ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată:

La data de 20 iulie 2007 petiționarul

B.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu o plângere penală

împotriva intimatului C.G., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

În conținutul plângerii,

petiționarul a invocat faptul că intimatul judecător la Tribunalul Bacău, având

spre soluționare dosarele nr. 4089/110/2007 și nr. 4365/2005, în mod abuziv nu

a primit cererile petiționarului, a acordat termene prea lungi în scopul de a

fi distruse eventuale dovezi, nu a administrat toate probele necesare justei

soluționări a cauzei etc.

Prin rezoluția din 29

februarie 2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău dată în dosarul nr.

343/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.G.,

reținându-se că acesta nu a încălcat vreo dispoziție legală.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere intimatul, plângere care a fost respinsă prin rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 289/II/2/2008

din 4 aprilie 2008.

Petentul B.G. a formulat

plângere, la Curtea de Apel Bacău, împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, apreciind că fapta de abuz în serviciu imputată intimatului C.G.,

există și că a fost comisă cu vinovăție prevăzută de lege.

Prin sentința penală nr. 72

din 8 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționar, pe care l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță s-a reținut în esență că soluția de netrimitere în judecată a

intimatului dispusă de către procuror este legală și temeinică, din actele premergătoare

efectuate în cauză rezultând  că infracțiunea imputată nu există.

Împotriva sentinței penale a

instanței de fond a declarat recurs petiționarul în conținutul căruia a

menționat că intimatul ar fi asociat cu alte persoane carel-ar fi „ băgat la

pușcărie ca să lase uzurpatorii să se lăfăie în patrimoniul nostru”, că

intimatul ar fi obstrucționat în toate modurile revizuirea, că i-a vorbit cu

ostilitate și l-ar fi evacuat din sala de judecată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs formulate și din oficiu,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiționarului, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Din examinarea motivelor de

recurs formulate de petiționar rezultă că acesta este nemulțumit fie de

soluțiile date de intimat, fie de faptul că acesta ar fi încălcat unele norme de

drept procesual în cauzele în care petiționarul a avut calitate procesuală.

Înalta Curte observă că,

eventualele încălcări ale normelor legale de către intimatul judecător în ceea

ce privește soluțiile pronunțate, pot fi constatate de către instanța de

control judiciar, în mod exclusiv, nefiind îngăduită imixtiunea altei

autorități a statului.

Sub aspectul criticilor

formulate de petiționar la măsurile luate de intimat cu ocazia judecării unei

cauze în care petiționarul era implicat, Înalta Curte constată că nici acestea

nu pot fi primite.

După cum în mod corect a

apreciat și instanța de fond, administrarea probelor în cadrul unui proces se

face de către instanța de judecată, care are obligația de a examina utilitatea,

pertinența și oportunitatea cererilor formulate de părți pentru soluționarea cauzei

și în raport de concluziile rezultate să dispună admiterea sau respingerea probelor

solicitate.

În cauză, în urma efectuării

actelor premergătoare s-a reținut de către organul de urmărire penală și de

către prima instanță că în mod indubitabil intimatul judecător C.G. nu și-a

exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv, odată cu judecarea dosarului nr.

4089/110/2007 a Tribunalului Bacău, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de intimat este legală și temeinică.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva

sentinței penale nr. 72 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar B.G. împotriva sentinței penale nr. 72

din 8 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2008.