ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 4 februarie

2010, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.C.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 1431/P/2009 din 5

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța

soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul I.C.,

formulând plângere împotriva rezoluției nr. 1431 din 5 noiembrie 2009, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a solicitat cercetare penală a

magistratului M.S., întrucât, în calitate de judecător la Judecătoria Bacău

și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, pronunțând o soluție

netemeinică și nelegală în Dosarul nr. 1601/180/2007 al Judecătoriei Bacău,

cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că a dispus pe

nedrept de dreptul său de proprietate.

Prin rezoluția nr.

1431 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a

dispus în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmării penale față de intimata M.S. - judecător la Judecătoria Bacău sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C.

pen., reținându-se că intimata - în calitate de judecător - a efectuat

activități și a întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care magistrații le

îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea

principiilor inamovibilității și independenței prin interpretarea prevederilor

și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei

infracțiunii.

Nemulțumit de soluție

petentul s-a adresat prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău care, prin rezoluția nr. 799/II/2/2009, a respins ca nefondată plângerea.

Petentul a atacat, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., soluția procurorului în scopul

obținerii repunerii pe rol a dosarului civil și rejudecarea acestuia pentru o

corectă soluționare a cauzei, afirmând că intimata nu a săvârșit neapărat o

infracțiune atunci când a judecat această cauză civilă.

Analizând soluția

procurorului de netrimitere în judecată, prima instanță a constatat că actul de

dispoziție al procurorului este legal și temeinic, iar împrejurarea că, soluția

pronunțată de intimată îl nemulțumește pe petent nu poate constitui, în sensul

legii, un indiciu că magistratul și-a încălcat atribuțiile de serviciu.

În aceste condiții și

pentru motivele expuse, prima instanță s-a conformat dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și a respins ca nefondată, plângerea, menținând

soluția dispusă de procurorul de caz.

În termen legal

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin memoriul

depus, a reluat în esență, susținerile anterioare care au drept obiect

presupuse abuzuri comise de intimata M.S. magistrat la Judecătoria Bacău cu

ocazia soluționării unor acțiunii civile promovate de S.V. și S.I.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, în raport de aceste critici, de dispozițiile

art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat pentru

considerațiunile ce urmează:

Desigur, în mod

corect, atât procurorul în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, cât

și prima instanță care a menținut aceste acte examinate și prin prisma

dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 303/2004, au stabilit că infracțiunile

imputate de petent intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor penale și în

consecință, nu fac incidentă răspunderea penală a acesteia.

Împrejurarea că

hotărârea pronunțată de intimată este nefavorabilă petentului nu este de natură

să pună la îndoială modul în care magistratul și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu, după cum, eventualele erori apărute în cauză în legătură cu

interpretarea prevederilor sau aplicarea legii nu pot constitui în sensul

legii, fapte de natură penală, dar acestea pot fi examinate și îndreptate în

cadrul căilor de atac exercitate de părți, cu respectarea legii.

În consecință, simpla

nemulțumire a unei persoane față de modul de soluționare a unei cauze penale

sau civile nu poate constitui temei al răspunderii penale pentru magistrat în

lipsa unor probe care să stabilească reaua-credință a acestuia în derularea

activității de judecător, ceea ce în cauză nu s-a stabilit.

În acest context,

procurorul de caz neconstatând indicii de comitere a unei fapte penale de abuz

în serviciu a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, soluție

menținută ca legală și temeinică de prima instanță.

Pentru aceleași

considerațiuni, se vor menține atât soluția procurorului de caz cât și soluția

primei instanțe, prin respingerea recursului declarat de petent conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul I.C. împotriva Sentinței penale nr.

22 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 7 aprilie 2010.