ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2008

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondat, plângerea formulată de petiționarul S.M., împotriva rezoluțiilor nr. 564/P/2008 din 02 iunie 2008 și nr. 539/II/2 din 02 iulie 2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarul S.M. a reclamat judecătorii de la Judecătoria Bacău și Tribunalul Bacău, care au soluționat în fond și recurs dosarul nr. 7184/180/2007 al Judecătoriei Bacău, respectiv C.L. de la Judecătoria Bacău și M.A.A., F.C.L., P.C.M.

de la Tribunalul Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că au ignorat dispozițiile Codului de procedură civilă și cele ale fondului funciar, fapte ce au avut drept rezultat încălcarea dreptului său de proprietate prin pronunțarea unor hotărâri ilegale. Prin rezoluția nr. 564/P/2008 din 2 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 38 din același cod, neînceperea urmăririi penale față de M.A.A., F.C.L., P.C.M., judecători la Tribunalul Bacău și C.L., judecător la Judecătoria Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la expertul T.V., față de care urmează a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) – (4) C. pen., de către Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău . Procurorul General al Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău, prin rezoluția nr. 539/II/2/2008 din 02 iulie 2008, a respins plângerea formulată de petiționarul S.M. împotriva rezoluției sus-menționate. S-a mai reținut de instanța de fond că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor patru magistrați, întrucât din actele premergătoare administrate nu rezultă că aceștia ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu imputată.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, arătând, în scris, prin cererea de recurs, că judecătorii au săvârșit cu intenție fapte penale, pronunțând hotărâri în contra legii, motiv pentru care nu pot fi exceptați de la răspundere. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimați. De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa. Interpretarea și evaluarea probelor administrate sunt atributele magistraților, care se află în afara raportului juridic dedus judecății si înfăptuiesc justiția în numele legii, fiind independenți față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege. De altfel, petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității si temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea soluțiilor. Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva sentinței penale nr. 118 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2008.