ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2009

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii C.V. și C.M. împotriva rezoluțiilor nr. 766/P/2008 din 7 noiembrie 2008 și nr. 1266/P/2008 din 21 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rezoluții pe care le-a menținut. S-a reținut că la data de 2 iulie 2008, petenții C.V. și C.M. au formulat plângere penală împotriva numiților N.M., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, B.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și B.A. comisar șef în cadrul Poliției orașului Comănești cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen.

Petiționarii au motivat faptul că aceștia, având spre soluționare Dosarul penal nr. 375/P/2007, nu au efectuat cercetările în mod corespunzător, cu respectarea prevederilor prevăzute de lege, nu i-au audiat pe numiții C.I. și R.V., deși audierea lor a fost dispusă de către instanța de judecată. În ceea ce-l privește pe procurorul B.G., s-a mai reclamat faptul că acesta a făcut mai multe greșeli în rezoluția emisă, cu privire la numele persoanelor, adresa acestora, etc. Prin rezoluția nr. 766/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei trei intimați pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

S-a reținut de către procurorul de caz că fapta de abuz în serviciu reclamată nu s-a confirmat. Rezoluția a fost verificată la plângerea petiționarilor, de procurorul ierarhic superior, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 879/II/2/2008 din 8 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de N.M., B.G. și B.A. a fost menținută. Aceeași petiționari au formulat la 5 noiembrie 2008, plângere împotriva avocatului de la Baroul Moinești sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals, prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. Petiționarii au reclamat faptul că avocatul a pus ștampila sa de avocat pe copia contractului de vânzare – cumpărare nr. 663 din 9 aprilie 1979, atestând în acest fel că acea copie este conformă cu originalul, care în realitate nu există.

Prin rezoluția nr. 1266/P/2008 din 21 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul E.G., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât din cercetările efectuate, faptele nu s-au confirmat. Prin rezoluția nr. 905/II/2/2008 din 12 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a respins, în temeiul disp. art. 275-278 C. proc. pen., plângerea petiționarilor împotriva soluției dispusă față de avocatul E.G. Împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date în Dosarele nr. 766/P/2008 și nr. 1266/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău petiționarii C.V.

și C.M. au formulat plângere adresată instanței de judecată, în conformitate cu disp. art. 278 1 C. proc. pen. Plângerea a fost respinsă prin sentința penală nr. 60 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, instanța de fond constatând că soluțiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimați sunt legale și temeinice, faptele reclamate nefiind confirmate de actele premergătoare. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii C.V. și C.M., care au reiterat susținerile din plângerile penale inițiale, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanțe, atât din perspectiva criticilor formulate de petiționarii - recurenți, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. În mod corect, prin sentința recurată au fost menținute soluțiile de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, deoarece, din actele premergătoare efectuate, nu rezultă existența faptelor reclamate. În ceea ce privește neînceperea urmăririi penale dispuse față de avocatul E.G. (rezoluția nr. 1266/P/2008), din cercetările efectuate a rezultat că ștampila pusă de avocat pe copia contractului de vânzare – cumpărare s-a făcut de către acesta în urma prezentării de partea pe care o apără, C.F.D., a originalului actului în cauză, original pe care l-a văzut atât avocatul cât și instanța de judecată, care de altfel, a și solicitat apărătorului să certifice copia depusă la dosar.

În aceste condiții, în mod corect a fost dispusă în cauză neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Aceeași soluție s-a dispus și față de intimații N.M., B.G. și B.A. în Dosarul nr. 766/P/2008, soluție de asemenea, corect menținută de prima instanță. Actele premergătoare efectuate nu au confirmat aspectele reclamate de petiționari. În Dosarul nr. 375/P/2007 la care au făcut referire petiționarii, la pag. 46 s-a găsit un extras din registrul de deces pe numele lui R.V., din care rezultă că acesta a decedat la data de 18 noiembrie 1994, iar la fila 45 a fost identificat un proces verbal de consemnare a actelor premergătoare, din care rezultă că numitul C.I. a fost audiat de organele de poliție la data de 25 aprilie 2008, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Prin urmare, aspectele reclamate de petiționari, cu privire la audierea cu rea credință, a celor două persoane nominalizate mai sus, nu se confirmă. Cât privește greșelile din soluția dată de procurorul B.G., s-a apreciat că e vorba de greșeli de dactilografiere, care nu are implicații asupra soluției de fond. Și în cazul acestor intimați nu au rezultat indiciile săvârșirii vreunei fapte penale. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile petiționarilor cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.V. și C.M. împotriva sentinței penale nr. 60 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009.