ÎCCJ, Decizia nr. 111/2006

Asupra cererilor de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 23 iunie 2005, Curtea

de Apel Craiova, secția penală, a respins plângerea formulată de petentul R.L.

împotriva rezoluției nr. 38/P/2005 din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

prin decizia nr. 5066 din 9 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de petentul R.L. împotriva hotărârii primei instanțe și, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul R.D. împotriva aceleași sentințe.

La data de 14 septembrie 2005, petentul R.D. a

solicitat revizuirea deciziei pronunțate în recurs, criticile privind greșita

aplicare a art. 346 C. proc. pen.

Asupra cererilor de revizuire de față:

Prin art. 129 din Constituția României, revizuită, cu

referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit

căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor

subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în

cadrul sistemului procesului penal, prin care a fost reglementat dreptul

examinării cauzei în două grade de jurisdicție.

Mai mult, realizând o armonioasă proporționalizare

între imperativul stabilității raporturilor juridice și cerința aflării

adevărului, legea procesual-penală a reglementat și posibilitatea

reconsiderării situației juridice prezumată ca autentică prin hotărâre

judecătorească definitivă, ce are ca atribut specific și exclusiv autoritatea

de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiții

precis și limitativ determinate.

Această reglementare are aptitudinea de a satisface

exigențele noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din

Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la

Convenție.

Prin urmare, revine persoanei interesate, obligația

de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual-penale,

aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond

a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiții, decât cele

determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din economia dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc.

pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin

folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele

reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de

către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri

conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, concomitent, că

revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a

bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe

nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate

privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru

cauzele prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o

reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi

de atac, la alte situații privitoare la pretinsa nerespectare a unor condiții

formale de desfășurare a judecății sau cu privire la raționamente

jurisdicționale eronate este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale

menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României,

potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală,

pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale

impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate, de

exercitarea cererii de revizuire în condițiile legii, cu referire la

dispozițiile art. 393 și 394 C. proc. pen. și a inadmisibilității controlului

judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația

exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri a acesteia cu

privire la hotărârea a cărei retractare se cere, fie afirmării generice a

nelegalității și netemeiniciei acesteia, neîncadrabile în dispozițiile legale

menționate.

În cauză, petenții au formulat cereri prin care au

solicitat revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C.

proc. pen., cu referire între altele că aceasta trebuie să conțină o rezolvare

a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției

inculpatului finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal. Totodată, petenții nu au invocat motive dintre

cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și nici nu au formulat critici

susceptibile fi încadrate în cazurile prevăzute de acest text.

În consecință, pentru considerentele ce preced,

Curtea va respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de petenții

R.L. și R.D. care, în baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, cererile petenților

R.L. și R.D.

privind revizuirea

deciziei nr. 5066 din 9 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4225/2005,

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă revizuenții menționați să

plătească statului, câte 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2006.