ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2008

Asupra recursului de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 118 din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondat,

plângerea formulată de petiționarul S.M., împotriva rezoluțiilor nr. 564/P/2008

din 02 iunie 2008 și nr. 539/II/2 din 02 iulie 2008 emise de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarul

S.M.

a reclamat judecătorii de la Judecătoria Bacău și Tribunalul Bacău,

care

au soluționat în fond și recurs dosarul nr. 7184/180/2007 al Judecătoriei

Bacău, respectiv C.L. de la Judecătoria Bacău și M.A.A., F.C.L., P.C.M. de la

Tribunalul Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că au ignorat

dispozițiile Codului de procedură civilă și cele ale fondului funciar, fapte ce

au avut drept rezultat încălcarea dreptului său de proprietate prin pronunțarea

unor hotărâri ilegale.

Prin

rezoluția nr. 564/P/2008 din 2 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău

a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 38 din același cod, neînceperea

urmăririi penale față de M.A.A., F.C.L., P.C.M., judecători la Tribunalul Bacău

și C.L., judecător la Judecătoria Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen.

Prin

aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la expertul T.V.,

față de care urmează a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiune

de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) – (4) C.

pen., de către Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău .

Procurorul

General al Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău, prin rezoluția nr. 539/II/2/2008

din 02 iulie 2008, a respins plângerea formulată de petiționarul S.M. împotriva

rezoluției sus-menționate.

S-a

mai reținut de instanța de fond că, în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva celor patru magistrați, întrucât din actele

premergătoare administrate nu rezultă că aceștia ar fi săvârșit infracțiunea de

abuz în serviciu imputată.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, arătând, în scris,

prin cererea de recurs, că judecătorii au săvârșit cu intenție fapte penale,

pronunțând hotărâri în contra legii, motiv pentru care nu pot fi exceptați de

la răspundere.

Recursul

este nefondat.

Analizând

hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod

riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la

dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică,

fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către

intimați.

De

asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată

parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale

anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în

discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Împrejurarea

că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce,

în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.

Interpretarea

și evaluarea probelor administrate sunt atributele magistraților, care se află

în afara raportului juridic dedus judecății si înfăptuiesc justiția în numele

legii, fiind independenți față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot

fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

De

altfel, petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe

care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de

atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel

respectate toate drepturile procesuale.

Posibilitatea

formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au

pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului,

însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității si

temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea

soluțiilor.

Față

de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se

constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi

invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva sentinței penale nr. 118 din

11 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 decembrie 2008.