Instanța de apel a reținut că

reclamantei nu este posibil să-i fie restituit

terenul în natură, întrucât acesta se găsește pe domeniul public al

municipiului lași și este ocupat de parcare auto,

spații verzi, trotuare, conducte termice la sol

și subterane, precum și o porțiune

de carosabil, în atare situație fiind

incident alin. (3) al

art. 11

din Legea nr. 10/2001.

În ceea

ce privește apelul Primarului municipiului lași, Curtea a constatat

că tribunalul a pronunțat o soluție

temeinică, respectând obiectul investirii. S-a

reținut astfel că reclamanta s-a legitimat ca

succesoare a lui M.V. și

M.E.

care au avut în proprietate în suprafața totală de 770 mp. Din aceasta doar 262

mp se găsesc în incinta intimatei-pârâte SC

T.I. SA și stabilirea de măsuri reparatorii

pentru respectivul teren nu

formează

obiectul prezentului dosar, astfel cum corect a conchis tribunalul. Ca

atare, apar ca lipsite de relevanță

trimiterile pârâtului la prevederile art. 25, art. 27 și art.

28 din Legea nr. 10/2001, reclamanta putând să-și valorifice, eventual,

drepturile într-o altă procedură judiciară.

Împotriva

deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta, arătând

că își menține motivele invederate în

cererea de apel. A precizat că a criticat

omisiunea primei

instanțe de a stabili în ce constă echivalentul bănesc al

imobilului demolat (casă de locuit), instanțele

de judecată trebuind să evidențieze

în

dispozitivul hotărârii suma de bani pe care urmează să o primească la data

executării (reactualizată). Totodată, a arătat că

pârâtul trebuia să fie obligat a-i restitui suprafața de 499,9 mp din lași, din

expertiză

(necontestată) rezultând că

terenul menționat se află în patrimoniul Primăriei lași.

în cazul în

care terenul nu poate fi restituit, a solicitat obligarea pârâtului la

restituirea echivalentului în lei sau a unui alt

teren într-o zonă urbanistică de

referință,

asemănătoare cu cea a terenului deținut de autorii săi și stabilită prin

expertiză. A arătat că a solicitat și onorariul de expert (1000 RON) dar curtea

de

apel nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare pentru considerentele ce se vor expune in continuare.

Urmare notificării

adresată Primăriei municipiului lași, prin care reclamanta

a solicitat restituirea în natură a

terenului de 499,6 mp și compensarea în bani a

construcției

demolate (69,62 mp) de pe acest teren ce a fost proprietatea părinților săi,

imobil situat pe fosta str. T., a fost emisă dispoziția

nr. 1107 din 4 aprilie 2005. Prin respectiva dispoziție, pentru

suprafața de teren

de 210,28 mp, dosarul aferent notificării, a fost

trimis, pentru competentă

soluționare,

către SC T. SA în calitate de unitate deținătoare. S-a respins

cererea de restituire în natură, prin compensare

cu alt teren în zona Bucium și de

acordare

de despăgubiri bănești pentru construcția demolată și terenul aferent

acesteia. S-a făcut oferta de restituire prin

echivalent pentru construcția demolată

și

pentru terenul în suprafață de 289,32 mp deținut de Municipiul lași cu titlu de

domeniu public, persoana îndreptățită

putând opta pentru acordarea de acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru

acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de

privatizare.

Reclamanta a

atacat dispoziția în instanță, iar prin hotărârea tribunalului,

astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, s-a arătat că

valoarea

stabilită prin cele două expertize

efectuate în cauză pentru construcția demolată

este în cuantum de 570.940.000 lei, motiv pentru care apare ca fiind

irelevantă

susținerea

recurentei-reclamante potrivit căreia nu s-a evidențiat în dispozitivul

hotărârii suma de bani pe care urmează să o primească la data executării.

Cât

privește solicitarea de restituire în natură a terenului, se reține că prin

raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea

cadastru

- topografie C.C. (filele

108-114

dosar fond) s-a constatat că

fosta str. T. este în prezent calea C. ce traversează zona industrială

a orașului, iar peste imobilul de la nr. 70

(actual nr. 22) s-a construit fosta fabrică

de mătase V., devenită SC T. SA, iar în prezent SC T.I. SA.

S-a concluzionat că prin sistematizarea zonei,

terenul revendicat de reclamantă

în

suprafață de aproximativ 508 mp se află pe domeniul public al statului, fiind

ocupat de parcarea de 150 mp, de carosabil de

aproximativ 22 mp, iar restul de

336

mp este ocupat de spații verzi, conducte termice subterane și la sol precum

și rețele electrice. Valoarea totală de

circulație a terenului a fost stabilită la suma

de 899.177.857 lei,

aceasta fiind și valoarea menționată în considerentele

hotărârii tribunalului, astfel încât apare nefondată și această critică

a reclamantei.

Cu privire la critica privind nepronunțarea

instanței de apel asupra

capătului de cerere

privind onorariul expertului, se reține faptul că recurenta-r

eclamantă nu a formulat această critică prin

motivele de apel.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta J.G.

împotriva deciziei nr. 111 din 7 iulie 2006 a Curții

de Apel lași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință

publică, astăzi 5 februarie 2007.

*