ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 22 din 4 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 1431/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele: Petentul I.C., formulând plângere împotriva rezoluției nr. 1431 din 5 noiembrie 2009, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a solicitat cercetare penală a magistratului M.S., întrucât, în calitate de judecător la Judecătoria Bacău și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală în Dosarul nr. 1601/180/2007 al Judecătoriei Bacău, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că a dispus pe nedrept de dreptul său de proprietate.

Prin rezoluția nr. 1431 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmării penale față de intimata M.S. - judecător la Judecătoria Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen., reținându-se că intimata - în calitate de judecător - a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care magistrații le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței prin interpretarea prevederilor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiunii.

Nemulțumit de soluție petentul s-a adresat prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău care, prin rezoluția nr. 799/II/2/2009, a respins ca nefondată plângerea. Petentul a atacat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., soluția procurorului în scopul obținerii repunerii pe rol a dosarului civil și rejudecarea acestuia pentru o corectă soluționare a cauzei, afirmând că intimata nu a săvârșit neapărat o infracțiune atunci când a judecat această cauză civilă. Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, prima instanță a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic, iar împrejurarea că, soluția pronunțată de intimată îl nemulțumește pe petent nu poate constitui, în sensul legii, un indiciu că magistratul și-a încălcat atribuțiile de serviciu.

În aceste condiții și pentru motivele expuse, prima instanță s-a conformat dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și a respins ca nefondată, plângerea, menținând soluția dispusă de procurorul de caz. În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin memoriul depus, a reluat în esență, susținerile anterioare care au drept obiect presupuse abuzuri comise de intimata M.S. magistrat la Judecătoria Bacău cu ocazia soluționării unor acțiunii civile promovate de S.V. și S.I. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că recursul este nefondat pentru considerațiunile ce urmează: Desigur, în mod corect, atât procurorul în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, cât și prima instanță care a menținut aceste acte examinate și prin prisma dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 303/2004, au stabilit că infracțiunile imputate de petent intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor penale și în consecință, nu fac incidentă răspunderea penală a acesteia. Împrejurarea că hotărârea pronunțată de intimată este nefavorabilă petentului nu este de natură să pună la îndoială modul în care magistratul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, după cum, eventualele erori apărute în cauză în legătură cu interpretarea prevederilor sau aplicarea legii nu pot constitui în sensul legii, fapte de natură penală, dar acestea pot fi examinate și îndreptate în cadrul căilor de atac exercitate de părți, cu respectarea legii.

În consecință, simpla nemulțumire a unei persoane față de modul de soluționare a unei cauze penale sau civile nu poate constitui temei al răspunderii penale pentru magistrat în lipsa unor probe care să stabilească reaua-credință a acestuia în derularea activității de judecător, ceea ce în cauză nu s-a stabilit. În acest context, procurorul de caz neconstatând indicii de comitere a unei fapte penale de abuz în serviciu a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, soluție menținută ca legală și temeinică de prima instanță. Pentru aceleași considerațiuni, se vor menține atât soluția procurorului de caz cât și soluția primei instanțe, prin respingerea recursului declarat de petent conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.C. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 7 aprilie 2010.